text
stringlengths 0
130k
|
|---|
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se ratifica Tratatul dintre Republica Populara Romana şi Republica Populara Polona privind asistenta juridicã şi relaţiile juridice în cauzele civile, familiale şi penale, semnat la Bucureşti la 25 ianuarie 1962.
TRATAT
între Republica Populara Romana şi Republica Populara Polona
privind asistenta juridicã şi relaţiile juridice în cauzele civile,
familiale şi penale
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane şi Consiliul de Stat al Republicii Populare Polone, calauzindu-se de dorinta de a întãri legãturile fratesti şi a dezvolta colaborarea între cele doua state şi în domeniul juridic, au hotãrît sa încheie un tratat privind asistenta juridicã şi relaţiile juridice în cauzele civile, familiale şi penale şi au numit în acest scop plenipotentialii lor:
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane pe:
Aurel Malnasan, Adjunct al Ministerului Afacerilor Externe
Consiliul de Stat al Republicii Populare Polone pe:
Janusz Zambrowicz, Ambasador Extraordinar şi Plenipotential al Republicii Populare Polone în Republica Populara Romana, care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã:
PARTEA I
DISPOZIŢII GENERALE
ART. 1
Ocrotirea juridicã
1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante şi persoanele juridice constituite pe baza legislaţiei acesteia (denumite în cele ce urmeazã "cetãţeni"), se bucura pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de acelaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii.
2. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante au dreptul sa se adreseze liber şi nestînjenit instituţiilor celeilalte Pãrţi Contractante, în competenta cãrora intra cauzele civile, familiale şi penale, pot sa-şi susţinã interesele în fata acestora, sa facã cereri şi sa introducã acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii acestora.
ART. 2
Acordarea asistenţei juridice
1. Instanţele judecãtoreşti, procuraturile şi notariatele de stat ale ambelor Pãrţi Contractante (denumite în cele ce urmeazã "instituţii judiciare"), îşi acorda reciproc asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale.
2. Instituţiile judiciare acorda asistenta juridicã şi altor instituţii în competenta cãrora intra cauzele arãtate la punctul 1.
ART. 3
Obiectul asistenţei juridice
Obiectul asistenţei juridice consta în îndeplinirea unor activitãţi procesuale, cum ar fi: întocmirea expedierea şi inminarea actelor, expedierea sau predarea probelor materiale, efectuarea expertizelor, interogarea pãrţilor şi invinuitilor, audierea martorilor, experţilor şi altor persoane, efectuarea cercetãrilor locale, perchezitiilor şi sechestrelor.
ART. 4
Modul de legatura
1. În realizarea activitãţilor prevãzute în prezentul tratat, instituţiile judiciare ale celor doua Pãrţi Contractante comunica între ele prin intermediul organelor lor centrale, în mãsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit în altfel.
2. Alte instituţii ale celor doua Pãrţi Contractante care au în competenta probleme de drept civil sau familial comunica între ele sau cu instituţiile judiciare prin intermediul Ministerelor de Justiţie, în mãsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit în alt fel.
ART. 5
Limba
1. Instituţiile judiciare şi celelalte instituţii ale Pãrţilor Contractante folosesc în relaţiile dintre ele limba proprie sau limba rusa.
2. Cererile pentru acordarea asistenţei juridice precum şi actele anexate, trebuie sa fie întocmite în limba Partii Contractante solicitante. Acestea vor fi însoţite, în mãsura posibilitãţilor, de traduceri certificate în limba Partii Contractante solicitate, afarã de cazurile în care, potrivit prezentului Tratat, anexarea unei asemenea traduceri este obligatorie.
3. Îndeplinirea cererilor de acordare instanţei juridice se face în limba Partii Contractante solicitate.
ART. 6
Cuprinsul cererii de acordare a asistenţei juridice
Cererea de acordare a asistenţei juridice trebuie sa cuprindã urmãtoarele date:
a) denumirea instituţiei solicitante;
b) denumirea instituţiei solicitate;
c) indicarea cauzei în care se solicita acordarea asistenţei juridice;
d) numele şi prenumele, domiciliul sau resedinta, cetãţenia şi ocupaţia pãrţilor, invinuitilor, inculpaţilor sau condamnaţilor, iar în cauzele penale, în mãsura posibilitãţilor, de asemenea, locul şi data naşterii invinuitilor, inculpaţilor sau condamnaţilor precum şi numele şi prenumele pãrinţilor acestora;
e) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor sau aparatorilor acestora;
f) obiectul cererii şi datele necesare pentru îndeplinirea ei, iar în cauzele penale şi descrierea infracţiunii.
ART. 7
Modul de rezolvare a cererii
1. Instituţia solicitatã rezolva cererile pentru acordarea asistenţei juridice în conformitate cu legislaţia statului sau. Instituţia solicitatã, la cerere, poate aplica normele procedurale ale Partii Contractante solicitate, în mãsura în care ele nu contravin legislaţiei statului sau.
2. Dacã instituţia solicitatã nu este competenta sa îndeplineascã cererea, ea o va transmite din oficiu instituţiei competente, incunostintind totodatã despre aceasta instituţia solicitanta.
3. La cererea instituţiei solicitante, instituţia solicitatã va comunica în timp util acesteia sau pãrţilor din proces locul şi termenul efectuãrii cererii de acordare a asistenţei juridice. Înştiinţarea se poate trimite şi direct, prin scrisoare recomandatã.
4. Dacã adresa precisa a persoanei la care se referã cererea pentru acordarea asistenţei juridice nu este cunoscutã sau dacã indicatã s-a dovedit a fi gresita, instituţia solicitatã ia mãsurile corespunzãtoare în scopul stabilirii adresei. În cazul cînd stabilirea adresei nu este posibila, instituţia solicitatã anunta despre aceasta instituţia solicitanta.
5. Dupã îndeplinirea cererii, instituţia solicitatã transmite instituţiei solicitante actele respective. În cazul în care asistenta juridicã nu a putut fi acordatã, instituţia solicitatã va restitui actele instituţiei solicitante, comunicindu-i totodatã împrejurãrile care au împiedicat-o sa îndeplineascã cererea.
ART. 8
Forma actelor
Actele care se transmit pe baza acestui Tratat vor fi semnate şi prevãzute cu sigiliul oficial.
ART. 9
Inminarea actelor
1. Instituţia solicitatã inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare pe teritoriul statului sau, cu condiţia ca aceste acte sa fie scrise în limba sa ori sa fie însoţite de o traducere certificatã în aceasta limba. În caz contrar, instituţia solicitatã inmineaza actele destinatarului numai dacã acesta este de acord sa le primeascã.
2. Cererea de inminare trebuie sa conţinã adresa exactã a destinatarului şi indicarea actului ce urmeazã sa fie inminat.
ART. 10
Dovada de inminare
Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile de inminare în vigoare pe teritoriul Partii Contractante solicitate. În orice caz, dovada de inminare va cuprinde, fie confirmarea primirii prevãzutã cu semnatura primitorului şi data predãrii, fie confirmarea instituţiei solicitate Constatind faptul, modul şi timpul inminarii.
ART. 11
Citarea martorilor şi experţilor şi ocrotirea lor
1. Dacã în cursul urmãririi penale sau judecaţii întreprinse pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante se va ivi nevoia prezentãrii personale a unui martor sau expert care se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia Partii Contractante pe al cãrui teritoriu are loc urmãrirea penalã sau judecata, se poate adresa instituţiei competente a celeilalte Pãrţi, pentru inminarea citaţiei.
2. În citaţie nu se vor prevedea sancţiuni pentru neprezentarea persoanei chemate.
3. Martorul sau expertul care s-a prezentat pe baza citaţiei în fata instituţiei celeilalte Pãrţi Contractante, nu poate, oricare ar fi cetãţenia sa, sa fie tras la rãspundere penalã, arestat sau supus executãrii unei pedepse penale, pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea ce formeazã obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o alta infracţiune sãvîrşitã inaite de trecerea frontierei Partii solicitante şi nici pentru depozitia facuta în acel proces.
4. Martorul sau expertul pierde garanţia prevãzutã la punctul 3, dacã nu a pãrãsit teritoriul Partii Contractante solicitante în termen de o saptamina din ziua cînd instituţia care l-a chemat îi face cunoscut ca prezenta lui nu mai este necesarã. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul acestei Pãrţi, din motive independente de vointa sa.
ART. 12
Cheltuieli legate de acordarea asistenţei juridice
1. Pãrţile Contractante suporta singure toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul lor, inclusiv cheltuielile fãcute cu administrarea probelor.
2. Instituţia solicitatã comunica instituţiei solicitante cuantumul cheltuielilor fãcute. Dacã instituţia solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligatã sa le plãteascã, sumele încasate rãmîn Partii Contractante carei instituţie le-a perceput.
Valabilitatea actelor
ART. 13
1. Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de cãtre o persoana oficialã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante în limitele competentei lor, în forma stabilitã de legile în vigoare şi prevãzute cu sigiliul oficial, sînt valabile pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, fãrã vreo alta certificare. Aceasta dispoziţie se aplica şi cu privire la legalizarea semnaturilor fãcute în conformitate cu legislaţia uneia din Pãrţile Contractante.
2. Actele considerate oficiale pe teritoriul unei Pãrţi Contractante au forta probatorie a actelor oficiale şi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante.
ART. 14
1. Actele şi copiile de pe actele ce urmeazã a fi folosite pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante vor fi certificate fie de instituţia care a întocmit sau eliberat actul, fie de notariatul de stat. Aceasta prevedere nu priveşte copiile de pe actele judecãtoreşti ce se folosesc în cadrul cererilor de acordare a asistenţei juridice.
2. În cazul cînd instituţia care a eliberat actul nu mai exista eliberarea şi certificarea copiilor se vor face de instituţia cãreia i-a fost încredinţat spre pãstrare actul respectiv.
ART. 15
Transmiterea de acte
1. Pãrţile Contractante îşi transmit, la cerere, prin intermediul reprezentantelor diplomatice sau oficiilor consulare. în mod gratuit, copii de pe actele de naştere, cãsãtorie şi deces, adeverinte şcolare, certificate de vechime în cimpul muncii, precum şi alte acte oficiale privind drepturile şi interesele cetãţenilor lor.
2. Pãrţile Contractante îşi transmit din oficiu, prin intermediul reprezentantelor diplomatice sau oficiilor consulare, în mod gratuit, copii de pe hotãrîrile judecãtoreşti referitoare la starea civilã a cetãţenilor lor.
ART. 16
Informaţii privind probleme de drept
1. Ministerele de Justiţie ale celor doua Pãrţi Contractante îşi trimit actele normative publicate dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat.
2. Ministerele de Justiţie şi Procuraturile Generale ale celor doua Pãrţi Contractante îşi pun la dispoziţie la cerere, informaţii privind legislaţia care este sau a fost în vigoare în statul lor, precum şi informaţii privind practica intitutiilor judiciare.
PARTEA a II-a
DISPOZIŢII SPECIALE
CAP. 1
Asistenta juridicã şi relaţiile juridice în cauzele civile şi familiale
Secţiunea I
Cheltuieli de judecata
ART. 17
Scutire de garanţie procesuala
Cetãţenii unei Pãrţi Contractante care se adreseazã instanţelor judecãtoreşti ale celeilalte Pãrţi Contractante, dacã domiciliazã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante, nu pot fi obligaţi sa depunã cauţiuni pentru motivul ca sînt strãini sau ca nu au domiciliul, resedinta sau sediul pe teritoriul Partii Contractante cãreia aparţine instanta solicitatã.
Scutire de taxe şi cheltuieli de judecata
ART. 18
1. Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante beneficiazã pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata, de orice înlesniri în ce priveşte taxele precum şi de asistenta judiciarã gratuita, în aceeaşi mãsura şi în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. Aceasta dispoziţie se aplica tuturor actelor de procedura, inclusiv actele de executare.
2. Persoanele care beneficiazã pe teritoriul unei Pãrţi Contractante de prevederile punctului 1, vor putea invoca acest drept în toate actele procesuale pe care le efectueazã instanţele judecãtoreşti ale celeilalte Pãrţi Contractante, în aceeaşi cauza.
ART. 19
1. Pentru obţinerea înlesnirilor prevãzute la articolul 18 se va prezenta un certificat asupra stãrii personale şi familiale precum şi asupra veniturilor şi averii eliberat de organele competente din locul unde solicitantul îşi are domiciliul, iar în cazul ca nu are un domiciliu, de cãtre organele unde el are resedinta.
2. Dacã persoana care a fãcut cererea nu are domiciliul sau resedinta pe teritoriul nici uneia dintre Pãrţile Contractante, este suficienta adeverinta eliberata sau certificatã de reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al statului sau.
3. Instituţia care elibereazã certificatul se poate adresa instituţiilor celeilalte Pãrţi Contractante spre a cere lãmuriri asupra datelor prevãzutã la punctul 1.
4. Instituţia care urmeazã a se pronunţa asupra cererii de scutire prevãzutã în articolul 18, poate cere date suplimentare instituţiei care a eliberat certificatul.
ART. 20
1. Cetãţeanul unei Pãrţi Contractante care voieşte sa solicite instituţiei competente a celeilalte Pãrţi Contractante acordarea scutirilor sau înlesnirilor prevãzute în articolul 18, poate face oral cerere la instituţia judiciarã competenta de la domiciliul sau resedinta sa. Aceasta va consemna declaraţia într-un proces-verbal, pe care-l va transmite, împreunã cu certificatul prevãzut în articolul 19 punctul 1 precum şi cu alte acte prezentate de petitionar, instituţiei judiciare a celeilalte Pãrţi Contractante. Instituţia solicitatã se va conformã, dacã va fi cazul, dispoziţiunilor prevãzute în articolul 7 punctul 2.
2. Odatã cu cererea prevãzutã la punctul 1 se poate formula şi cererea de chemare în judecata, care va fi consemnatã într-un proces-verbal separat, la care se vor anexa şi actele pe cãtre le prezintã petiţionarul.
3. Procesele-verbale şi anexele trebuie sa fie însoţite de traduceri certificate în limba Partii solicitate.
Secţiunea II
Dispoziţii cu privire la statutul personal şi dreptul familiei
ART. 21
Capacitatea juridicã
1. Capacitatea persoanei fizice se stabileşte potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este persoana.
Legislaţia persoanei juridice se stabileşte potrivit ei partii Contractante pe baza cãreia a luat fiinta.
ART. 22
Încheierea cãsãtoriei
1. Forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea Partii Contractante pe al carei teritoriu se încheie cãsãtoria;
2. Pentru cãsãtoria care se încheie în fata reprezentantei diplomatice sau oficiului consular, forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea Partii
Contractante cãreia îi aparţine reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular.
3. În ce priveşte condiţiile de fond cerute pentru încheierea cãsãtoriei, fiecare dintre viitorii soţi este supus legii acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este.
ART. 23
Raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor
1. În cauzele privind raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor se aplica legea şi sînt competente instituţiile judiciare ale Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii.
2. Dacã unul din soţi este cetãţeanul unei Pãrţi Contractante, iar celãlalt soţ, al celeilalte Pãrţi Contractante, în privinta raporturilor lor juridice, persoanele şi patrimoniale se aplica legea şi sînt competente instituţiile judiciare ale acelei Pãrţi Contractante pe al carei teritoriu ambii soţi îşi au domiciliul, ori şi-au avut ultimul domiciliu.
ART. 24
Divorţul
1. Pentru divorţ, dacã amindoi sotii au cetãţenia unei Pãrţi Contractante şi locuiesc la data introducerii acţiunii de divorţ pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante; va fi aplicabilã legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii. Competente sînt instanţele ambelor Pãrţi Contractante.
2. În cazul în care, la data introducerii acţiunii de divorţ, unul din soţi este cetãţeanul uneia din Pãrţile Contractante, iar celãlalt soţ este cetãţeanul celeilalte Pãrţi Contractante şi locuiesc, fie amindoi pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, fie unul pe teritoriul unei Pãrţi Contractante şi altul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, sînt competente instanţele ambelor Pãrţi Contractante. Instanţele aplica legea statului lor.
ART. 25
Nulitatea, anularea şi inexistenta cãsãtoriei
1. Constatarea nulitãţii cãsãtoriei pentru încãlcarea condiţiilor de forma ale încheierii ei se face numai dacã sancţiunea nulitãţii cãsãtoriei este prevãzutã atît de legea locului unde s-a încheiat cãsãtoria, cît şi de legea Partii Contractante a carei cãsãtorie o au sotii.
2. În ceea ce priveşte încãlcarea condiţiilor de fond ale încheierii cãsãtoriei, constatarea nulitãţii sau anularea cãsãtoriei se face dacã sancţiunea nulitãţii ori anulãrii pentru încãlcarea sãvîrşitã este prevãzutã de legea aplicabilã potrivit articolului 22 punctul 3. Aceasta dispoziţie se aplica în mod corespunzãtor şi în ceea ce priveşte constatarea existenţei sau inexistentei cãsãtoriei.
3. În privinta competentei jurisdicţionalã se aplica în mod corespunzãtor prevederile articolului 24.
Raporturile juridice dintre pãrinţi şi copii
ART. 26
1. În cauzele privind stabilirea, contestarea şi tãgãduirea filiatiunii, este aplicabilã legea Partii Contractante al carei cetãţean este copilul.
2. Cu toate acesta, cînd copilul domiciliazã pe teritoriul celailalte Pãrţi Contractante, se va aplica legislaţia acesteia, dacã este mai favorabilã intereselor copilului.
ART. 27
Raporturile juridice dintre pãrinţi şi copii se stabilesc potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. Prevederile articolului 26 punctul 2 se vor aplica şi în acest caz.
ART. 28
1. Pentru rezolvarea anularea privind raporturilor juridice prevãzute în articolele 26 şi 27 sînt competente instanţele acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este copilul.
2. Dacã reclamantul şi pîrîtul domiciliazã pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, sînt competente, de asemenea şi instanţele acestei Pãrţi Contractante.
3. În cauzele privind obligaţia de întreţinere sînt competente şi instanţele Partii Contractante pe al carei teritoriu îşi are domiciliul cel obligat sa presteze întreţinerea.
ART. 29
Înfierea
1. Înfierea este supusã legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul, în momentul în care are loc înfierea.
2. În cazul în care copilul se infiaza de cãtre soţi, dintre care unul este cetãţean al unei Pãrţi Contractante iar altul cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, înfierea se face în conformitate cu legea ambelor Pãrţi Contractante.
3. În cazul în care infietorul este cetãţean al unei Pãrţi Contractante, iar copilul este cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante şi potrivit legislaţiei acestor din urma Pãrţi, pentru încheierea înfierii, ar fi necesare încuviinţarea unei anumite instituţii precum şi consimţãmîntul înfiatului, al reprezentantului sau legal ori al ordonanţelor tutelare, se va cere, dupã caz, aceasta încuviinţare şi se va lua totodatã şi consimţãmîntul respectiv.
4. În materie de înfiere este competenta instituţia Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul.
În cazul prevãzut la punctul 2 este competenta instituţia acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia ambii soţi îşi au domiciliul sau resedinta, ori şi-au avut ultimul domiciliu sau ultima resedinta.
Interdicţia
ART. 30
1. Cazurile şi condiţiile pentru punerea sub interdicţie a persoanelor lipsite de discernamint datoritã alienaţiei mintale sau debilitãţii mintale, precum şi acelea pentru ridicarea acestei mãsuri sînt supuse legislaţiei Partii Contractrante al carei cetãţean este persoana în cauza.
2. În cauzele de interdicţie sînt competente, în mãsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, instituţiile Partii Contractante al carei cetãţean este persoana care urmeazã sa fie pusã sub interdicţie.
ART. 31
1. În cazul cînd este necesarã punerea sub interdicţie a unui cetãţean al unei Pãrţi Contractante, care are domiciliul, resedinta sau bunuri pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia acestei din urma Pãrţi Contractante înştiinţeazã de îndatã instituţia competenta conform articolului 30 punctul 2.
2. În cazurile care nu comporta amînare instituţia celeilalte Pãrţi Contractante poate lua mãsuri provizorii în conformitate cu legislaţia sa, dar este obligatã sa informeze de îndatã instituţia competenta conform articolului 30 punctul 2, comunicindu-i în acelaşi timp copii de pe actele încheiate. Mãsurile luate îşi pãstreazã valabilitatea pînã în momentul în care instituţia competenta a luat o alta hotãrîre.
ART. 32
1. Instituţia prevãzutã în articolul 30 punctul 2 poate transmite competenta sa privind interdicţia, instituţiei celeilalte Pãrţi Contractante, dacã persoana care urmeazã sa fie pusã sub interdicţie are domiciliul, resedinta sau bunuri pe teritoriul acestei din urma Pãrţi. Competenta privind interdicţia se considera transmisã în momentul în care instituţia solicitatã a acceptat aceasta competenta şi informeazã despre aceasta instituţia solicitanta.
2. În cazul în care instituţia competenta instiintata potrivit articolului 31 punctul 1 nu comunica rãspunsul sau în termen de trei luni, socotite de la data expedierii înştiinţãrii, competenta în materie de interdicţie revine de plin drept instituţiei de la domiciliul sau resedinta persoanei care urmeazã a fi pusã sub interdicţie.
3. Instituţia care a devenit competenta potrivit punctelor 1 sau 2 îndeplineşte mãsura punerii sub interdicţie în conformitate cu legislaţia statului sau dar numai dacã cauza care determina punerea sub interdicţie este prevãzutã şi în legislaţia Partii Contractante al carei cetãţean este persoana respectiva. Totuşi, în problema capacitãţii de exerciţiu se aplica legislaţia Partii Contractante al carei cetãţean este persoana ce urmeazã a fi pusã sub interdicţie.
4. Hotãrîrea de punere sub interdicţie pronunţatã potrivit punctelor 1-3 se comunica în copie instituţiei prevãzute în articolul 30 punctul 2.
Tutela şi curatela
ART. 33
1. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei sînt cele prevãzute de legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã a i se institui tutela sau curatela.
2. În ceea ce priveşte obligaţia de acceptare tutelei sau curatelei se aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana ce urmeazã a deveni tutor sau curator.
3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela se stabilesc potrivit legii Partii Contractante cãreia îi aparţine instituţia care a instituit tutela sau curatela.
4. În cauzele de tutela şi curatela privind cetãţenii Pãrţilor Contractante sînt competente, în mãsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, instituţiile Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã a i se institui tutela sau curatela.
5. Cetãţeanul uneia din Pãrţile Contractante poate fi numit tutor sau curator al cetãţeanului celeilalte Pãrţi Contractante, dacã domiciliazã pe teritoriul acelei Pãrţi Contractante pe care urmeazã sa se exercite tutela sau curatela şi dacã numirea sa corespunde cel mai bine intereselor persoanei cãreia i s-a instituit tutela sau curatela.
ART. 34
Prevederile articolelor 31 şi 32 punctul 1 se aplica în mod corespunzãtor şi în cazul tutelei sau curatelei.
ART. 35
Instituţia care potrivit articolului 32 punctele 1 sau 2 a devenit competenta cu privire la tutela sau curatela, îndeplineşte aceste mãsuri în conformitate cu legea soţului sau. Totuşi, în problema capacitãţii de folosinta sau a capacitãţii de exerciţiu se va aplica legislaţia Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. Aceasta instituţie nu are dreptul sa adopte hotãrîri în probleme privind statutul personal al persoanei cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. Cu toate acestea, dacã potrivit dreptului sau intern, instituţia respectiva are o astfel de competenta, ea poate da încuviinţare pentru încheierea cãsãtoriei, în conformitate cu dreptul Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela.
ART. 36
Declararea dispariţiei sau morţii precum şi stabilirea faptului şi datei morţii
1. Pentru declararea dispariţiei sau morţii unei persoane şi stabilirea faptului şi datei morţii este competenta instituţia juridicã a Partii Contractante pe al carei teritoriu persoana disparuta şi-a avut ultimul ei domiciliu.
2. Instituţia juridicã a fiecãreia dintre Pãrţile Contractante este competenta sa declare disparitia sau moartea precum şi sa stabileascã faptul şi data morţii propriilor ei cetãţeni care şi-au avut ultimul domiciliu pe teritoriul celeilalte Pãrţi, în urmãtoarele cazuri:
a) dacã cererea este formulatã de o persoana care doreşte sa valorifice un drept succesoral sau un drept izvorind din raporturile patrimoniale dintre soţi avînd ca obiect un imobil al dispãrutului, situat pe teritoriul Partii Contractante al carei cetãţean a fost disparutul;
b) dacã cererea a fost formulatã de soţ, sau dupã caz, de sotie, care la data introducerii cererii domiciliazã pe teritoriul Partii al carei cetãţean a fost disparutul.
3. În examinarea cauzelor de declarare a dispariţiei sau a morţii precum şi de stabileşte a faptului şi datei morţii instituţiile juridice ale Pãrţilor Contractante aplica legislaţia statelor lor.
Secţiunea III
Dispoziţii cu privire da succesiuni
ART. 37
Principiul egalitãţii
1. Cetãţenii uneia dintre Pãrţile Contractante sînt egali cu cetãţenii celeilalte Pãrţi Contractante atît în ceea ce priveşte dreptul de a dobîndi prin moştenire sau legat bunuri situate pe teritoriul acesteia sau drepturi ce urmeazã a fi realizate pe acest teritoriu, cît şi în ceea ce priveşte dreptul de a întocmi sau retracta un testament referitor la astfel de bunuri ori drepturi.
2. Dispoziţiile penale speciale ale unei Pãrţi Contractante referitoare la condiţiile în care cetãţenii sãi pot dobîndi prin moştenire bunuri situate pe teritoriul sau, sau drepturi care urmeazã a fi realizate pe acest teritoriu, sînt deopotrivã aplicabile şi cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante.
ART. 38
Testamentul
1. Forma întocmirii şi revocãrii testamentului este aceea prevãzutã, în momentul întocmirii sau revocãrii sale, de legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul sau de legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia aceste acte au fost fãcute.
2. În privinta capacitãţii de a testa ori de a revoca testamentul precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de vointa, se va aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul întocmirii sau revocãrii testamentului. Dupã aceeaşi lege se stabilesc, de asemenea şi felurile de dispoziţii testamentare care sînt admise.
ART. 39
Instituţiile competente
1. Procedura succesoralã precum şi litigiile succesorale privind bunurile mobile sînt de competenta instituţiilor Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii.
Procedura succesoralã precum şi litigiile succesorale privind bunurile imobile sînt de competenta Instituţiilor Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla aceste bunuri.
3. Dacã toate bunurile mobile succesorale rãmase de pe urma cetãţeanului uneia din Pãrţile Contractante sînt situate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante şi dacã toţi succesorii sînt de acord, la cererea oricãrui succesor sau a altei persoane care are drepturi ori pretenţii fata de succesiune, competenta revine instituţiilor acestei Pãrţi Contractante.
ART. 40
Comunicarea cazurilor de deces
1. În cazul în care cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia competenta a acestei Pãrţi va înştiinţa de îndatã despre deces reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante, comunicindu-i în acelaşi timp tot ceea ce cunoaşte cu privinta la succesori, domiciliul sau resedinta lor, masa succesoralã şi valoarea succesiunii precum şi cu privire la testament, dacã acesta exista. Aceasta dispoziţie se aplica şi în cazul în care instituţia competenta a unei tari Contractante este informatã ca cetãţeanul celeilalte Pãrţi Contractante, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lãsat bunuri pe teritoriul statului ei.
2. Reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular care deţine date cu privire la un deces ce a avut loc în condiţiile punctului 1 precum şi cu privire la succesiune, va comunica aceste date instituţiei competente, pentru ca aceasta sa poatã lua mãsurile necesare de conservare a succesiunii.
3. Dacã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante are loc deschiderea succesiunii şi exista presupunerea temeinica ca exista succesori cetãţeni ai celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia competenta va înştiinţa despre aceasta neîntîrziat reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al acestei Pãrţi.
ART. 41
Drepturile reprezentantelor diplomatice şi oficiilor consulare
În cauzele succesorale existente pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, reprezentanta diplomaticã sau oficiile consulare ale celorlalte Pãrţi Contractante au dreptul, fãrã sa fie necesar un mandat special, în cazul în care cetãţenii popriţi lipsesc şi nu sau desemnat un mandatar, sa ia toate mãsurile ca aceştia sa fie reprezentaţi în fata oricãrei instituţii.
ART. 42
Mãsuri de conservare a succesiunii
1. Instituţiile fiecãrei Pãrţi Contractante vor lua în conformitate cu legislaţia statului lor, mãsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rãmase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, sau care ar reveni unui cetãţean al acestei Pãrţi.
2. Ele informeazã fãrã intirziere reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celorlalte Pãrţi Contractante asupra mãsurilor luate conform punctului 1; reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular poate participa direct sau prin mandatar la realizarea acestor mãsuri. La propunerea reprezentantei diplomatice, sau a oficiului consular, mãsurile luate conform punctului 1 vor putea fi schimbate sau anulate, iar cele ce urmeazã a fi luate, vor putea fi aminate.
3. Instituţia competenta potrivit articolului 39 punctul 1 va putea cere ridicarea mãsurilor luate conform punctului 1 din prezentul articol.
Deschiderea şi publicarea testamentului
ART. 43
Deschiderea şi publicarea testamentului este în cãderea instituţiei competente a Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla testamentul. Copia certificatã a testamentului şi a procesului-verbal referitor la deschiderea, starea şi conţinutul tastamentului precum şi originalul testamentului, dacã se cere, se trimit instituţiei competente a celeilalte Pãrţi Contractante, dacã defunctul a fost cetãţean al acesteia, sau dacã o instituţie a acestei Pãrţi Contractante este competenta sa efectueze procedura succesoralã.
ART. 44
Instituţia competenta a Partii Contractante al carei cetãţean a fost testatorul în momentul decesului şi care are în pãstrare testamentul, va remite, la cerere, instituţiei competenta cu luarea mãsurilor de asigurare a succesiunii, o copie certificatã de pe testament.
ART. 45
Predarea succesiunii
1. Bunurile succesorale mobile sau sumele de bani obţinute din vînzarea bunurilor succesorale mobile sau imobile, aflate pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante şi care se cuvin unor moştenitori, cetãţeni ai celeilalte Pãrţi Contractante avînd domiciliul sau resedinta pe teritoriul acestei din urma Pãrţi sau pe teritoriul unui al treilea stat, vor fi predate dupã terminarea procedurii succesorale, acestor moştenitori. Dacã ei nu se prezintã personal sau prin mandatar pentru a prelua bunurile sau sumele de bani menţionate mai sus, acestea vor fi predate reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt moştenitorii respectivi;
2. În cazurile prevãzute la punctul 1 predarea se va efectua dacã:
a) taxele şi impozitele privind succesiunea au fost plãtite sau asigurate;
b) pretenţiile creditorilor defunctului şi alte pretenţii în legatura cu succesiunea, formulate înãuntrul termenului prevãzut de legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla bunurile sau sumele menţionate mai sus; au fost satisfacute sau asigurate;
c) instituţiile competente au dat aprobarea, care eventual ar fi necesarã, pentru exportul bunurilor succesorale mobile sau transferarea sumelor de bani; transferul acestor sume se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la devize.
3. Dacã cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare în timpul cãlãtoriei pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, unde nu a avut domiciliu sau resedinta, obiectele pe care le-a avut asupra sa se predau fãrã vreo alta procedura, reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul.
Secţiunea IV
Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor
ART. 46
Recunoaşterea hotãrîrilor de natura nepatrimoniala
1. Hotãrîrile definitive nepatrimoniale ale instanţelor judecãtoreşti şi organelor de tutela şi curatela ale uneia din Pãrţile Contractante, sînt recunoscute pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, fãrã nici o procedura, în afarã de cazul în care o instanta judecãtoreascã sau un organ de tutela ori curatela al acestei din urma Pãrţi a dat o hotãrîre definitiva anterioarã în acea cauza, sau cînd o astfel de instanta sau organ de tutela ori curatela are o competenta exclusiva în baza prezentului Tratat.
2. Dispoziţiile punctului 1 se aplica şi cu privire la hotãrîrile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentului Tratat.
Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor judecãtoreşti de natura patrimonialã
ART. 47
Ambele Pãrţi Contractante recunosc şi vor incuviinta sa se execute pe teritoriul lor:
a) hotãrîrile judecãtoreşti definitive patrimoniale, în cauzele civile şi familiale, date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante dupã intrarea în vigoare a primului Tratat;
b) hotãrîrile judecãtoreşti definitive date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat, în cauzele penale, cu privire la obligaţia de despãgubire pentru daunele cauzate.
ART. 48
1. Încuviinţarea executãrii hotãrîrilor judecãtoreşti este de competenta instanţelor Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa se facã executarea.
2. Cererea de încuviinţare a executãrii se depune la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanta în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisã instanţei competente sa încuviinţeze executarea. Cerere poate fi depusa şi direct la aceasta instanta.
ART. 49
La cererea de încuviinţare a executãrii se va anexa:
a) textul complet al hotãrîrii precum şi o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva şi executorie dacã aceasta nu rezulta din hotãrîre;
b) actele originale sau copii certificate ale acestora din care sa rezulte ca persoanei obligate prin hotãrîre, care nu a luat parte la proces, i s-a inminat cel puţin odatã, la timp şi în forma cuvenitã, citaţia;
c) traducerile certificate ale cererii şi ale actelor indicate la punctele a) şi b).
ART. 50
Odatã cu cererea de încuviinţare a executãrii poate fi facuta şi cererea de execuţie silitã.
ART. 51
1. Procedura, încuviinţãrii executãrii precum şi executarea silitã se efectueazã potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia are loc executarea silitã.
2. Orice obiectiune cu privire la executarea silitã se va rezolva de instanta care a încuviinţat executarea.
3. În fata instanţei judecãtoreşti care efectueazã executarea silitã, debitorul poate ridica numai acele exceptiuni care se pot invoca potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a dat hotãrîrea.
4. Înainte de rezolvarea cererii de încuviinţare a executãrii, tribunalul, dacã considera necesar, poate cere pãrţilor din proces sa depunã în scris anumite lãmuriri sau sa completeze cererea de executare. Acest tribunal poate sa ceara, de asemenea, lãmuriri suplimentare de la tribunalul care a pronunţat hotãrîrea.
ART. 52
Refuzul recunoaşterii şi executãrii
Recunoaşterea unei hotãrîri judecãtoreşti sau încuviinţarea executãrii ei poate fi refuzatã:
a) dacã persoana obligatã prin hotãrîre nu a participat la proces ca urmare a împrejurãrii ca ei, sau reprezentantului ori, nu i-a fost inminata citaţia în timp util şi în modul prevãzut de lege, sau în cazul în care citarea s-a fãcut prin afişare;
b) dacã potrivit dispoziţiilor prezentului Tratat procesul era de competenta exclusiva a instituţiei Partii Contractante pe al cãrui teritoriu hotãrîrea urmeazã a fi recunoscuta şi executatã;
c) dacã hotãrîrea judecãtoreascã este în contradictie cu o hotãrîre definitiva data anterior, între aceleaşi pãrţi, avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei, de cãtre o instanta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie recunoscuta hotãrîrea sau efectuatã executarea silitã; aceasta dispoziţie nu se aplica dacã, potrivit legii instanţei care decide asupra cererii, hotãrîrea anterioarã poate fi modificatã sau înlocuitã printr-o alta hotãrîre, datoritã schimbãrii împrejurãrilor care au stat la baza ei;
d) dacã din hotãrîrea pronunţatã în procesul în care trebuia aplicatã legea celeilalte Pãrţi Contractante rezulta ca aceasta lege nu a fost aplicatã, exceptindu-se cazul în care legea Partii Contractante a carei instanta judecãtoreascã a pronunţat hotãrîrea nu se deosebeşte în mod esenţial de legea celeilalte Pãrţi Contractante.
ART. 53
Tranzacţii judiciare
Prevederile articolelor 47-52 ce aplica şi tranzacţiilor încheiate în fata instanţelor judecãtoreşti.
Executarea hotãrîrilor privind cheltuielile de judecata
ART. 54
Dacã una din pãrţile în proces, scutitã de cauţiune conform articolului 17, a fost obligatã printr-o hotãrîre definitiva sa plãteascã celeilalte pãrţi cheltuieli de judecata, instanta competente de pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante va incuviinta, la cerere, gratuit, executarea silitã a acestor cheltuieli.
ART. 55
1. La cererea de încuviinţare a executãrii silite se anexeazã o copie certificatã de pe hotãrîrea privitoare la cheltuieli, o adeverinta din care sa rezulte ca hotãrîrea este definitiva şi executorie precum şi traducerile certificate ale acestor acte.
2. Cheltuielile ocazionate de eliberarea adeverintelor precum şi de traducerea sau certificarea actelor prevãzute la punctul i sînt considerate cheltuieli de judecata.
3. Instanta încuviinţeazã; fãrã citarea pãrţilor, executarea silitã a hotãrîrii, limitindu-se numai la verificarea împrejurãrii dacã hotãrîrea este definitiva şi executorie. Totodatã, instanta va incuviinta şi executarea silitã a cheltuielilor prevãzute la punctul 2, astfel cum acestea au fost stabilite de cãtre instanta competenta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia au fost prilejuite.
ART. 56
1. În ce priveşte urmãrirea cheltuielilor de judecata avansate de stat, instanta Partii Contractante pe al carei teritoriu s-a nãscut obligaţia de plata va cere instanţei competente a celeilalte Pãrţi Contractante sa urmãreascã încasarea acestor cheltuieli. Aceasta din urma instanta efectueazã executarea silitã şi pune la dispoziţie, suma încasatã reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al celeilalte Pãrţi Contractante.
2. La cerere se va ataşa o copie de pe hotãrîrea prin care se stabileşte cuantumul cheltuielilor de judecata, o adeverinta ca hotãrîrea este definitiva şi executorie şi o traducere certificatã a acestor acte.
3. Prevederile articolului 55 punctul 2 se aplica în mod corespunzãtor cheltuielilor de traducere a actelor specificate la punctul 2.
ART. 57
Eliberarea de obiecte şi remiterea sumelor de bani
Eliberarea de obiecte sau remiterea de sume de bani, cãtre un creditor care are domiciliul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, se fac în conformitate cu prevederile legii pentru expertul de obiecte sau remiterea de sume de bani în vigoare pe teritoriul Partii Contractante pe care acestea se afla.
ART. 58
Cheltuielile executãrii silite
La stabilirea şi urmãrirea cheltuielilor de executare silitã se aplica prevederile referitoare la executarea hotãrîrilor judecãtoreşti; în vigoare pe teritoriul Partii Contractante pe care are loc executarea hotãrîrii.
CAP. 2
Asistenta juridicã şi relaţiile juridice în cauzele penale
ART. 59
Obligaţia de extrãdare
1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi extrãdeze reciproc; la cerere, în condiţiile prezentului Tratat, persoane aflate pe teritoriul lor, pentru a fi trase la rãspundere penalã sau pentru executarea pedepsei;
2. Extrãdarea se admite numai pentru infracţiunile a cãror savirsire atrage; potrivit legilor ambelor Pãrţi Contractante; o pedeapsa mai mare de un an privatiune de libertate sau a pedeapsa mai grea (denumite mai apoi de "infracţiuni care atrag extrãdarea") şi pentru executarea hotãrîrilor definitive prin care s-a pronunţat o astfel de pedeapsa.
Refuzul extrãdãrii
ART. 60
Pãrţile Contractante nu-şi vor extrada proprii lor cetãţeni.
ART. 61
Extrãdarea nu va avea de asemenea loc, dacã:
a) infracţiunea a fost sãvîrşitã pe teritoriul Partii contractante solicitate;
b) potrivit legii Partii Contractante solicitate acţiunea penalã nu poate fi exercitatã sau hotãrîrea nu poate fi executatã ca urmare a implinirii termenului de prescripţie sau pentru un alt temei legal;
c) persoana a carei extrãdare se cere a fost trimisa în judecata sau a fost judecata pentru aceeaşi infracţiune ori dacã în cauza s-a dat o ordonanta sau hotãrîre de încetare a procesului penal, pe teritoriul Partii Contractante solicitate;
d) potrivit legii ambelor Pãrţi Contractante acţiunea penalã nu poate fi pusã în mişcare decît la plîngerea prealabilã a partii vãtãmate.
ART. 63
Actele care se anexeazã la cererea de extrãdare
La cererea de extrãdare se anexeazã:
a) copia certificatã a mandatului de arestare sau dispoziţiei de arestare preventivã, iar la cererea de extrãdare pentru executarea pedepsei, copia certificatã a hotãrîrii rãmase definitiva; aceste acte vor trebui sa cuprindã date asupra infracţiunii comise, asupra locului şi timpului infracţiunii, calificarea ei juridicã precum şi date cu privire la durata pedepsei executate pînã atunci; dacã prin; infracţiune s-au produs pagube materiale, se va indica cuantumul stabilit sau probabil al acestora;
b) textul de lege al Partii Contractante solicitante în care se încadreazã infracţiunea, cît şi textul care o sancţioneazã;
c) în mãsura în care este posibil, date privind persoana a carei extrãdare se cere, cetãţenia ei, domiciliul sau resedinta ei precum şi descrierea fizionomiei, fotografii şi amprentele digitale.
ART. 63
Date suplimentare
1. Dacã datele primite nu sînt suficiente pentru luarea în considerare a cererii de extrãdare, Partea Contractantã solicitatã poate cere completarea lor. Ea poate stabili un termen de la o luna pînã la doua luni pentru trimiterea datelor suplimentare. Acest termen poate fi prelungit la cererea Partii Contractante solicitante.
2. Dacã persoana la care se referã cererea a fost arestata, iar Partea Contractantã solicitanta nu trimite în termenul stabilit datele cerute, Partea Cantractanta solicitatã poate pune în libertate acea persoana.
Arestarea în vederea extrãdãrii
ART. 64
Dupã primirea cererii de extrãdare Partea Contractantã solicitatã va lua neîntîrziat mãsuri pentru arestarea persoanei a carei extrãdare se cere, cu excepţia cazurilor în care, potrivit prezentului Tratat, extrãdarea nu poate avea loc.
ART. 65
1. Arestarea poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã s-a primit o intervenţie în acest sens de la Partea Contractantã solicitanta. În intervenţie se va mentiona mandatul de arestare ori dispoziţia de arestare preventivã sau hotãrîrea definitiva data impotriva acelei persoane şi interdicţia ca cererea de extrãdare va fi trimisa ulterior. Intervenţia de arestare poate fi facuta prin posta, telegraf, telefon sau radio.
2. O persoana fata de care exista date suficiente ca a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea, poate fi arestata chiar fãrã intervenţia prevãzutã la punctul 1.
3. Arestarea facuta potrivit punctelor 1 sau 2 va fi adusã neîntîrziat la cunostinta celeilalte Pãrţi Contractante.
ART. 66
1. Persoana arestata în conformitate cu articolul 65 punctul 1 poate fi pusã în libertate dacã, în termen de doua luni din ziua trimiterii înştiinţãrii prevãzute la articolul 65 punctul 3, nu se primeşte cererea de extrãdare.
2. Persoana arestata potrivit articolului 65 punctul 2 poate fi pusã în libertate dacã, în decurs de o luna din ziua expedierii înştiinţãrii prevãzute în articolul 65 punctul 3, nu se primeşte o comunicare în sensul ca va fi trimisa cererea de extrãdare.
ART. 67
Amînarea extrãdãrii
Dacã persoana a carei extrãdare se cere este implicata într-un proces penal în curs sau dacã a fost condamnata pentru o alta infracţiune pe teritoriul Partii Contractante solicitate, extrãdarea poate fi amînatã pînã la sfîrşitul procesului penal, pînã la executarea completa a pedepsei pronunţate de instanta sau pînã la eliberarea definitiva înainte de expirarea duratei acesteia.
ART. 68
Extrãdarea temporarã
1. Dacã amînarea extrãdãrii prevãzute în articolul 69 ar putea atrage dupã sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce prejudicii serioase pentru stabilirea faptelor, persoana a carei extrãdare se cere poate fi extrãdatã temporar, pe baza unei cereri motivate.
2. Persoana extrãdatã temporar va fi înapoiatã de, îndatã dupã efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrãdatã.
ART. 69
Predarea
Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa comunice Partii Contractante solicitante locul şi data predãrii. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu ia în primire persoana ce urmeazã a fi extrãdatã în termen de 15 zile de la data stabilitã pentru predare, aceasta persoana va putea fi pusã în libertate.
ART. 70
Transmiterea obiectelor
1. Pãrţile Contractante, se obliga sa-şi transmitã reciproc, la cerere:
a) obiectele şi valorile care au fost procurate de infractor prin infracţiunea care a atras extrãdarea;
b) obiectele care pot avea importanta ca probe în cauza penalã pentru care s-a cerut extrãdarea.
2. Obiectele şi valorile prevãzute la punctul 1 se transmit, chiar dacã extrãdarea infractorului nu poate fi facuta din cauza morţii lui, sustragerii de la judecata sau din alte împrejurãri.
3. Dacã obiectele cerute sînt necesare Partii Contractante solicitate ca probe într-o alta cauza penalã, transmiterea lor poate fi amînatã pînã la terminarea procesului în cauza.
4. Drepturile terţilor asupra obiectelor cerute rãmîn neatinse. Obiectele asupra cãrora exista asemenea drepturi se restituie Partii Contractante solicitate, dupã terminarea procedurii, pentru a fi înapoiate persoanelor îndreptãţite.
ART. 71
Repetarea extrãdãrii
Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã sau de la judecata, ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul Partii Contractante solicitate, ea va putea fi din nou extrãdatã, la cerere, fãrã a mai fi necesarã prezentarea actelor prevãzute în articolele 62 şi 63.
ART. 72
Cereri de extrãdare primite din partea mai multor state
Dacã se primesc cereri de extrãdare privind aceeaşi persoana, din partea mai multor state, Partea Contractantã solicitatã hotãrãşte care din aceste cereri urmeazã sa fie luatã în considerare.
ART. 73
Limitele urmãririi penale impotriva persoanei extrãdate
1. Fãrã acordul Partii Contractante solicitate, persoana extrãdatã nu poate fi trasa la rãspundere penalã, supusã executãrii pedepsei sau extrãdatã unui al treilea stat pentru o alta infracţiune sãvîrşitã înaintea extrãdãrii decît aceea pentru care s-a fãcut extrãdarea.
2. Acordul nu este necesar, dacã persoana extrãdatã nu pãrãseşte teritoriul Partii Contractante solicitante în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal, iar în cazul condamnãrii, de la executarea pedepsei, sau dacã ea se reintoarce pe teritoriul acestei din urma Pãrţi. În acest termen nu se socoteşte timpul în care persoana extrãdatã nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante din motive independente de vointa sa.
ART. 74
Informaţii cu privire la rezultatul procesului penal
Pãrţile Contractante îşi comunica reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit impotriva persoanei extrãdare. Dacã impotriva acestei persoane a fost pronunţatã o hotãrîre definitiva se va trimite şi copia hotãrîrii.
ART. 75
Transportul provizoriu al persoanelor arestate
În cazul cînd este necesarã audierea ca martori a unei persoane arestate care se gãsesc pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, organele acestei Pãrţi Contractante, prevãzute în articolul 78, pot dispune transportarea acestor persoane pe teritoriul Partii Contractante solicitante, cu condiţia ca ele sa fie menţinute în stare de arest şi sa fie înapoiate în cel mai scurt timp dupã audierea lor.
ART. 76
Tranzitarea
1. Fiecare din Pãrţile Contractante va autoriza, la cererea celeilalte Pãrţi Contractante, transportul pe teritoriul sau al persoanelor extrãdate celeilalte Pãrţi Contractante de cãtre un al treilea stat. Prevederea aceasta nu se va aplica dacã, potrivit prevederilor prezentului Tratat, nu ar exista obligaţia de extrãdare.
2. În cazul în care este necesarã audierea ca martori sau experţi a unor persoane ce se gãsesc arestate într-un al treilea stat, organele Partii Contractante solicitate prevãzute în articolul 78, vor autoriza transportul dus şi întors al acestor persoane pe teritoriul statului lor, cu respectarea prevederilor articolului 11 punctul 3.
3. Cererea pentru autorizarea tranzitului şi înainteazã şi se rezolva dupã aceleaşi reguli ca şi cererea de extrãdare.
ART. 77
Cheltuieli de extrãdare şi tranzit
Cheltuielile de extrãdare vor fi suportate de Partea Contractantã pe teritoriul cãreia s-au efectuat Cheltuielile de tranzit vor fi suportate de Partea Contractantã solicitanta.
ART. 78
Modul de legatura
În problemele de extrãdare şi tranzitare, Ministerele de Justiţie şi Procuraturile Generale ale celor doua Pãrţi Contractante comunica direct între ele.
ART. 79
Obligaţia de a porni o acţiune penalã
1. Fiecare Parte Contractantã, la cererea celorlalte Pãrţi Contractante, va porni, în conformitate cu propria sa lege, acţiunea penalã impotriva unui cetãţean al sau, în cazul în care exista date suficiente, ca a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care ar atrage extrãdarea.
2. La cerere se anexeazã o informare cuprinzînd date asupra faptei sãvîrşite, calificãrii ei juridicã precum şi toate probele existente cu privire la sãvîrşirea infracţiunii, iar în mãsura în care este posibil, datele prevãzute în articolul 62 litera c).
3. Partea Contractantã al carei cetãţean este persoana urmãritã va înştiinţa cealaltã Parte Contractantã despre rezultatul procesului penal, iar în cazul în care ar interveni o hotãrîre definitiva, va trimite şi o copie de pe aceasta hotãrîre.
ART. 80
Comunicarea hotãrîrilor de condamnare
Pãrţile Contractante îşi comunica trimestrial date privind hotãrîrile definitive de condamnare pronunţate de instanţele unei Pãrţi Contractante impotriva cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante, anexind, în mãsura posibilitãţilor, amprentele digitale ale condamnaţilor. Aceasta dispoziţie se aplica şi cu privire la modificãrile ulterioare ce ar interveni în legatura cu hotãrîrile sus-metionate.
ART. 81
Informaţii asupra antecedentelor penale
La cererea instanţelor judecãtoreşti sau a procuraturilor, Pãrţile Contractante îşi transmit reciproc şi în mod gratuit informaţii cu privire la antecedentele penale ale persoanelor care figureazã în cazierele lor judiciare.
PARTEA a III-a
DISPOZIŢII FINALE
ART. 82
Prezentul Tratat este supus ratificãrii şi va intra în vigoare la treizeci de zile de la data schimbului instrumentelor de ratificare, care va avea loc la Varsovia.
ART. 83
Prezentul Tratat se încheie pe o perioada de cinci ani de la data intrãrii lui în vigoare. El va fi considerat prelungit de fiecare data pentru o alta perioada de cinci ani, dacã nici una din Pãrţile Contractante nu-l denunta cu cel puţin şase luni înainte de expirarea acestui termen.
ART. 84
Odatã cu intrarea în vigoare a prezentului Tratat îşi pierd valabilitatea Convenţia între România şi Polonia relativã la asistenta reciprocã şi protecţia juridicã în materie civilã, semnatã la Bucureşti la 19 decembrie 1929 şi Convenţia între România şi Polonia relativã la extrãdarea infractorilor şi asistenta judiciarã în materie penalã, semnatã la Bucureşti la 26 martie 1930.
Prezentul Tratat s-a întocmit la Bucureşti, la data de 25 ianuarie 1962, în doua exemplare, fiecare în limbile romana şi polona, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
Drept care plenipotenţiarii ambelor Pãrţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi au aplicat sigiliile lor.
--------------
|
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane şi Consiliul de Stat al Republicii Populare Polone,
calauzindu-se de dorinta de a întãri legãturile fratesti şi a dezvolta colaborarea între cele doua state şi în domeniul juridic,
au hotãrît sa încheie un tratat privind asistenta juridicã şi relaţiile juridice în cauzele civile, familiale şi penale şi au numit în acest scop plenipotentialii lor:
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane pe:
Aurel Malnasan, Adjunct al Ministerului Afacerilor Externe
Consiliul de Stat al Republicii Populare Polone pe:
Janusz Zambrowicz, Ambasador Extraordinar şi Plenipotential al Republicii Populare Polone în Republica Populara Romana, care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã:
PARTEA I
DISPOZIŢII GENERALE
ART. 1
Ocrotirea juridicã
1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante şi persoanele juridice constituite pe baza legislaţiei acesteia (denumite în cele ce urmeazã "cetãţeni"), se bucura pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de acelaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii.
2. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante au dreptul sa se adreseze liber şi nestînjenit instituţiilor celeilalte Pãrţi Contractante, în competenta cãrora intra cauzele civile, familiale şi penale, pot sa-şi susţinã interesele în fata acestora, sa facã cereri şi sa introducã acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii acestora.
ART. 2
Acordarea asistenţei juridice
1. Instanţele judecãtoreşti, procuraturile şi notariatele de stat ale ambelor Pãrţi Contractante (denumite în cele ce urmeazã "instituţii judiciare"), îşi acorda reciproc asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale.
2. Instituţiile judiciare acorda asistenta juridicã şi altor instituţii în competenta cãrora intra cauzele arãtate la punctul 1.
ART. 3
Obiectul asistenţei juridice
Obiectul asistenţei juridice consta în îndeplinirea unor activitãţi procesuale, cum ar fi: întocmirea expedierea şi inminarea actelor, expedierea sau predarea probelor materiale, efectuarea expertizelor, interogarea pãrţilor şi invinuitilor, audierea martorilor, experţilor şi altor persoane, efectuarea cercetãrilor locale, perchezitiilor şi sechestrelor.
ART. 4
Modul de legatura
1. În realizarea activitãţilor prevãzute în prezentul tratat, instituţiile judiciare ale celor doua Pãrţi Contractante comunica între ele prin intermediul organelor lor centrale, în mãsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit în altfel.
2. Alte instituţii ale celor doua Pãrţi Contractante care au în competenta probleme de drept civil sau familial comunica între ele sau cu instituţiile judiciare prin intermediul Ministerelor de Justiţie, în mãsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit în alt fel.
ART. 5
Limba
1. Instituţiile judiciare şi celelalte instituţii ale Pãrţilor Contractante folosesc în relaţiile dintre ele limba proprie sau limba rusa.
2. Cererile pentru acordarea asistenţei juridice precum şi actele anexate, trebuie sa fie întocmite în limba Partii Contractante solicitante. Acestea vor fi însoţite, în mãsura posibilitãţilor, de traduceri certificate în limba Partii Contractante solicitate, afarã de cazurile în care, potrivit prezentului Tratat, anexarea unei asemenea traduceri este obligatorie.
3. Îndeplinirea cererilor de acordare instanţei juridice se face în limba Partii Contractante solicitate.
ART. 6
Cuprinsul cererii de acordare a asistenţei juridice
Cererea de acordare a asistenţei juridice trebuie sa cuprindã urmãtoarele date:
a) denumirea instituţiei solicitante;
b) denumirea instituţiei solicitate;
c) indicarea cauzei în care se solicita acordarea asistenţei juridice;
d) numele şi prenumele, domiciliul sau resedinta, cetãţenia şi ocupaţia pãrţilor, invinuitilor, inculpaţilor sau condamnaţilor, iar în cauzele penale, în mãsura posibilitãţilor, de asemenea, locul şi data naşterii invinuitilor, inculpaţilor sau condamnaţilor precum şi numele şi prenumele pãrinţilor acestora;
e) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor sau aparatorilor acestora;
f) obiectul cererii şi datele necesare pentru îndeplinirea ei, iar în cauzele penale şi descrierea infracţiunii.
ART. 7
Modul de rezolvare a cererii
1. Instituţia solicitatã rezolva cererile pentru acordarea asistenţei juridice în conformitate cu legislaţia statului sau. Instituţia solicitatã, la cerere, poate aplica normele procedurale ale Partii Contractante solicitate, în mãsura în care ele nu contravin legislaţiei statului sau.
2. Dacã instituţia solicitatã nu este competenta sa îndeplineascã cererea, ea o va transmite din oficiu instituţiei competente, incunostintind totodatã despre aceasta instituţia solicitanta.
3. La cererea instituţiei solicitante, instituţia solicitatã va comunica în timp util acesteia sau pãrţilor din proces locul şi termenul efectuãrii cererii de acordare a asistenţei juridice. Înştiinţarea se poate trimite şi direct, prin scrisoare recomandatã.
4. Dacã adresa precisa a persoanei la care se referã cererea pentru acordarea asistenţei juridice nu este cunoscutã sau dacã indicatã s-a dovedit a fi gresita, instituţia solicitatã ia mãsurile corespunzãtoare în scopul stabilirii adresei. În cazul cînd stabilirea adresei nu este posibila, instituţia solicitatã anunta despre aceasta instituţia solicitanta.
5. Dupã îndeplinirea cererii, instituţia solicitatã transmite instituţiei solicitante actele respective. În cazul în care asistenta juridicã nu a putut fi acordatã, instituţia solicitatã va restitui actele instituţiei solicitante, comunicindu-i totodatã împrejurãrile care au împiedicat-o sa îndeplineascã cererea.
ART. 8
Forma actelor
Actele care se transmit pe baza acestui Tratat vor fi semnate şi prevãzute cu sigiliul oficial.
ART. 9
Inminarea actelor
1. Instituţia solicitatã inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare pe teritoriul statului sau, cu condiţia ca aceste acte sa fie scrise în limba sa ori sa fie însoţite de o traducere certificatã în aceasta limba. În caz contrar, instituţia solicitatã inmineaza actele destinatarului numai dacã acesta este de acord sa le primeascã.
2. Cererea de inminare trebuie sa conţinã adresa exactã a destinatarului şi indicarea actului ce urmeazã sa fie inminat.
ART. 10
Dovada de inminare
Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile de inminare în vigoare pe teritoriul Partii Contractante solicitate. În orice caz, dovada de inminare va cuprinde, fie confirmarea primirii prevãzutã cu semnatura primitorului şi data predãrii, fie confirmarea instituţiei solicitate Constatind faptul, modul şi timpul inminarii.
ART. 11
Citarea martorilor şi experţilor şi ocrotirea lor
1. Dacã în cursul urmãririi penale sau judecaţii întreprinse pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante se va ivi nevoia prezentãrii personale a unui martor sau expert care se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia Partii Contractante pe al cãrui teritoriu are loc urmãrirea penalã sau judecata, se poate adresa instituţiei competente a celeilalte Pãrţi, pentru inminarea citaţiei.
2. În citaţie nu se vor prevedea sancţiuni pentru neprezentarea persoanei chemate.
3. Martorul sau expertul care s-a prezentat pe baza citaţiei în fata instituţiei celeilalte Pãrţi Contractante, nu poate, oricare ar fi cetãţenia sa, sa fie tras la rãspundere penalã, arestat sau supus executãrii unei pedepse penale, pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea ce formeazã obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o alta infracţiune sãvîrşitã inaite de trecerea frontierei Partii solicitante şi nici pentru depozitia facuta în acel proces.
4. Martorul sau expertul pierde garanţia prevãzutã la punctul 3, dacã nu a pãrãsit teritoriul Partii Contractante solicitante în termen de o saptamina din ziua cînd instituţia care l-a chemat îi face cunoscut ca prezenta lui nu mai este necesarã. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul acestei Pãrţi, din motive independente de vointa sa.
ART. 12
Cheltuieli legate de acordarea asistenţei juridice
1. Pãrţile Contractante suporta singure toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul lor, inclusiv cheltuielile fãcute cu administrarea probelor.
2. Instituţia solicitatã comunica instituţiei solicitante cuantumul cheltuielilor fãcute. Dacã instituţia solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligatã sa le plãteascã, sumele încasate rãmîn Partii Contractante carei instituţie le-a perceput.
Valabilitatea actelor
ART. 13
1. Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de cãtre o persoana oficialã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante în limitele competentei lor, în forma stabilitã de legile în vigoare şi prevãzute cu sigiliul oficial, sînt valabile pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, fãrã vreo alta certificare. Aceasta dispoziţie se aplica şi cu privire la legalizarea semnaturilor fãcute în conformitate cu legislaţia uneia din Pãrţile Contractante.
2. Actele considerate oficiale pe teritoriul unei Pãrţi Contractante au forta probatorie a actelor oficiale şi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante.
ART. 14
1. Actele şi copiile de pe actele ce urmeazã a fi folosite pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante vor fi certificate fie de instituţia care a întocmit sau eliberat actul, fie de notariatul de stat. Aceasta prevedere nu priveşte copiile de pe actele judecãtoreşti ce se folosesc în cadrul cererilor de acordare a asistenţei juridice.
2. În cazul cînd instituţia care a eliberat actul nu mai exista eliberarea şi certificarea copiilor se vor face de instituţia cãreia i-a fost încredinţat spre pãstrare actul respectiv.
ART. 15
Transmiterea de acte
1. Pãrţile Contractante îşi transmit, la cerere, prin intermediul reprezentantelor diplomatice sau oficiilor consulare. în mod gratuit, copii de pe actele de naştere, cãsãtorie şi deces, adeverinte şcolare, certificate de vechime în cimpul muncii, precum şi alte acte oficiale privind drepturile şi interesele cetãţenilor lor.
2. Pãrţile Contractante îşi transmit din oficiu, prin intermediul reprezentantelor diplomatice sau oficiilor consulare, în mod gratuit, copii de pe hotãrîrile judecãtoreşti referitoare la starea civilã a cetãţenilor lor.
ART. 16
Informaţii privind probleme de drept
1. Ministerele de Justiţie ale celor doua Pãrţi Contractante îşi trimit actele normative publicate dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat.
2. Ministerele de Justiţie şi Procuraturile Generale ale celor doua Pãrţi Contractante îşi pun la dispoziţie la cerere, informaţii privind legislaţia care este sau a fost în vigoare în statul lor, precum şi informaţii privind practica intitutiilor judiciare.
PARTEA a II-a
DISPOZIŢII SPECIALE
CAP. 1
Asistenta juridicã şi relaţiile juridice în cauzele civile şi familiale
Secţiunea I
Cheltuieli de judecata
ART. 17
Scutire de garanţie procesuala
Cetãţenii unei Pãrţi Contractante care se adreseazã instanţelor judecãtoreşti ale celeilalte Pãrţi Contractante, dacã domiciliazã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante, nu pot fi obligaţi sa depunã cauţiuni pentru motivul ca sînt strãini sau ca nu au domiciliul, resedinta sau sediul pe teritoriul Partii Contractante cãreia aparţine instanta solicitatã.
Scutire de taxe şi cheltuieli de judecata
ART. 18
1. Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante beneficiazã pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata, de orice înlesniri în ce priveşte taxele precum şi de asistenta judiciarã gratuita, în aceeaşi mãsura şi în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. Aceasta dispoziţie se aplica tuturor actelor de procedura, inclusiv actele de executare.
2. Persoanele care beneficiazã pe teritoriul unei Pãrţi Contractante de prevederile punctului 1, vor putea invoca acest drept în toate actele procesuale pe care le efectueazã instanţele judecãtoreşti ale celeilalte Pãrţi Contractante, în aceeaşi cauza.
ART. 19
1. Pentru obţinerea înlesnirilor prevãzute la articolul 18 se va prezenta un certificat asupra stãrii personale şi familiale precum şi asupra veniturilor şi averii eliberat de organele competente din locul unde solicitantul îşi are domiciliul, iar în cazul ca nu are un domiciliu, de cãtre organele unde el are resedinta.
2. Dacã persoana care a fãcut cererea nu are domiciliul sau resedinta pe teritoriul nici uneia dintre Pãrţile Contractante, este suficienta adeverinta eliberata sau certificatã de reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al statului sau.
3. Instituţia care elibereazã certificatul se poate adresa instituţiilor celeilalte Pãrţi Contractante spre a cere lãmuriri asupra datelor prevãzutã la punctul 1.
4. Instituţia care urmeazã a se pronunţa asupra cererii de scutire prevãzutã în articolul 18, poate cere date suplimentare instituţiei care a eliberat certificatul.
ART. 20
1. Cetãţeanul unei Pãrţi Contractante care voieşte sa solicite instituţiei competente a celeilalte Pãrţi Contractante acordarea scutirilor sau înlesnirilor prevãzute în articolul 18, poate face oral cerere la instituţia judiciarã competenta de la domiciliul sau resedinta sa. Aceasta va consemna declaraţia într-un proces-verbal, pe care-l va transmite, împreunã cu certificatul prevãzut în articolul 19 punctul 1 precum şi cu alte acte prezentate de petitionar, instituţiei judiciare a celeilalte Pãrţi Contractante. Instituţia solicitatã se va conformã, dacã va fi cazul, dispoziţiunilor prevãzute în articolul 7 punctul 2.
2. Odatã cu cererea prevãzutã la punctul 1 se poate formula şi cererea de chemare în judecata, care va fi consemnatã într-un proces-verbal separat, la care se vor anexa şi actele pe cãtre le prezintã petiţionarul.
3. Procesele-verbale şi anexele trebuie sa fie însoţite de traduceri certificate în limba Partii solicitate.
Secţiunea II
Dispoziţii cu privire la statutul personal şi dreptul familiei
ART. 21
Capacitatea juridicã
1. Capacitatea persoanei fizice se stabileşte potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este persoana.
Legislaţia persoanei juridice se stabileşte potrivit ei partii Contractante pe baza cãreia a luat fiinta.
ART. 22
Încheierea cãsãtoriei
1. Forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea Partii Contractante pe al carei teritoriu se încheie cãsãtoria;
2. Pentru cãsãtoria care se încheie în fata reprezentantei diplomatice sau oficiului consular, forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea Partii
Contractante cãreia îi aparţine reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular.
3. În ce priveşte condiţiile de fond cerute pentru încheierea cãsãtoriei, fiecare dintre viitorii soţi este supus legii acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este.
ART. 23
Raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor
1. În cauzele privind raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor se aplica legea şi sînt competente instituţiile judiciare ale Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii.
2. Dacã unul din soţi este cetãţeanul unei Pãrţi Contractante, iar celãlalt soţ, al celeilalte Pãrţi Contractante, în privinta raporturilor lor juridice, persoanele şi patrimoniale se aplica legea şi sînt competente instituţiile judiciare ale acelei Pãrţi Contractante pe al carei teritoriu ambii soţi îşi au domiciliul, ori şi-au avut ultimul domiciliu.
ART. 24
Divorţul
1. Pentru divorţ, dacã amindoi sotii au cetãţenia unei Pãrţi Contractante şi locuiesc la data introducerii acţiunii de divorţ pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante; va fi aplicabilã legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii. Competente sînt instanţele ambelor Pãrţi Contractante.
2. În cazul în care, la data introducerii acţiunii de divorţ, unul din soţi este cetãţeanul uneia din Pãrţile Contractante, iar celãlalt soţ este cetãţeanul celeilalte Pãrţi Contractante şi locuiesc, fie amindoi pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, fie unul pe teritoriul unei Pãrţi Contractante şi altul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, sînt competente instanţele ambelor Pãrţi Contractante. Instanţele aplica legea statului lor.
ART. 25
Nulitatea, anularea şi inexistenta cãsãtoriei
1. Constatarea nulitãţii cãsãtoriei pentru încãlcarea condiţiilor de forma ale încheierii ei se face numai dacã sancţiunea nulitãţii cãsãtoriei este prevãzutã atît de legea locului unde s-a încheiat cãsãtoria, cît şi de legea Partii Contractante a carei cãsãtorie o au sotii.
2. În ceea ce priveşte încãlcarea condiţiilor de fond ale încheierii cãsãtoriei, constatarea nulitãţii sau anularea cãsãtoriei se face dacã sancţiunea nulitãţii ori anulãrii pentru încãlcarea sãvîrşitã este prevãzutã de legea aplicabilã potrivit articolului 22 punctul 3. Aceasta dispoziţie se aplica în mod corespunzãtor şi în ceea ce priveşte constatarea existenţei sau inexistentei cãsãtoriei.
3. În privinta competentei jurisdicţionalã se aplica în mod corespunzãtor prevederile articolului 24.
Raporturile juridice dintre pãrinţi şi copii
ART. 26
1. În cauzele privind stabilirea, contestarea şi tãgãduirea filiatiunii, este aplicabilã legea Partii Contractante al carei cetãţean este copilul.
2. Cu toate acesta, cînd copilul domiciliazã pe teritoriul celailalte Pãrţi Contractante, se va aplica legislaţia acesteia, dacã este mai favorabilã intereselor copilului.
ART. 27
Raporturile juridice dintre pãrinţi şi copii se stabilesc potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. Prevederile articolului 26 punctul 2 se vor aplica şi în acest caz.
ART. 28
1. Pentru rezolvarea anularea privind raporturilor juridice prevãzute în articolele 26 şi 27 sînt competente instanţele acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este copilul.
2. Dacã reclamantul şi pîrîtul domiciliazã pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, sînt competente, de asemenea şi instanţele acestei Pãrţi Contractante.
3. În cauzele privind obligaţia de întreţinere sînt competente şi instanţele Partii Contractante pe al carei teritoriu îşi are domiciliul cel obligat sa presteze întreţinerea.
ART. 29
Înfierea
1. Înfierea este supusã legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul, în momentul în care are loc înfierea.
2. În cazul în care copilul se infiaza de cãtre soţi, dintre care unul este cetãţean al unei Pãrţi Contractante iar altul cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, înfierea se face în conformitate cu legea ambelor Pãrţi Contractante.
3. În cazul în care infietorul este cetãţean al unei Pãrţi Contractante, iar copilul este cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante şi potrivit legislaţiei acestor din urma Pãrţi, pentru încheierea înfierii, ar fi necesare încuviinţarea unei anumite instituţii precum şi consimţãmîntul înfiatului, al reprezentantului sau legal ori al ordonanţelor tutelare, se va cere, dupã caz, aceasta încuviinţare şi se va lua totodatã şi consimţãmîntul respectiv.
4. În materie de înfiere este competenta instituţia Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul.
În cazul prevãzut la punctul 2 este competenta instituţia acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia ambii soţi îşi au domiciliul sau resedinta, ori şi-au avut ultimul domiciliu sau ultima resedinta.
Interdicţia
ART. 30
1. Cazurile şi condiţiile pentru punerea sub interdicţie a persoanelor lipsite de discernamint datoritã alienaţiei mintale sau debilitãţii mintale, precum şi acelea pentru ridicarea acestei mãsuri sînt supuse legislaţiei Partii Contractrante al carei cetãţean este persoana în cauza.
2. În cauzele de interdicţie sînt competente, în mãsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, instituţiile Partii Contractante al carei cetãţean este persoana care urmeazã sa fie pusã sub interdicţie.
ART. 31
1. În cazul cînd este necesarã punerea sub interdicţie a unui cetãţean al unei Pãrţi Contractante, care are domiciliul, resedinta sau bunuri pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia acestei din urma Pãrţi Contractante înştiinţeazã de îndatã instituţia competenta conform articolului 30 punctul 2.
2. În cazurile care nu comporta amînare instituţia celeilalte Pãrţi Contractante poate lua mãsuri provizorii în conformitate cu legislaţia sa, dar este obligatã sa informeze de îndatã instituţia competenta conform articolului 30 punctul 2, comunicindu-i în acelaşi timp copii de pe actele încheiate. Mãsurile luate îşi pãstreazã valabilitatea pînã în momentul în care instituţia competenta a luat o alta hotãrîre.
ART. 32
1. Instituţia prevãzutã în articolul 30 punctul 2 poate transmite competenta sa privind interdicţia, instituţiei celeilalte Pãrţi Contractante, dacã persoana care urmeazã sa fie pusã sub interdicţie are domiciliul, resedinta sau bunuri pe teritoriul acestei din urma Pãrţi. Competenta privind interdicţia se considera transmisã în momentul în care instituţia solicitatã a acceptat aceasta competenta şi informeazã despre aceasta instituţia solicitanta.
2. În cazul în care instituţia competenta instiintata potrivit articolului 31 punctul 1 nu comunica rãspunsul sau în termen de trei luni, socotite de la data expedierii înştiinţãrii, competenta în materie de interdicţie revine de plin drept instituţiei de la domiciliul sau resedinta persoanei care urmeazã a fi pusã sub interdicţie.
3. Instituţia care a devenit competenta potrivit punctelor 1 sau 2 îndeplineşte mãsura punerii sub interdicţie în conformitate cu legislaţia statului sau dar numai dacã cauza care determina punerea sub interdicţie este prevãzutã şi în legislaţia Partii Contractante al carei cetãţean este persoana respectiva. Totuşi, în problema capacitãţii de exerciţiu se aplica legislaţia Partii Contractante al carei cetãţean este persoana ce urmeazã a fi pusã sub interdicţie.
4. Hotãrîrea de punere sub interdicţie pronunţatã potrivit punctelor 1-3 se comunica în copie instituţiei prevãzute în articolul 30 punctul 2.
Tutela şi curatela
ART. 33
1. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei sînt cele prevãzute de legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã a i se institui tutela sau curatela.
2. În ceea ce priveşte obligaţia de acceptare tutelei sau curatelei se aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana ce urmeazã a deveni tutor sau curator.
3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela se stabilesc potrivit legii Partii Contractante cãreia îi aparţine instituţia care a instituit tutela sau curatela.
4. În cauzele de tutela şi curatela privind cetãţenii Pãrţilor Contractante sînt competente, în mãsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, instituţiile Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã a i se institui tutela sau curatela.
5. Cetãţeanul uneia din Pãrţile Contractante poate fi numit tutor sau curator al cetãţeanului celeilalte Pãrţi Contractante, dacã domiciliazã pe teritoriul acelei Pãrţi Contractante pe care urmeazã sa se exercite tutela sau curatela şi dacã numirea sa corespunde cel mai bine intereselor persoanei cãreia i s-a instituit tutela sau curatela.
ART. 34
Prevederile articolelor 31 şi 32 punctul 1 se aplica în mod corespunzãtor şi în cazul tutelei sau curatelei.
ART. 35
Instituţia care potrivit articolului 32 punctele 1 sau 2 a devenit competenta cu privire la tutela sau curatela, îndeplineşte aceste mãsuri în conformitate cu legea soţului sau. Totuşi, în problema capacitãţii de folosinta sau a capacitãţii de exerciţiu se va aplica legislaţia Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. Aceasta instituţie nu are dreptul sa adopte hotãrîri în probleme privind statutul personal al persoanei cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. Cu toate acestea, dacã potrivit dreptului sau intern, instituţia respectiva are o astfel de competenta, ea poate da încuviinţare pentru încheierea cãsãtoriei, în conformitate cu dreptul Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela.
ART. 36
Declararea dispariţiei sau morţii precum şi stabilirea faptului şi datei morţii
1. Pentru declararea dispariţiei sau morţii unei persoane şi stabilirea faptului şi datei morţii este competenta instituţia juridicã a Partii Contractante pe al carei teritoriu persoana disparuta şi-a avut ultimul ei domiciliu.
2. Instituţia juridicã a fiecãreia dintre Pãrţile Contractante este competenta sa declare disparitia sau moartea precum şi sa stabileascã faptul şi data morţii propriilor ei cetãţeni care şi-au avut ultimul domiciliu pe teritoriul celeilalte Pãrţi, în urmãtoarele cazuri:
a) dacã cererea este formulatã de o persoana care doreşte sa valorifice un drept succesoral sau un drept izvorind din raporturile patrimoniale dintre soţi avînd ca obiect un imobil al dispãrutului, situat pe teritoriul Partii Contractante al carei cetãţean a fost disparutul;
b) dacã cererea a fost formulatã de soţ, sau dupã caz, de sotie, care la data introducerii cererii domiciliazã pe teritoriul Partii al carei cetãţean a fost disparutul.
3. În examinarea cauzelor de declarare a dispariţiei sau a morţii precum şi de stabileşte a faptului şi datei morţii instituţiile juridice ale Pãrţilor Contractante aplica legislaţia statelor lor.
Secţiunea III
Dispoziţii cu privire da succesiuni
ART. 37
Principiul egalitãţii
1. Cetãţenii uneia dintre Pãrţile Contractante sînt egali cu cetãţenii celeilalte Pãrţi Contractante atît în ceea ce priveşte dreptul de a dobîndi prin moştenire sau legat bunuri situate pe teritoriul acesteia sau drepturi ce urmeazã a fi realizate pe acest teritoriu, cît şi în ceea ce priveşte dreptul de a întocmi sau retracta un testament referitor la astfel de bunuri ori drepturi.
2. Dispoziţiile penale speciale ale unei Pãrţi Contractante referitoare la condiţiile în care cetãţenii sãi pot dobîndi prin moştenire bunuri situate pe teritoriul sau, sau drepturi care urmeazã a fi realizate pe acest teritoriu, sînt deopotrivã aplicabile şi cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante.
ART. 38
Testamentul
1. Forma întocmirii şi revocãrii testamentului este aceea prevãzutã, în momentul întocmirii sau revocãrii sale, de legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul sau de legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia aceste acte au fost fãcute.
2. În privinta capacitãţii de a testa ori de a revoca testamentul precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de vointa, se va aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul întocmirii sau revocãrii testamentului. Dupã aceeaşi lege se stabilesc, de asemenea şi felurile de dispoziţii testamentare care sînt admise.
ART. 39
Instituţiile competente
1. Procedura succesoralã precum şi litigiile succesorale privind bunurile mobile sînt de competenta instituţiilor Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii.
Procedura succesoralã precum şi litigiile succesorale privind bunurile imobile sînt de competenta Instituţiilor Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla aceste bunuri.
3. Dacã toate bunurile mobile succesorale rãmase de pe urma cetãţeanului uneia din Pãrţile Contractante sînt situate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante şi dacã toţi succesorii sînt de acord, la cererea oricãrui succesor sau a altei persoane care are drepturi ori pretenţii fata de succesiune, competenta revine instituţiilor acestei Pãrţi Contractante.
ART. 40
Comunicarea cazurilor de deces
1. În cazul în care cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia competenta a acestei Pãrţi va înştiinţa de îndatã despre deces reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante, comunicindu-i în acelaşi timp tot ceea ce cunoaşte cu privinta la succesori, domiciliul sau resedinta lor, masa succesoralã şi valoarea succesiunii precum şi cu privire la testament, dacã acesta exista. Aceasta dispoziţie se aplica şi în cazul în care instituţia competenta a unei tari Contractante este informatã ca cetãţeanul celeilalte Pãrţi Contractante, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lãsat bunuri pe teritoriul statului ei.
2. Reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular care deţine date cu privire la un deces ce a avut loc în condiţiile punctului 1 precum şi cu privire la succesiune, va comunica aceste date instituţiei competente, pentru ca aceasta sa poatã lua mãsurile necesare de conservare a succesiunii.
3. Dacã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante are loc deschiderea succesiunii şi exista presupunerea temeinica ca exista succesori cetãţeni ai celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia competenta va înştiinţa despre aceasta neîntîrziat reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al acestei Pãrţi.
ART. 41
Drepturile reprezentantelor diplomatice şi oficiilor consulare
În cauzele succesorale existente pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, reprezentanta diplomaticã sau oficiile consulare ale celorlalte Pãrţi Contractante au dreptul, fãrã sa fie necesar un mandat special, în cazul în care cetãţenii popriţi lipsesc şi nu sau desemnat un mandatar, sa ia toate mãsurile ca aceştia sa fie reprezentaţi în fata oricãrei instituţii.
ART. 42
Mãsuri de conservare a succesiunii
1. Instituţiile fiecãrei Pãrţi Contractante vor lua în conformitate cu legislaţia statului lor, mãsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rãmase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, sau care ar reveni unui cetãţean al acestei Pãrţi.
2. Ele informeazã fãrã intirziere reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celorlalte Pãrţi Contractante asupra mãsurilor luate conform punctului 1; reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular poate participa direct sau prin mandatar la realizarea acestor mãsuri. La propunerea reprezentantei diplomatice, sau a oficiului consular, mãsurile luate conform punctului 1 vor putea fi schimbate sau anulate, iar cele ce urmeazã a fi luate, vor putea fi aminate.
3. Instituţia competenta potrivit articolului 39 punctul 1 va putea cere ridicarea mãsurilor luate conform punctului 1 din prezentul articol.
Deschiderea şi publicarea testamentului
ART. 43
Deschiderea şi publicarea testamentului este în cãderea instituţiei competente a Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla testamentul. Copia certificatã a testamentului şi a procesului-verbal referitor la deschiderea, starea şi conţinutul tastamentului precum şi originalul testamentului, dacã se cere, se trimit instituţiei competente a celeilalte Pãrţi Contractante, dacã defunctul a fost cetãţean al acesteia, sau dacã o instituţie a acestei Pãrţi Contractante este competenta sa efectueze procedura succesoralã.
ART. 44
Instituţia competenta a Partii Contractante al carei cetãţean a fost testatorul în momentul decesului şi care are în pãstrare testamentul, va remite, la cerere, instituţiei competenta cu luarea mãsurilor de asigurare a succesiunii, o copie certificatã de pe testament.
ART. 45
Predarea succesiunii
1. Bunurile succesorale mobile sau sumele de bani obţinute din vînzarea bunurilor succesorale mobile sau imobile, aflate pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante şi care se cuvin unor moştenitori, cetãţeni ai celeilalte Pãrţi Contractante avînd domiciliul sau resedinta pe teritoriul acestei din urma Pãrţi sau pe teritoriul unui al treilea stat, vor fi predate dupã terminarea procedurii succesorale, acestor moştenitori. Dacã ei nu se prezintã personal sau prin mandatar pentru a prelua bunurile sau sumele de bani menţionate mai sus, acestea vor fi predate reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt moştenitorii respectivi;
2. În cazurile prevãzute la punctul 1 predarea se va efectua dacã:
a) taxele şi impozitele privind succesiunea au fost plãtite sau asigurate;
b) pretenţiile creditorilor defunctului şi alte pretenţii în legatura cu succesiunea, formulate înãuntrul termenului prevãzut de legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla bunurile sau sumele menţionate mai sus; au fost satisfacute sau asigurate;
c) instituţiile competente au dat aprobarea, care eventual ar fi necesarã, pentru exportul bunurilor succesorale mobile sau transferarea sumelor de bani; transferul acestor sume se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la devize.
3. Dacã cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare în timpul cãlãtoriei pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, unde nu a avut domiciliu sau resedinta, obiectele pe care le-a avut asupra sa se predau fãrã vreo alta procedura, reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul.
Secţiunea IV
Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor
ART. 46
Recunoaşterea hotãrîrilor de natura nepatrimoniala
1. Hotãrîrile definitive nepatrimoniale ale instanţelor judecãtoreşti şi organelor de tutela şi curatela ale uneia din Pãrţile Contractante, sînt recunoscute pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, fãrã nici o procedura, în afarã de cazul în care o instanta judecãtoreascã sau un organ de tutela ori curatela al acestei din urma Pãrţi a dat o hotãrîre definitiva anterioarã în acea cauza, sau cînd o astfel de instanta sau organ de tutela ori curatela are o competenta exclusiva în baza prezentului Tratat.
2. Dispoziţiile punctului 1 se aplica şi cu privire la hotãrîrile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentului Tratat.
Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor judecãtoreşti de natura patrimonialã
ART. 47
Ambele Pãrţi Contractante recunosc şi vor incuviinta sa se execute pe teritoriul lor:
a) hotãrîrile judecãtoreşti definitive patrimoniale, în cauzele civile şi familiale, date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante dupã intrarea în vigoare a primului Tratat;
b) hotãrîrile judecãtoreşti definitive date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat, în cauzele penale, cu privire la obligaţia de despãgubire pentru daunele cauzate.
ART. 48
1. Încuviinţarea executãrii hotãrîrilor judecãtoreşti este de competenta instanţelor Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa se facã executarea.
2. Cererea de încuviinţare a executãrii se depune la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanta în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisã instanţei competente sa încuviinţeze executarea. Cerere poate fi depusa şi direct la aceasta instanta.
ART. 49
La cererea de încuviinţare a executãrii se va anexa:
a) textul complet al hotãrîrii precum şi o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva şi executorie dacã aceasta nu rezulta din hotãrîre;
b) actele originale sau copii certificate ale acestora din care sa rezulte ca persoanei obligate prin hotãrîre, care nu a luat parte la proces, i s-a inminat cel puţin odatã, la timp şi în forma cuvenitã, citaţia;
c) traducerile certificate ale cererii şi ale actelor indicate la punctele a) şi b).
ART. 50
Odatã cu cererea de încuviinţare a executãrii poate fi facuta şi cererea de execuţie silitã.
ART. 51
1. Procedura, încuviinţãrii executãrii precum şi executarea silitã se efectueazã potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia are loc executarea silitã.
2. Orice obiectiune cu privire la executarea silitã se va rezolva de instanta care a încuviinţat executarea.
3. În fata instanţei judecãtoreşti care efectueazã executarea silitã, debitorul poate ridica numai acele exceptiuni care se pot invoca potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a dat hotãrîrea.
4. Înainte de rezolvarea cererii de încuviinţare a executãrii, tribunalul, dacã considera necesar, poate cere pãrţilor din proces sa depunã în scris anumite lãmuriri sau sa completeze cererea de executare. Acest tribunal poate sa ceara, de asemenea, lãmuriri suplimentare de la tribunalul care a pronunţat hotãrîrea.
ART. 52
Refuzul recunoaşterii şi executãrii
Recunoaşterea unei hotãrîri judecãtoreşti sau încuviinţarea executãrii ei poate fi refuzatã:
a) dacã persoana obligatã prin hotãrîre nu a participat la proces ca urmare a împrejurãrii ca ei, sau reprezentantului ori, nu i-a fost inminata citaţia în timp util şi în modul prevãzut de lege, sau în cazul în care citarea s-a fãcut prin afişare;
b) dacã potrivit dispoziţiilor prezentului Tratat procesul era de competenta exclusiva a instituţiei Partii Contractante pe al cãrui teritoriu hotãrîrea urmeazã a fi recunoscuta şi executatã;
c) dacã hotãrîrea judecãtoreascã este în contradictie cu o hotãrîre definitiva data anterior, între aceleaşi pãrţi, avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei, de cãtre o instanta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie recunoscuta hotãrîrea sau efectuatã executarea silitã; aceasta dispoziţie nu se aplica dacã, potrivit legii instanţei care decide asupra cererii, hotãrîrea anterioarã poate fi modificatã sau înlocuitã printr-o alta hotãrîre, datoritã schimbãrii împrejurãrilor care au stat la baza ei;
d) dacã din hotãrîrea pronunţatã în procesul în care trebuia aplicatã legea celeilalte Pãrţi Contractante rezulta ca aceasta lege nu a fost aplicatã, exceptindu-se cazul în care legea Partii Contractante a carei instanta judecãtoreascã a pronunţat hotãrîrea nu se deosebeşte în mod esenţial de legea celeilalte Pãrţi Contractante.
ART. 53
Tranzacţii judiciare
Prevederile articolelor 47-52 ce aplica şi tranzacţiilor încheiate în fata instanţelor judecãtoreşti.
Executarea hotãrîrilor privind cheltuielile de judecata
ART. 54
Dacã una din pãrţile în proces, scutitã de cauţiune conform articolului 17, a fost obligatã printr-o hotãrîre definitiva sa plãteascã celeilalte pãrţi cheltuieli de judecata, instanta competente de pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante va incuviinta, la cerere, gratuit, executarea silitã a acestor cheltuieli.
ART. 55
1. La cererea de încuviinţare a executãrii silite se anexeazã o copie certificatã de pe hotãrîrea privitoare la cheltuieli, o adeverinta din care sa rezulte ca hotãrîrea este definitiva şi executorie precum şi traducerile certificate ale acestor acte.
2. Cheltuielile ocazionate de eliberarea adeverintelor precum şi de traducerea sau certificarea actelor prevãzute la punctul i sînt considerate cheltuieli de judecata.
3. Instanta încuviinţeazã; fãrã citarea pãrţilor, executarea silitã a hotãrîrii, limitindu-se numai la verificarea împrejurãrii dacã hotãrîrea este definitiva şi executorie. Totodatã, instanta va incuviinta şi executarea silitã a cheltuielilor prevãzute la punctul 2, astfel cum acestea au fost stabilite de cãtre instanta competenta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia au fost prilejuite.
ART. 56
1. În ce priveşte urmãrirea cheltuielilor de judecata avansate de stat, instanta Partii Contractante pe al carei teritoriu s-a nãscut obligaţia de plata va cere instanţei competente a celeilalte Pãrţi Contractante sa urmãreascã încasarea acestor cheltuieli. Aceasta din urma instanta efectueazã executarea silitã şi pune la dispoziţie, suma încasatã reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al celeilalte Pãrţi Contractante.
2. La cerere se va ataşa o copie de pe hotãrîrea prin care se stabileşte cuantumul cheltuielilor de judecata, o adeverinta ca hotãrîrea este definitiva şi executorie şi o traducere certificatã a acestor acte.
3. Prevederile articolului 55 punctul 2 se aplica în mod corespunzãtor cheltuielilor de traducere a actelor specificate la punctul 2.
ART. 57
Eliberarea de obiecte şi remiterea sumelor de bani
Eliberarea de obiecte sau remiterea de sume de bani, cãtre un creditor care are domiciliul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, se fac în conformitate cu prevederile legii pentru expertul de obiecte sau remiterea de sume de bani în vigoare pe teritoriul Partii Contractante pe care acestea se afla.
ART. 58
Cheltuielile executãrii silite
La stabilirea şi urmãrirea cheltuielilor de executare silitã se aplica prevederile referitoare la executarea hotãrîrilor judecãtoreşti; în vigoare pe teritoriul Partii Contractante pe care are loc executarea hotãrîrii.
CAP. 2
Asistenta juridicã şi relaţiile juridice în cauzele penale
ART. 59
Obligaţia de extrãdare
1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi extrãdeze reciproc; la cerere, în condiţiile prezentului Tratat, persoane aflate pe teritoriul lor, pentru a fi trase la rãspundere penalã sau pentru executarea pedepsei;
2. Extrãdarea se admite numai pentru infracţiunile a cãror savirsire atrage; potrivit legilor ambelor Pãrţi Contractante; o pedeapsa mai mare de un an privatiune de libertate sau a pedeapsa mai grea (denumite mai apoi de "infracţiuni care atrag extrãdarea") şi pentru executarea hotãrîrilor definitive prin care s-a pronunţat o astfel de pedeapsa.
Refuzul extrãdãrii
ART. 60
Pãrţile Contractante nu-şi vor extrada proprii lor cetãţeni.
ART. 61
Extrãdarea nu va avea de asemenea loc, dacã:
a) infracţiunea a fost sãvîrşitã pe teritoriul Partii contractante solicitate;
b) potrivit legii Partii Contractante solicitate acţiunea penalã nu poate fi exercitatã sau hotãrîrea nu poate fi executatã ca urmare a implinirii termenului de prescripţie sau pentru un alt temei legal;
c) persoana a carei extrãdare se cere a fost trimisa în judecata sau a fost judecata pentru aceeaşi infracţiune ori dacã în cauza s-a dat o ordonanta sau hotãrîre de încetare a procesului penal, pe teritoriul Partii Contractante solicitate;
d) potrivit legii ambelor Pãrţi Contractante acţiunea penalã nu poate fi pusã în mişcare decît la plîngerea prealabilã a partii vãtãmate.
ART. 63
Actele care se anexeazã la cererea de extrãdare
La cererea de extrãdare se anexeazã:
a) copia certificatã a mandatului de arestare sau dispoziţiei de arestare preventivã, iar la cererea de extrãdare pentru executarea pedepsei, copia certificatã a hotãrîrii rãmase definitiva; aceste acte vor trebui sa cuprindã date asupra infracţiunii comise, asupra locului şi timpului infracţiunii, calificarea ei juridicã precum şi date cu privire la durata pedepsei executate pînã atunci; dacã prin; infracţiune s-au produs pagube materiale, se va indica cuantumul stabilit sau probabil al acestora;
b) textul de lege al Partii Contractante solicitante în care se încadreazã infracţiunea, cît şi textul care o sancţioneazã;
c) în mãsura în care este posibil, date privind persoana a carei extrãdare se cere, cetãţenia ei, domiciliul sau resedinta ei precum şi descrierea fizionomiei, fotografii şi amprentele digitale.
ART. 63
Date suplimentare
1. Dacã datele primite nu sînt suficiente pentru luarea în considerare a cererii de extrãdare, Partea Contractantã solicitatã poate cere completarea lor. Ea poate stabili un termen de la o luna pînã la doua luni pentru trimiterea datelor suplimentare. Acest termen poate fi prelungit la cererea Partii Contractante solicitante.
2. Dacã persoana la care se referã cererea a fost arestata, iar Partea Contractantã solicitanta nu trimite în termenul stabilit datele cerute, Partea Cantractanta solicitatã poate pune în libertate acea persoana.
Arestarea în vederea extrãdãrii
ART. 64
Dupã primirea cererii de extrãdare Partea Contractantã solicitatã va lua neîntîrziat mãsuri pentru arestarea persoanei a carei extrãdare se cere, cu excepţia cazurilor în care, potrivit prezentului Tratat, extrãdarea nu poate avea loc.
ART. 65
1. Arestarea poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã s-a primit o intervenţie în acest sens de la Partea Contractantã solicitanta. În intervenţie se va mentiona mandatul de arestare ori dispoziţia de arestare preventivã sau hotãrîrea definitiva data impotriva acelei persoane şi interdicţia ca cererea de extrãdare va fi trimisa ulterior. Intervenţia de arestare poate fi facuta prin posta, telegraf, telefon sau radio.
2. O persoana fata de care exista date suficiente ca a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea, poate fi arestata chiar fãrã intervenţia prevãzutã la punctul 1.
3. Arestarea facuta potrivit punctelor 1 sau 2 va fi adusã neîntîrziat la cunostinta celeilalte Pãrţi Contractante.
ART. 66
1. Persoana arestata în conformitate cu articolul 65 punctul 1 poate fi pusã în libertate dacã, în termen de doua luni din ziua trimiterii înştiinţãrii prevãzute la articolul 65 punctul 3, nu se primeşte cererea de extrãdare.
2. Persoana arestata potrivit articolului 65 punctul 2 poate fi pusã în libertate dacã, în decurs de o luna din ziua expedierii înştiinţãrii prevãzute în articolul 65 punctul 3, nu se primeşte o comunicare în sensul ca va fi trimisa cererea de extrãdare.
ART. 67
Amînarea extrãdãrii
Dacã persoana a carei extrãdare se cere este implicata într-un proces penal în curs sau dacã a fost condamnata pentru o alta infracţiune pe teritoriul Partii Contractante solicitate, extrãdarea poate fi amînatã pînã la sfîrşitul procesului penal, pînã la executarea completa a pedepsei pronunţate de instanta sau pînã la eliberarea definitiva înainte de expirarea duratei acesteia.
ART. 68
Extrãdarea temporarã
1. Dacã amînarea extrãdãrii prevãzute în articolul 69 ar putea atrage dupã sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce prejudicii serioase pentru stabilirea faptelor, persoana a carei extrãdare se cere poate fi extrãdatã temporar, pe baza unei cereri motivate.
2. Persoana extrãdatã temporar va fi înapoiatã de, îndatã dupã efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrãdatã.
ART. 69
Predarea
Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa comunice Partii Contractante solicitante locul şi data predãrii. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu ia în primire persoana ce urmeazã a fi extrãdatã în termen de 15 zile de la data stabilitã pentru predare, aceasta persoana va putea fi pusã în libertate.
ART. 70
Transmiterea obiectelor
1. Pãrţile Contractante, se obliga sa-şi transmitã reciproc, la cerere:
a) obiectele şi valorile care au fost procurate de infractor prin infracţiunea care a atras extrãdarea;
b) obiectele care pot avea importanta ca probe în cauza penalã pentru care s-a cerut extrãdarea.
2. Obiectele şi valorile prevãzute la punctul 1 se transmit, chiar dacã extrãdarea infractorului nu poate fi facuta din cauza morţii lui, sustragerii de la judecata sau din alte împrejurãri.
3. Dacã obiectele cerute sînt necesare Partii Contractante solicitate ca probe într-o alta cauza penalã, transmiterea lor poate fi amînatã pînã la terminarea procesului în cauza.
4. Drepturile terţilor asupra obiectelor cerute rãmîn neatinse. Obiectele asupra cãrora exista asemenea drepturi se restituie Partii Contractante solicitate, dupã terminarea procedurii, pentru a fi înapoiate persoanelor îndreptãţite.
ART. 71
Repetarea extrãdãrii
Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã sau de la judecata, ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul Partii Contractante solicitate, ea va putea fi din nou extrãdatã, la cerere, fãrã a mai fi necesarã prezentarea actelor prevãzute în articolele 62 şi 63.
ART. 72
Cereri de extrãdare primite din partea mai multor state
Dacã se primesc cereri de extrãdare privind aceeaşi persoana, din partea mai multor state, Partea Contractantã solicitatã hotãrãşte care din aceste cereri urmeazã sa fie luatã în considerare.
ART. 73
Limitele urmãririi penale impotriva persoanei extrãdate
1. Fãrã acordul Partii Contractante solicitate, persoana extrãdatã nu poate fi trasa la rãspundere penalã, supusã executãrii pedepsei sau extrãdatã unui al treilea stat pentru o alta infracţiune sãvîrşitã înaintea extrãdãrii decît aceea pentru care s-a fãcut extrãdarea.
2. Acordul nu este necesar, dacã persoana extrãdatã nu pãrãseşte teritoriul Partii Contractante solicitante în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal, iar în cazul condamnãrii, de la executarea pedepsei, sau dacã ea se reintoarce pe teritoriul acestei din urma Pãrţi. În acest termen nu se socoteşte timpul în care persoana extrãdatã nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante din motive independente de vointa sa.
ART. 74
Informaţii cu privire la rezultatul procesului penal
Pãrţile Contractante îşi comunica reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit impotriva persoanei extrãdare. Dacã impotriva acestei persoane a fost pronunţatã o hotãrîre definitiva se va trimite şi copia hotãrîrii.
ART. 75
Transportul provizoriu al persoanelor arestate
În cazul cînd este necesarã audierea ca martori a unei persoane arestate care se gãsesc pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, organele acestei Pãrţi Contractante, prevãzute în articolul 78, pot dispune transportarea acestor persoane pe teritoriul Partii Contractante solicitante, cu condiţia ca ele sa fie menţinute în stare de arest şi sa fie înapoiate în cel mai scurt timp dupã audierea lor.
ART. 76
Tranzitarea
1. Fiecare din Pãrţile Contractante va autoriza, la cererea celeilalte Pãrţi Contractante, transportul pe teritoriul sau al persoanelor extrãdate celeilalte Pãrţi Contractante de cãtre un al treilea stat. Prevederea aceasta nu se va aplica dacã, potrivit prevederilor prezentului Tratat, nu ar exista obligaţia de extrãdare.
2. În cazul în care este necesarã audierea ca martori sau experţi a unor persoane ce se gãsesc arestate într-un al treilea stat, organele Partii Contractante solicitate prevãzute în articolul 78, vor autoriza transportul dus şi întors al acestor persoane pe teritoriul statului lor, cu respectarea prevederilor articolului 11 punctul 3.
3. Cererea pentru autorizarea tranzitului şi înainteazã şi se rezolva dupã aceleaşi reguli ca şi cererea de extrãdare.
ART. 77
Cheltuieli de extrãdare şi tranzit
Cheltuielile de extrãdare vor fi suportate de Partea Contractantã pe teritoriul cãreia s-au efectuat Cheltuielile de tranzit vor fi suportate de Partea Contractantã solicitanta.
ART. 78
Modul de legatura
În problemele de extrãdare şi tranzitare, Ministerele de Justiţie şi Procuraturile Generale ale celor doua Pãrţi Contractante comunica direct între ele.
ART. 79
Obligaţia de a porni o acţiune penalã
1. Fiecare Parte Contractantã, la cererea celorlalte Pãrţi Contractante, va porni, în conformitate cu propria sa lege, acţiunea penalã impotriva unui cetãţean al sau, în cazul în care exista date suficiente, ca a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care ar atrage extrãdarea.
2. La cerere se anexeazã o informare cuprinzînd date asupra faptei sãvîrşite, calificãrii ei juridicã precum şi toate probele existente cu privire la sãvîrşirea infracţiunii, iar în mãsura în care este posibil, datele prevãzute în articolul 62 litera c).
3. Partea Contractantã al carei cetãţean este persoana urmãritã va înştiinţa cealaltã Parte Contractantã despre rezultatul procesului penal, iar în cazul în care ar interveni o hotãrîre definitiva, va trimite şi o copie de pe aceasta hotãrîre.
ART. 80
Comunicarea hotãrîrilor de condamnare
Pãrţile Contractante îşi comunica trimestrial date privind hotãrîrile definitive de condamnare pronunţate de instanţele unei Pãrţi Contractante impotriva cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante, anexind, în mãsura posibilitãţilor, amprentele digitale ale condamnaţilor. Aceasta dispoziţie se aplica şi cu privire la modificãrile ulterioare ce ar interveni în legatura cu hotãrîrile sus-metionate.
ART. 81
Informaţii asupra antecedentelor penale
La cererea instanţelor judecãtoreşti sau a procuraturilor, Pãrţile Contractante îşi transmit reciproc şi în mod gratuit informaţii cu privire la antecedentele penale ale persoanelor care figureazã în cazierele lor judiciare.
PARTEA a III-a
DISPOZIŢII FINALE
ART. 82
Prezentul Tratat este supus ratificãrii şi va intra în vigoare la treizeci de zile de la data schimbului instrumentelor de ratificare, care va avea loc la Varsovia.
ART. 83
Prezentul Tratat se încheie pe o perioada de cinci ani de la data intrãrii lui în vigoare. El va fi considerat prelungit de fiecare data pentru o alta perioada de cinci ani, dacã nici una din Pãrţile Contractante nu-l denunta cu cel puţin şase luni înainte de expirarea acestui termen.
ART. 84
Odatã cu intrarea în vigoare a prezentului Tratat îşi pierd valabilitatea Convenţia între România şi Polonia relativã la asistenta reciprocã şi protecţia juridicã în materie civilã, semnatã la Bucureşti la 19 decembrie 1929 şi Convenţia între România şi Polonia relativã la extrãdarea infractorilor şi asistenta judiciarã în materie penalã, semnatã la Bucureşti la 26 martie 1930.
Prezentul Tratat s-a întocmit la Bucureşti, la data de 25 ianuarie 1962, în doua exemplare, fiecare în limbile romana şi polona, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
Drept care plenipotenţiarii ambelor Pãrţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi au aplicat sigiliile lor.
--------------
|
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã:
ART. 1
<>Decretul nr. 167 din 21 aprilie 1958 privitor la prescripţia extinctiva, se modifica dupã cum urmeazã:
1. La articolul 3 se adauga un nou alineat cu urmãtorul conţinut:
"Prin derogare de la dispoziţiile alineatului precedent, în raporturile ce izvorãsc din asigurare, termenul de prescripţie este de 2 ani, în afarã acelor raporturi ce izvorãsc din asigurãrile de persoane în care obligaţiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare; cu privire la primele de asigurare datorate în temeiul asigurãrilor prin efectul legii, sînt aplicabile dispoziţiile art. 23".
2. Articolul 4 lit. c va avea urmãtorul cuprins:
"c) orice acţiune pentru restituirea de diferenţe de preţ rezultate din recalcularea preţurilor în temeiul dispoziţiilor legale sau din aplicarea gresita a preţurilor sau tarifelor legale".
3. La articolul 4 se adauga un nou alineat, final, cu urmãtorul conţinut:
"Termenul de prescripţie prevãzut de prezentul articol nu este aplicabil în raporturile dintre întreprinderile de stat pentru comerţul exterior şi organizaţiile socialiste furnizoare de mãrfuri pentru export sau beneficiare ale produselor importate".
4. La articolul 13 se adauga un text nou, ca lit. c, cu urmãtorul conţinut:
"c) pînã la rezolvarea reclamaţiei administrative facuta de cel îndreptãţit, cu privire la despãgubiri sau restituiri, în temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta şi telecomunicaţii, însã cel mai tirziu pînã la expirarea unui termen de 3 luni socotit de la înregistrarea reclamaţiei."
5. La articolul 19 se adauga un alineat nou, ca alineat 2, cu urmãtorul conţinut:
"Cererea de repunere în termen va putea fi facuta numai în termen de o luna de la încetarea cauzelor care justifica depãşirea termenului de prescripţie".
6. Articolul 21 se abroga.
7. Articolul 23 va avea urmãtorul cuprins:
"ART. 23
Impozitele şi taxele datorate statului, contribuţia pentru asigurãri sociale, precum şi primele de asigurare datorate în temeiul asigurãrilor prin efectul legii, rãmîn supuse dispoziţiilor privitoare la prescripţie din legile speciale."
8. Dupã articolul 23, se introduc articolele 24 şi 25 cu urmãtorul cuprins:
"ART. 24
Dreptul la acţiunea privitoare la sume de bani consemnate sau depuse la instituţiile de banca, credit şi economie sau la orice alte organizaţii socialiste, pe seama statului ori a organizaţiilor de stat, se prescrie în termen de 3 ani de la data consemnarii sau depunerii.
Cu toate acestea cînd eliberarea sumelor consemnate sau depuse este condiţionatã de un act al organului judecãtoresc sau al altui organ de stat, aceste sume vor fi restituite celor în drept la prezentarea actului respectiv; dreptul la acţiune în acest din urma caz se prescrie în termen de un an de la data cînd se poate cere restituirea pe baza actului organului de stat.
Dispoziţiile alineatelor precedente nu sînt aplicabile sumelor constituite drept garanţie pe baza normelor legale sau a clauzelor contractuale.
ART. 25
Dreptul la acţiunea privitoare la sumele de bani încasate din vînzarea biletelor pentru spectacole care nu au mai avut loc, se prescrie în termen de 60 zile de la data cînd urma sa aibã loc spectacolul."
ART. 2
Termenele de prescripţie introduse prin art. I din prezentul decret se aplica şi prescripţiilor neimplinite la data intrãrii sale în vigoare.
În cazul în care, prin aplicarea noilor termene, prescripţiile începute înainte de data intrãrii în vigoare a decretului de fata ar urma sa fie socotite împlinite la aceasta data - ori s-ar împlini în cursul urmãtoarelor 6 luni - drepturile la acţiune ori de a cere executarea silitã se vor prescrie numai dupã trecerea a 6 luni de la data intrãrii în vigoare a decretului.
ART. 3
Dreptul la orice acţiuni avînd ca obiect restituirea, în natura sau prin echivalent, a unui bun intrat, înainte de data publicãrii decretului de fata, în posesiunea statului, în aceea a unei organizaţii cooperatiste sau a oricãrei altei organizaţii obşteşti, fie fãrã nici un titlu, fie în cadrul procedurii prevãzute de <>decretul nr. 111/1951 , se prescrie prin doi ani socotiţi de la data cînd a avut loc intrarea în posesiune.
Prin acelaşi termen se prescrie şi dreptul de a cere executarea silitã în temeiul oricãrui titlu executor obţinut în urma exercitãrii vreunuia dintre drepturile la acţiune la care se referã alin. 1.
Dispoziţiile <>art. 13-17 inclusiv din decretul nr. 167/1958 nu sînt aplicabile prescripţiei prevãzute prin articolul de fata.
ART. 4
<>Decretul nr. 167 din 21 aprilie 1958 , privitor la prescripţia extinctiva, se va republica dîndu-se o noua numerotare articolelor.
--------------
|
*) A se vedea şi <>H.C.M. nr. 792 din 1 iulie 1960 pentru aplicarea Decretului nr. 221/1960.
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã:
Dispoziţii generale
ART. 1
Urmãrirea silitã a bunurilor şi veniturilor persoanelor fizice pentru realizarea impozitelor şi taxelor neachitate în termen, a creanţelor bãneşti ale organizaţiilor socialiste constatate prin titluri executorii, aducerea la îndeplinire a mãsurilor privind executarea confiscãrii, precum şi a unor mãsuri asiguratorii se fac potrivit dispoziţiilor prezentului decret.
Organe de executare şi competinţa lor
ART. 2
Mãsurile de executare silitã, precum şi mãsurile de asigurare prevãzute în prezentul decret se aduc la îndeplinire de organele prevãzute în art. 3-5.
ART. 3
Organele financiare ale comitetelor executive ale sfaturilor populare executa:
a) impozitele, taxele şi amenzile de orice fel, în toate cazurile cînd legea nu dispune altfel, precum şi primele pentru asigurãrile prin efectul legii, care potrivit dispoziţiilor legale se încaseazã de cãtre aceste organe;
b) creanţele de orice valoare ale statului sau ale instituţiilor bugetare;
c) sumele de bani datorate ca urmare a:
- încãlcãrii dispoziţiilor codului silvic;
- neexecutãrii obligaţiilor legale privind colectarile;
d) creanţele pînã la 500 lei inclusiv ale organizaţiilor economice de stat, cu excepţia creanţelor provenind din contractari şi achiziţii, precum şi a creanţelor pentru realizarea cãrora organizaţiile socialiste creditoare au organe proprii de executare;
e) orice creanţe care, potrivit altor dispoziţii legale, li se transmit spre executare.
ART. 4
Executorii organizaţiilor economice socialiste executa creanţele de orice valoare ale acestor organizaţii.
ART. 5
Executorii judecãtoreşti executa toate creanţele organizaţiilor socialiste pentru care nu sînt competente organele prevãzute la art. 3 şi 4.
ART. 6
Organele care executa creanta au competinţa de executare şi pentru accesorii (cheltuieli de judecata, cheltuieli de urmãrire, majorãri, etc.).
În cazurile în care nu este prevãzutã de lege pedeapsa complimentarã a confiscãrii averii, mãsurile de asigurare încuviinţate de organele de urmãrire penalã sau de judecata pot fi aduse la îndeplinire şi prin organele proprii de executare ale organizaţiilor socialiste pagubite.
ART. 7
Confiscarile dispuse prin hotãrîri judecãtoreşti sau prin acte de urmãrire penalã se aduc la îndeplinire prin executorii judecãtoreşti; celelalte confiscari se aduc la îndeplinire de organele care au dispus confiscarea.
Cînd odatã cu confiscarea se executa şi creanţe bãneşti, intreaga executare se face cu executorul judecãtoresc.
ART. 8
Pentru efectuarea executãrii, sînt competente organele în a cãror circumscripţie se gãsesc bunuri urmaribile, coordonarea întregii executãri revenind organului în circumscripţia cãruia îşi are domiciliul debitorul, iar dacã la domiciliul debitorului nu se gãsesc bunuri urmaribile, organului care a fost investit mai întîi cu executarea.
Dispoziţiile alineatului precedent nu se aplica executorilor proprii ai organizaţiilor socialiste care din punct de vedere teritorial au competinţa generalã.
Organul coordonator sesizeazã concomitent celelalte organe de executare, în raza cãrora se gãsesc bunuri urmaribile, iar aceste organe îi trimit actele întocmite îndatã dupã efectuarea operaţiunilor ce le revin.
Cînd organizaţiile creditoare au organe de executare, dar bunurile urmaribile se gãsesc în alte raioane decît acelea în care funcţioneazã organele lor sau ale altor organizaţii socialiste din acelaşi sistem, preşedintele tribunalului popular, în a cãrui circumscripţie urmeazã a se face executarea poate - la cererea organizaţiei creditoare - sa delege cu executarea pe executorul judecãtoresc. Dacã delegarea nu se face, organizaţia socialistã creditoare va efectua executarea prin executorii proprii sau ai altei organizaţii socialiste, în înţelegere cu aceasta.
În cazul cînd bunurile urmaribile se gãsesc în regiuni, unde nu funcţioneazã executori ai organizaţiei creditoare, delegarea executorului judecãtoresc este obligatorie.
ART. 9
În vederea îndeplinirii atribuţiilor lor, organele de executare - pe baza legitimatiei eliberata potrivit instrucţiunilor comune ale Ministrului Justiţiei şi Ministrului Finanţelor - au dreptul sa între în toate încãperile ocupate de debitor sau în care se gãsesc bunuri ale acestuia, precum şi sa cerceteze toate locurile în care debitorul îşi pãstreazã bunurile.
La cererea organului de executare, debitorul sau persoana care deţine bunuri ale acestuia are obligaţia sa deschidã locuinta şi sa permitã cercetarea locurilor în care sînt pãstrate bunurile.
Cînd exista opunere la intrarea în locuinta sau în alte locuri unde se gãsesc bunurile debitorului sau atunci cînd se fac impotriviri la deschiderea incuietorilor de orice fel, ca şi în toate cazurile cînd organul de executare este împiedicat sa-şi îndeplineascã obligaţiile legale, acesta va cere concursul, dupã caz, organelor de militie, ale comitetului executiv al sfatului popular sau ale administraţiei de imobile, în prezenta delegatului cãrora se va proceda la executare. În prezenta aceluiaşi delegat, se va proceda şi cînd debitorul lipseşte de la domiciliu şi nu este prezenta nici o persoana în virsta de cel puţin 14 ani care locuieşte împreunã cu el.
Ministrul Justiţiei, Ministrul Afacerilor Interne şi Ministrul pentru Problemele Organelor Locale ale Administraţiei de Stat vor elabora instrucţiuni comune pentru aplicarea prevederilor alineatului precedent.
ART. 10
Nici o executare nu se va putea face înainte de ora 8 şi dupã ora 18.
Executarea începutã va putea continua totuşi în aceeaşi zi sau în zilele urmãtoare.
ART. 11
La cererea organelor care efectueazã executarea, pe baza prezentului decret, organizaţiile socialiste, precum şi persoanele particulare care deţin bunuri supuse urmãririi, ori datoreazã sume de bani celui urmãrit, au obligaţia sa dea informaţiile necesare efectuãrii executãrii.
Neîndeplinirea obligaţiilor prevãzute la alineatul precedent, constituie contravenţie şi va fi sancţionatã prin instrucţiunile ce se vor da de Ministrul Finanţelor şi Ministrul Justiţiei.
Bunuri urmaribile
ART. 12
Sînt supuse urmãririi veniturile bãneşti ale debitorului în mãsura prevãzutã de lege, cum şi orice alte bunuri ale sale, cu excepţiile şi dupã distincţiile de mai jos.
Nu se pot urmãri pentru realizarea creanţelor bãneşti:
a) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului şi familiei sale;
b) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de o luna, iar dacã debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, pînã la noua recolta;
c) combustibilul necesar debitorului şi familiei sale pentru încãlzit şi prepararea hranei pe timp de 3 luni;
d) bunurile mobile ce servesc la exercitarea ocupaţiei debitorului; dacã acesta este agricultor, i se vor lasa: inventarul agricol, seminţele şi furajele în mãsura necesarã continuãrii muncii în gospodãrie.
Bunurile prevãzute la lit. d pot fi urmãrite în vederea realizãrii creanţelor garantate prin gaj constituit asupra lor.
Pentru debite din impozite şi taxe nu poate fi urmãritã casa de locuit folositã efectiv de debitor şi familia sa, împreunã cu anexele şi terenul din jur în suprafata stabilitã pentru curţi prin decizia comitetului executiv al sfatului popular raional sau orasenesc. În cazul cînd construcţia are mai multe apartamente, este exceptat de la urmãrire numai apartamentul în care locuieşte debitorul şi familia sa, precum şi terenul şi anexele corespunzãtoare.
ART. 13
Nu pot fi urmãrite în temeiul hotãrîrilor care condamna la confiscarea averii bunurile exceptate de la confiscare de legea penalã.
ART. 14
Veniturile - în natura sau bani - primite de debitor de la gospodãriile agricole colective, de la cooperativele de producţie agricolã sau de la gospodãriile piscicole pot fi urmãrite în proportiile şi dupã distincţiile prevãzute în art. 409 din Codul de procedura civilã.
La cererea organului de executare, consiliul de conducere al gospodãriei agricole colective, al cooperativei de producţie agricolã sau al gospodãriei piscicole va putea dispune reţineri din veniturile în natura sau bani cuvenite debitorilor membri ai acestora pentru plata datoriilor lor în proportiile şi dupã distincţiile arãtate în alineatul precedent.
Terenurile aduse în intovarasiri agricole sau cooperative agricole de producţie, cum şi animalele şi inventarul agricol aduse în intovarasiri agricole, nu pot fi urmãrite pentru datoriile intovarasitilor sau cooperatorilor.
ART. 15
Pentru repararea prejudiciilor cauzate prin infracţiuni sînt supuse urmãririi şi bunurile persoanelor care au gospodarit împreunã cu infractorul, ori au avut raporturi strinse cu el, în mãsura în care s-a constatat judecãtoreşte ca au tras foloase de pe urma infracţiunii.
ART. 16
Impozitele şi taxele pot fi urmãrite asupra imobilelor pentru care sînt datorate şi dupã dobindirea acestora de cãtre alte persoane.
ART. 17
Amenzile nu se pot executa decît fata de persoanele amendate.
Mãsuri asiguratorii
ART. 18
Organizaţiile socialiste creditoare sînt obligate ca, odatã cu introducerea acţiunii civile impotriva debitorului ori a persoanelor care rãspund potrivit art. 15, sa ceara, dupã caz, înfiinţarea unei popriri asigurãtoare sau a unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile urmaribile; pentru imobile, se va cere luarea unei inscripţii ipotecare.
Orice acte de dispoziţie cu privire la aceste imobile fãcute dupã luarea inscripţiei ipotecare vor fi nule de drept fata de creditorii urmãtori.
Organizaţia socialistã creditoare este obligatã sa indice instanţei judecãtoreşti persoana în miinile cãreia urmeazã sa se înfiinţeze poprirea, ori locul unde se afla bunurile urmaribile.
Organul de executare va aplica sechestrul asigurator asupra tuturor bunurilor mobile urmaribile în mãsura necesarã asigurãrii creanţei.
Cînd cu ocazia aplicãrii mãsurilor de asigurare se constata existenta unor venituri urmaribile nepoprite ori a unor imobile urmaribile cu privire la care nu s-a luat inscripţie ipotecarã, organul de executare va incunostiinta despre aceasta instanta care va lua de îndatã, din oficiu, mãsurile de asigurare corespunzãtoare.
Dacã averea personalã a debitorului cãsãtorit nu este suficienta pentru acoperirea creanţei, pot fi sechestrate şi bunurile comune ale soţilor, spre a se asigura despãgubirea şi din aceste bunuri, dupã imparteala lor.
În cazul cînd suma pretinsa, fãrã accesorii, nu depãşeşte 500 lei, luarea mãsurilor de asigurare nu este obligatorie.
ART. 19
Obiectele din metale sau pietre preţioase, mijloacele de plata strãine, titlurile de valoare interna, obiectele de arta şi colectiile de valoare, obiectele de muzeu, sumele de bani, precum şi bunurile perisabile, care fac obiectul sechestrãrii vor fi ridicate în mod obligator. Obiectele, în privinta cãrora sînt necesare mãsuri spre a impiedica substituirea vor fi sechestrate cu punere de sigilii.
Organul care aplica sechestrul constata operaţiile efectuate printr-un proces verbal, din care se va lasa cîte un exemplar custodelui şi debitorului iar alt exemplar se va depune la instanta.
Mãsuri premergãtoare executãrii
ART. 20
În procesele în care s-au recunoscut ori s-au acordat drepturi de orice fel statului sau organizaţiilor socialiste, dispozitivul hotãrîrilor se comunica, în vederea executãrii - dupã caz - organului financiar al comitetului executiv al sfatului popular din localitatea unde domiciliazã debitorul sau organizaţiei socialiste creditoare.
Comunicarea se face în instanta în fata cãreia hotãrîrea devine executorie, trimitindu-se odatã cu dispozitivul hotãrîrii ce se executa şi copie dupã procesele verbale încheiate la aplicarea mãsurilor asiguratorii.
În cazul cînd s-a luat inscripţie ipotecarã potrivit art. 18 alin. 1, se va arata în comunicare şi aceasta.
Adresa instanţei cuprinzînd comunicarea dispozitivului constituie titlu executor.
Prin aceeaşi adresa pot fi comunicate mai multe dispozitive.
În ce priveşte impozitele, taxele şi amenzile fiscale, titlul executor îl constituie actul, aprobat de organul competent, prin care se stabileşte impozitul, taxa sau amenda datoratã.
În cazul celorlalte venituri bugetare, titlul executor îl constituie actul prin care s-a stabilit suma de plata la buget.
ART. 21
Numele persoanelor condamnate la pedeapsa confiscãrii totale sau parţiale a averii se afişeazã pe usa instanţei în fata cãreia hotãrîrea devine executorie, cu menţiunea dreptului creditorilor de a lua cunostinta de dosarul executãrii.
Un extras dupã hotãrîrea de condamnare se pãstreazã la tribunalul popular în circumscripţia cãruia şi-a avut ultimul domiciliu condamnatul.
Dacã hotãrîrea a devenit executorie în fata altei instanţe, extrasul se trimite tribunalului popular prevãzut la alineatul precedent.
ART. 22
Executarea creanţelor bãneşti este precedatã de o înştiinţare de plata, comunicatã debitorului de cãtre organul de executare cu trei zile înainte de ziua fixatã pentru executare.
Pentru debitele din impozite şi taxe, care se datoreazã la termene fixe şi pentru care înştiinţarea de plata s-a fãcut înainte de expirarea termenului, sechestrul se poate infiinta fãrã alta înştiinţare, îndatã dupã îndeplinirea termenului.
De asemenea, se executa fãrã înştiinţarea prevãzutã la alineatul 1 amenzile şi despãgubirile civile în materie de contravenţii, în toate cazurile cînd în cauza nu s-au pronunţat hotãrîri judecãtoreşti.
Cînd suma de plata este constatatã prin hotãrîre judecãtoreascã, iar debitorul s-a prezentat, fie chiar o singura data în cursul judecãrii cauzei, nu se va face înştiinţare de plata decît dacã organizaţia socialistã creditoare o cere.
Executarea despãgubirilor pentru prejudicii cauzate prin infracţiuni se face fãrã înştiinţare prealabilã.
ART. 23
Cînd se urmãresc bunuri imobile, organul de executare va face debitorului, cu trei zile înainte de începerea executãrii, înştiinţare de plata, dispoziţiile art. 22 alin. 2-5 inclusiv nefiind aplicabile.
Înştiinţarea de plata cuprinde:
- un extras al titlului executor atunci cînd nu se alãturã acest extras;
- datele necesare pentru identificarea imobilului urmãrit;
- arãtarea ca în caz de neplata imobilul va fi valorificat potrivit art. 31 pct. II;
- data şi semnatura organului de executare.
ART. 24
Un exemplar al înştiinţãrii de plata se trimite tribunalului popular în raza cãruia domiciliazã debitorul, odatã cu înştiinţarea debitorului conform articolului precedent.
Înştiinţãrile de plata se trec, îndatã ce sînt primite de tribunal, într-un registru special.
ART. 25
Creditorii condamnatului la pedeapsa confiscãrii averii ori ai debitorului sînt obligaţi sa-şi anunţe pretenţiile organului de executare într-un termen de 30 de zile care curge, în cazul confiscãrii, de la afişarea prevãzutã la art. 21, iar în celelalte cazuri de la trecerea înştiinţãrii de plata în registrul special prevãzut la art. 24.
Dacã, potrivit legii, nu se face afişare nici înştiinţare de plata, creditorii nu sînt obligaţi sa-şi anunţe în prealabil pretenţiile.
Executarea prin poprire
ART. 26
Cînd executarea se face prin poprire, chiar pentru sume mai mici de 500 lei, organizaţia socialistã creditoare va infiinta poprirea, fãrã prealabilã înştiinţare de plata, printr-o adresa care va fi trimisa terţului poprit, împreunã cu o copie de pe titlul executor. Odatã cu aceasta comunicare, va fi înştiinţat şi debitorul de mãsura luatã.
În materie de contravenţii, adresa de înştiinţare a popririi se face:
- de organele prevãzute la <>art. 30 alin. 1 lit. a şi b din decretul nr. 184/1954 republicat la 28 mai 1955 în ce priveşte amenzile şi despãgubirile civile stabilite pe baza de tarif;
- de organizaţia socialistã cãreia i s-a admis acţiunea pentru despãgubiri, în celelalte cazuri.
Poprirea nu este supusã validãrii.
Poprirea, înfiinţatã ca mãsura de asigurare, devine executorie prin comunicarea titlului executor terţului poprit şi înştiinţarea debitorului despre aceasta, de cãtre organizaţia socialistã creditoare.
Copiile de pe titlurile executorii ce se comunica de organizaţiile socialiste creditoare vor fi certificate de acestea.
Dacã poprirea priveşte sume datorate pe baza încheierilor date conform <>art. 19 din decretul nr. 184/1954 şi a proceselor verbale prevãzute de art. 35 din acelaşi decret, se vor ataşa extrase certificate de pe aceste acte.
Terţul poprit este obligat ca, în termen de 5 zile de la comunicarea ce i se face potrivit alin. 1 şi 4, sa înştiinţeze organizaţia socialistã creditoare dacã datoreazã sau nu vreo suma de bani debitorului.
Impotriva popririi se pot face contestaţii la tribunalul în circumscripţia cãruia îşi are sediul sau domiciliul terţul poprit.
Termenul, în care pot fi introduse contestaţii de cãtre debitor ori terţul poprit, este de 5 zile de la primirea comunicãrii sau înştiinţãrii prevãzute la alineatul 1.
Pe baza contestaţiei, instanta poate suspenda executarea, chiar fãrã cauţiune, pronuntindu-se în cel mult 3 zile de la primirea cererii.
Dacã poprirea a fost înfiinţatã de organele prevãzute la art. 3 din prezentul decret, ori de <>art. 30 din decretul nr. 184/1954 , la judecarea contestaţiei se citeaza şi comitetul executiv al sfatului popular în raza cãruia îşi are sediul sau domiciliul terţul poprit.
Terţul poprit este obligat ca, dupã cinci zile de la înfiinţarea popririi sau de la scadenta datoriei dacã scadenta este posterioarã infiintarii popririi, sa consemneze la C.E.C. suma de bani reţinutã şi sa trimitã recipisa organizaţiei creditoare.
Valoarea recipisei nu va putea fi încasatã decît dupã expirarea termenului, în care pot face contestaţii terţul poprit sau debitorul.
Dacã sumele datorate debitorului sînt poprite de mai mulţi creditori, terţul poprit va anunta despre aceasta pe creditori şi - dacã ei nu se înţeleg asupra împãrţirii sumelor reţinute - va depune recipisele de consemnare la tribunalul popular în circumscripţia cãruia îşi are sediul sau domiciliul terţul poprit.
Instanta va proceda la distribuirea sumelor, la cererea oricãrui interesat, ordinea de preferinta a creditorilor fiind aceea prevãzutã de art. 33.
Comunicãrile şi înştiinţãrile prevãzute în acest articol se fac prin scrisoare recomandatã.
ART. 27
În cazul cînd terţul poprit nu face organizaţiei socialiste creditoare comunicarea prevãzutã la alineatul 7 al articolului precedent, sau cînd în înştiinţarea facuta arata ca nu datoreazã vreo suma de bani debitorului urmãrit, ca şi atunci cînd nu se fac reţineri, tribunalul, în circumscripţia cãruia îşi are sediul sau domiciliul terţului poprit, sesizat de oricare interesat, va cita de urgenta pe creditorii urmãritori, pe debitori şi pe terţul poprit şi dacã din probele administrate va rezulta ca terţul poprit este datornicul debitorului, va menţine poprirea în limitele pe care le va stabili, iar în caz contrar o va desfiinta. Hotãrîrea prin care se menţine poprirea, rãmasã definitiva, obliga pe terţul poprit la plata fata de creditorii urmãritori, în condiţiile fixate de instanta.
Prin aceeaşi hotãrîre, se va pronunţa şi o amenda civilã pînã la 500 lei impotriva angajaţilor organizaţiilor socialiste din vina cãrora nu s-au fãcut comunicãrile, ori nu s-au efectuat retinerile prevãzute de articolul precedent.
ART. 28
Deci debitorii au venituri cunoscute, pe seama cãrora creanta poate fi realizatã în cursul anului financiar pentru debitele ce se urmãresc prin organele prevãzute la art. 3 şi într-un interval de 12 luni pentru celelalte debite, urmãrirea se face în primul rind prin poprire.
Pentru datoriile pînã la 1000 lei inclusiv, ale salariaţilor şi pensionarilor, executarea prin poprire este obligatorie în cazurile cînd datele necesare pentru a infiinta poprirea sînt cunoscute iar salariul ori pensia nu sînt grevate de alte urmãriri.
Urmãrirea bunurilor
ART. 29
Înainte de a se trece la valorificarea bunurilor mobile ale debitorului, acestea trebuie sechestrate.
Pentru bunurile sechestrate asigurator, nu este necesarã o noua sechestrare pe baza titlului executor.
ART. 30
Procesul verbal de sechestru va cuprinde:
- enunţarea titlului executor în virtutea cãruia se face executarea, iar în cazul impozitelor şi taxelor a temeiului executãrii;
- numele şi prenumele celui care aplica sechestrul, numãrul legitimatiei şi calitatea în care lucreazã;
- numele, prenumele şi domiciliul pãrţilor, precum şi al altor persoane care au fost de fata la urmãrire;
- somaţia verbalã facuta debitorului ca sa plãteascã şi rãspunsul lui, dacã a fost de fata;
- datele necesare pentru identificarea şi stabilirea obiectelor urmãrite, care vor fi astfel determinate încît sa zadarniceasca incercarile de sustragere sau substituire;
- eventualele obiecţii fãcute de persoanele de fata la aplicarea sechestrului;
- arãtarea locului, zilei şi orei cînd s-a fãcut urmãrirea.
ART. 31
Bunurile urmãrite se valorifica dupã cum urmeazã:
I. Bunurile mobile prin:
a) preluare directa de cãtre organizaţia socialistã creditoare în contul creanţei;
b) vînzare directa cãtre organizaţii socialiste;
c) predare spre vînzare în comerţul socialist;
d) vînzare la licitaţie.
II. Bunurile imobile prin:
a) preluare directa de cãtre organizaţia socialistã creditoare;
b) vînzare directa cãtre organizaţii socialiste;
c) vînzare la licitaţie;
d) predare fãrã plata comitetelor executive ale sfaturilor populare.
Terenurile agricole se valorifica numai prin predarea lor fãrã plata comitetelor executive ale sfaturilor populare comunale, orãşeneşti sau de raion orasenesc, pe teritoriul cãrora sînt situate; acestea le vor transmite apoi unor organizaţii socialiste din agricultura care au primit autorizaţii în acest scop.
Terenurile, care nu folosesc agriculturii, precum şi construcţiile pot fi dobîndite de organizaţii socialiste fãrã autorizaţie.
Distribuirea preţului
ART. 32
Sumele de bani rezultate din executarea silitã se elibereazã creditorilor urmãritori pînã la acoperirea integrala a creanţelor, cheltuielilor de judecata şi cheltuielilor de executare, eventuala diferenţa se elibereazã debitorului, în mãsura în care nu a operat pedeapsa confiscãrii averii.
ART. 33
În cazul în care urmãrirea silitã a fost pornitã de mai mulţi creditori, organul de executare procedeazã la repartizarea sumei realizate potrivit urmãtoarei ordine de preferinta:
a) cheltuielile fãcute cu urmãrirea bunurilor al cãror preţ se distribuie;
b) creanţele din salarii şi alte creanţe asimilate acestora, sumele datorate în cadrul asigurãrilor sociale de stat, precum şi despãgubirile pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau vãtãmãri corporale care au pricinuit incapacitate de munca;
c) obligaţiile de întreţinere;
d) creanţele statului izvorite din impozite şi taxe şi alte creanţe care privesc bugetul statului, precum şi primele de asigurare;
e) rambursarea împrumuturilor bancare;
f) despãgubirile pentru repararea pagubelor pricinuite proprietãţii socialiste prin infracţiuni;
g) creanţe provenind din livrãri de produse, prestãri de servicii şi executãri de lucrãri;
h) alte creanţe.
ART. 34
Organul de executare este obligat sa încunoştiinţeze din oficiu, pentru a participa la distribuirea preţului, pe creditorii care şi-au declarat creanţele conform art. 25, precum şi organele financiare ale comitetului executiv al sfatului popular în raza cãruia se afla bunul.
Creditorii care nu au participat la urmãrire pot depune titlul lor în vederea distribuirii, numai pînã la întocmirea procesului verbal de distribuire de cãtre organul de executare.
Distribuirea sumei se poate face numai dupã trecerea unui termen de 5 zile de la data cînd suma a fost depusa.
ART. 35
În cazul în care creditorii prevãzuţi la articolul precedent au asupra bunului vîndut drepturi de preferinta conservate, în condiţiile prevãzute de lege, la distribuirea sumei rezultatã din vînzarea bunului, creanţele respective vor fi plãtite înaintea creanţelor prevãzute de art. 33 la literele g şi h.
Creanţele garantate prin ipoteca sau gaj, conservate în condiţiile legii, vor fi plãtite din preţul bunurilor afectate garanţiei, cu preferinta chiar fata de cele prevãzute la art. 33 lit. b-h inclusiv dacã restul averii debitorului sau cîştigul sau din munca asigura satisfãcãtor plata acestor din urma creanţe.
ART. 36
Dacã executarea poarta asupra unor bunuri cumpãrate, în rate, în curs de achitare în condiţiile dispoziţiilor legale privitoare la vinzarile în rate, acestea vor putea fi urmãrite numai dacã restul de preţ datorat este plãtit fie de cãtre debitor, fie de cãtre organizaţia socialistã creditoare care are interes la aceasta.
Executarea confiscãrii
ART. 37
Pedeapsa confiscãrii totale sau parţiale a averii debitorului nu impiedica urmãrirea bunurilor confiscate, pentru indestularea creanţelor de orice fel nãscute înaintea pornirii procesului penal în care s-a pronunţat confiscarea, a creanţelor care sînt urmarea unor acte încuviinţate de organele de urmãrire penalã sau de judecata în acelaşi proces, a sumelor cuvenite organizaţiilor socialiste pentru repararea pagubelor produse prin infracţiuni, cum şi a sumelor datorate bugetului de stat.
În caz de confiscare parţialã, pentru indestularea creanţelor prevãzute la alineatul precedent se vor urmãri mai întîi bunurile neconfiscate.
ART. 38
Sumele realizate din vînzarea bunurilor confiscate - mai puţin cheltuielile necesitate de valorificare - se vãrsa la bugetul de stat, de organul prin care s-a fãcut încasarea.
Asupra sumei rezultate din valorificarea bunurilor confiscate pe baza art. 80 din Codul penal şi <>art. 8 din decretul nr. 184/1954 republicat, creditorii nu pot formula nici o pretentie.
ART. 39
Imobilele confiscate care nu au fost urmãrite pentru acoperirea creanţelor prevãzute la art. 37, precum şi imobilele rãmase dupã indestularea aceloraşi creanţe, se predau de cãtre organele de executare, delegatului comitetului executiv al sfatului popular comunal, orasenesc sau de raion orasenesc în raza cãruia sînt situate.
Pentru imobilele neurmarite pînã la predarea lor conform alineatului precedent, creditorii care şi-au anuntat pretenţiile în condiţiile art. 25 vor putea cere urmãrirea în termen de 3 luni de la predare. Dupã expirarea acestui termen, creditorii nu vor mai putea formula nici o pretentie în legatura cu imobilele predate, acestea raminind în administrarea comitetelor executive ale sfaturilor populare.
ART. 40
Amnistia nu produce efecte asupra executãrii pedepsei complimentare a confiscãrii averii, pronunţatã prin hotãrîri rãmase definitive anterior amnistiei.
Contestaţia la executare
ART. 41
Impotriva actelor de executare, îndeplinite în cursul urmãririlor efectuate potrivit prezentului decret, se poate introduce contestaţie la executare.
Contestaţia se introduce la tribunalul popular competent potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civilã.
Cînd urmãrirea este pornitã în baza unei hotãrîri penale, instanta poate suspenda executarea în temeiul contestaţiei numai cînd din înscrisuri doveditoare cu data certa se invedereaza temeinicia contestaţie sau - în lipsa acestor înscrisuri - dacã partea consemneazã cu titlu de cauţiune contravaloarea bunurilor a cãror urmãrire este contestatã, dar nu mai mult decît valoarea creanţei, inclusiv cheltuielile de executare.
Dispoziţiile alineatului precedent se aplica şi în cazul cînd urmãrirea este pornitã pentru impozite sau taxe, cu deosebire ca - în lipsa de înscrisuri doveditoare cu data certa - cauţiunea ce se depune este de 30% din valoarea bunurilor a cãror urmãrire este contestatã, dar nu mai mult decît valoarea creanţei, inclusiv cheltuielile de executare.
La cererea oricãrei pãrţi interesate, instanta poate decide - în cadrul judecãrii contestaţiei - şi asupra împãrţirii bunurilor comune.
Cînd contestaţia este admisã dupã executare, bunurile predate fãrã plata se înapoiazã celor îndreptãţiţi, iar pentru cele vîndute, se restituie preţul de cãtre cei care l-au primit.
ART. 42
În contestaţiile impotriva executarilor efectuate prin organele prevãzute la art. 3 sau purtind asupra unor bunuri confiscate, instanta va cita şi comitetul executiv al sfatului popular raional sau orasenesc în raza cãruia se gãsesc bunurile.
ART. 43
Contestaţia la executare se poate introduce:
- pînã la eliberarea sau distribuirea preţului în cazurile cînd sînt aplicabile dispoziţiile art. 32 şi 33;
- pînã la predarea bunului, în condiţiile prezentului decret, în celelalte cazuri.
Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 44
Dreptul de a cere executarea silitã a impozitelor şi taxelor se prescrie prin împlinirea unui termen de 5 ani socotit de la ultimul act de urmãrire cu data certa sau, în cazul cînd nu s-a pornit urmãrirea, de la data înscrierii debitului în rol.
ART. 45
Prevederile prezentului decret nu sînt aplicabile datoriilor ce se plãtesc prin reţineri fãcute angajaţilor conform Codului muncii sau altor dispoziţii speciale.
ART. 46
În cazul cînd asupra aceloraşi bunuri se urmãresc şi creanţe ce se executa potrivit altor dispoziţii legale, executarea se face pentru toate creanţele - chiar dacã printre creditori sînt şi persoane fizice - în conformitate cu dispoziţiile prezentului decret.
ART. 47
Executãrile în curs la punerea în aplicare a prezentului decret se vor continua potrivit dispoziţiilor acestuia de cãtre organele care le-au început, actele îndeplinite anterior raminind valabile.
Termenele în curs la publicarea decretului se socotesc dupã normele în vigoare la data cînd au început sa curgã.
ART. 48
Pentru repararea pagubelor produse organizaţiilor socialiste prin infracţiuni, vor fi urmãrite mai întîi bunurile persoanelor fizice vinovate - în cazul cînd sînt solvabile - şi numai dupã aceea bunurile organizaţiilor socialiste rãspunzãtoare civilmente.
ART. 49
La data apariţiei prezentului decret se vor da la scãdere:
- debitele înscrise în evidentele organelor financiare ale comitetelor executive ale sfaturilor populare, restante de peste trei ani şi care privesc persoane ce nu pot fi identificate;
- debitele de orice fel din anii precedenti pînã la 10 lei inclusiv.
ART. 50
Organizaţiile socialiste pot cere luarea de mãsuri asiguratorii fãrã a depune cauţiune.
ART. 51
Dispoziţiile prezentului decret, privitoare la executarea silitã a impozitelor şi taxelor, se aplica şi primelor pentru asigurãrile prin efectul legii.
ART. 52
Dispoziţiile <>art. 12, 13 şi 14 din Decretul nr. 387/1952 , republicat, sînt aplicabile creanţelor care nu se executa potrivit prezentului decret.
ART. 53
Dispoziţiile privitoare la persoanele fizice sînt aplicabile şi persoanelor juridice altele decît organizaţiile socialiste.
ART. 54
Modul de valorificare a bunurilor urmãrite sau confiscate, înlesnirile de plata, normele privind cazurile de insolvabilitate sau dispariţie, precum şi orice alte mãsuri pentru aplicarea prezentului decret, se stabilesc prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri.
ART. 55
Legea nr. 269 din 1 aprilie 1942 pentru codul de procedura fiscalã, cu toate modificãrile ulterioare, <>decretul nr. 224 din 12 decembrie 1951 privitor la urmãrirea imobiliarã pentru realizarea creanţelor statului, <>decretul nr. 417 din 15 octombrie 1958 pentru luarea unor mãsuri în vederea recuperãrii pagubelor produse organizaţiilor socialiste prin infractiuni şi pentru executarea pedepsei confiscãrii averii, cum şi orice alte dispoziţii contrarii prezentului decret, se abroga.
----------
|
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã:
ART. 1
În cazul în care o organizaţie socialistã de stat este debitoarea unei sume de bani, iar creditorul nu şi-a exercitat dreptul la acţiune, ori dreptul de a cere executarea silitã, înainte de împlinirea prescripţiei, organizaţia debitoare va vãrsa la bugetul de stat suma de bani ce datora, în termen de 45 zile de la data cînd prescripţia s-a împlinit.
Dispoziţiile alineatului precedent se aplica şi organizaţiilor cooperatiste şi obşteşti în cazul în care sînt debitoare fata de organizaţiile socialiste de stat, cu excepţia organizaţiilor cooperatiste din agricultura.
Dispoziţiile alineatului 1 se aplica tuturor organizaţiilor socialiste care au încasat sume peste preţurile sau tarifele legale.
În cazul sumelor ce provin din vînzarea biletelor pentru spectacole care nu au mai avut loc, termenul de vãrsare la buget va fi de 3 zile de la data implinirii termenului de prescripţie.
ART. 2
Dispoziţiile art. 1 se aplica de asemenea şi atunci cînd s-a prescris dreptul la acţiunea privitoare la sume de bani consemnate sau depuse la instituţiile de banca, credit şi economie sau la orice alte organizaţii socialiste, pe seama statului ori a organizaţiilor de stat.
ART. 3
Sumele din posturile creditoare privind decontãrile cu bugetul republican sau cu bugetele locale, provenind din impozite, taxe şi alte venituri bugetare, existente în bilanţurile întreprinderilor şi organizaţiilor economice socialiste, încheiate pe 31 decembrie a anului expirat, se vor vãrsa la bugetul republican pînã la 1 martie al anului urmãtor, dacã acestor sume nu li se aplica alte modalitãţi de lichidare.
ART. 4
Pentru nevãrsarea în termen a sumelor prevãzute în art. 1, 2 şi 3, se vor plati majorãri de 0,05% pentru fiecare zi de intirziere.
ART. 5
Dispoziţiile art. 1 alin. 2 se aplica cu începere de la 21 aprilie 1958, data publicãrii <>Decretului nr. 167/1958 , în mãsura în care organizaţiile cooperatiste sau obşteşti au vãrsat sumele prescrise la buget.
---------
|
ART. 1
Ziua Aviaţiei Republicii Populare Romane se sarbatoreste în fiecare an, în a treia duminica a lunii iunie.
ART. 2
Ziua Marinei Republicii Populare Romane se sarbatoreste în fiecare an, în prima duminica a lunii august.
ART. 3
Ziua Aviaţiei Republicii Populare Romane şi Ziua Marinei Republicii Populare Romane sînt sarbatori militare şi populare.
ART. 4
Decretul nr. 309 privind instituirea Zilei Forţelor Aeriene Militare ale Republicii Populare Romane şi a Zilei Marinei Militare a Republicii Populare Romane, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunãri Naţionale nr. 27 din 29 august 1953, se abroga.
--------------
|
--------------
*) Traducere.
Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Regatului Danemarcei, în dorinta de a reglementa problemele financiare în suspensie între cele doua guverne,
au convenit cele ce urmeazã:
ART. 1
În vederea reglementãrii pretenţiilor reciproce romano-daneze existente la data semnãrii prezentului Acord, Guvernul roman va plati Guvernului danez suma de coroane daneze 473.166 (patrusutesaptezeci şi trei mii una suta saizecisisase) cu titlu de indemnizaţie globalã şi forfetara pentru:
a) lichidara pretenţiilor de orice natura derivând din mãsuri de nationalizare, de expropiere şi din alte cauze similare, datorie publica şi creanţe comerciale, precum şi a oricãror eventuale pretenţiuni similare, pe care Regatul Danemarcei, precum şi persoanele juridice sau fizice daneze le-ar putea avea fata de statul roman şi fata de persoanele juridice sau fizice romane, toate acestea nãscute înaintea semnãrii prezentului Acord;
b) rãscumpãrarea imobilelor şi a altor bunuri daneze conform listei daneze, B, care aparţin persoanelor juridice sau fizice daneze, şi care se gãsesc pe teritoriul Republicii Populare Romane.
Sînt considerate ca reglementate toate pretenţiile devenind din acte şi fapte juridice anterioare semnãrii prezentului Acord şi pe care Republica Populara Romana şi personale juridice sau fizice romane le au fata de Regatul Danemarcei şi personale juridice sau fizice daneze.
Sînt exceptate de la stipulatiunile prezentului Acord tranzacţiile curente romano-daneze încheiate pe baza Acordului comercial romano-danez din 31 martie 1954 sau alte operaţiuni comerciale curente.
ART. 2
Guvernul danez va remite Legatiei Republicii Populare Romane la Copenhaga toate titlurile de renta Romana figurand în lista daneza A, şi, în mãsura posibilului, acţiunile şi orice alt document de valoare referindu-se la pretenţiile lichidate, precum şi titlurile de proprietate ale bunurilor trecute în proprietatea statului roman.
Remiterea acestor acte va trebui sa fie facuta în termen de 60 de zile începând de la plata sumei prevãzute la articolul 1.
ART. 3
Plata sumei menţionate la articolul 1 va fi efectuatã în termen de 3 (trei) luni începând de la data intrãrii în vigoare a prezentului Acord, pe calea Acordului de plati romano-danez semnat la 31 martie 1954.
ART. 4
Dupã plata integrala a sumei de coroane daneze 473.166 (patrusute şaptezeci şi trei mii unasuta saizecisisase) fiecare din cele doua guverne se angajeazã, sa nu mai ridice, respectiv sa nu sprijine, fata de cealaltã parte, pretenţiile menţinute la articolul 1.
Cele doua guverne considera, de asemenea, ca definitiv reglementate toate pretenţiile eventuale nãscute înaintea semnãrii prezentului Acord şi privind bunurile şi interesele, indemnizate conform articolul 1.
ART. 5
Repartizarea indemnizaţiei globale şi forfetare între cei interesaţi cade exclusiv în competinţa şi responsabilitatea guvernului danez.
În mãsura posibilului şi fãrã responsabilitate pentru autoritãţile romane, acestea vor furniza autoritãţilor daneze, la cerea lor, informaţiile necesare pentru repartizare.
ART. 6
Prezentul Acord va fi ratificat cat mai curând posibil. El va intra în vigoare în ziua în care va avea loc la Copenhaga schimbul instrumentelor de ratificare.
Fãcut la Bucureşti, în dublu exemplar, la 17 martie 1960.
Pentru Republica Populara Romana
ss. Clement Gavrilescu
Pentru Regatul Danemarcei
ss.Karl Fr. Hasle
--------
|
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romine decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se ratifica Acordul între Republica Populara Romina şi Regatul Danemarcei cu privire la reglementarea problemelor financiare, semnat la Bucureşti, la 17 martie 1960.
Preşedintele
Prezidiului Marii
Adunãri Naţionale
ION GHEIRGHE MAURER
Secretarul
Prezidiului Marii
Adunãri Naţionale
GHEORGHE STOICA
ACORD
între Republica Populara Romina şi Regatul Danemarcei privind reglementarea problemelor finanicare
Guvernul Republicii Populare Romine şi Guvernul Regatului Danemarcei, în dorinta de a reglementa problemele financiare în suspensie între cele doua guverne, au convenit cele ce urmeazã:
ART. 1
În vederea reglementãrii pretenţiilor reciproce romino-daneze existente la data semnãrii prezentului Acord, Guvernul roman va plati Guvernului danez suma de coroane daneze 473.166 (patrusutesaptezeci şi trei mii unasuta sasezecisisase) cu titlu de indemnizaţie globalã şi forfetara pentru:
a) lichidarea pretenţiilor de orice natura derivînd din mãsuri de nationalizare, de expropriere şi din alte cauze similare, datorie publica şi creanţe comerciale, precum şi a oricãror altor eventuale pretenţiuni similare, pe care Regatul Danemarcei, precum şi persoanele juridice sau fizice daneze le-ar putea avea fata de statul romin şi fata de persoanele juridice sau fizice romane, toate acestea nãscute înaintea semnãrii prezentului Acord;
b) rãscumpãrarea imobilelor şi a altor bunuri daneze conform listei daneze B, care aparţin persoanelor juridice sau fizice daneze, şi care se gãsesc pe teritoriul Republicii Populare Romine.
Sînt considerate ca reglementate toate pretenţiile derivînd din acte şi fapte juridice anterioare semnãrii prezentului Acord şi pe care Republica Populara Romana şi persoanele juridice sau fizice romane le au fata de Regatul Danemarcei şi persoane juridice sau fizice daneze.
Sînt exceptate de la stipulatiunile prezentului Acord tranzacţiile curente romino-daneze încheiate pe baza Acordului comercial romino-danez din 31 martie 1954 sau alte operaţiuni comerciale curente.
ART. 2
Guvernul danez va remite Legatiei Republicii Populare Romane la Copenhaga toate titlurile de renta romana figurind în lista daneza A, şi, în mãsura posibiliului, acţiunile şi orice alt document de valoare referindu-se la pretentiunile lichidate, precum şi titlurile de proprietate ale bunurilor trecute în proprietatea statului roman.
Remiterea acestor acte va trebui sa fie facuta în termen de 60 zile începînd de la plata sumei prevãzute la articolul 1.
ART. 3
Plata sumei menţionate la articolul 1 va fi efectuatã în termen de 3 (trei) luni începînd de la data intrãrii în vigoare a prezentului Acord, pe calea Acordului de plati romino-danez semnat la 31 martie 1954.
ART. 4
Dupã plata integrala a sumei de coroane daneze 473.166 (patrusutesaptezeci şi trei mii unasuta sasezecisisase) fiecare din cele doua guverne se angajeazã, sa nu mai ridice, respectiv sa nu sprijine, fata de cealaltã parte, pretenţiile menţionate la articolul 1.
Cele doua guverne considera, de asemenea, ca definitiv reglementate toate pretenţiile eventuale nãscute înaintea semnãrii prezentului Acord şi privind bunurile şi interesele, indemnizate conform articolului 1.
ART. 5
Repartizarea indemnizaţiei globale şi forfetare între cei interesaţi cade exclusiv în competinţa şi responsabilitatea guvernului danez.
În mãsura posibilului şi fãrã responsabilitate pentru autoritãţile romine, acestea vor furniza autoritãţilor daneze, la cererea lor, informaţii necesare pentru repartizare.
ART. 6
Prezentul Acord va fi ratificat cît mai curînd posibil. El va intra în vigoare în ziua în care va avea loc la Copenhaga schimbul instrumentelor de ratificare.
Fãcut la Bucureşti, în dublu exemplar, la 17 martie 1960.
Pentru Republica Populara Romana
ss. Clement Gavrilescu
Pentru Regatul Danemarcei
ss. Karl Fr. Hasle
-----------
|
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Deţinerea, cu orice titlu, a mijloacelor de plata strãine şi a metalelor preţioase, precum şi operaţiile de orice fel cu acestea constituie monopol valutar de stat şi sînt interzise, cu excepţiile expres prevãzute de lege.
Politica de stat cu privire la operaţiile cu mijloace de plata strãine, cu metale preţioase şi pietre preţioase se realizeazã prin Ministerul Finanţelor şi Banca de Stat a Republicii Populare Romane, potrivit legilor lor de organizare.
În exercitarea monopolului valutar de stat, Banca de Stat a Republicii Populare Romane are dreptul exclusiv de a efectua cumpãrãri şi vinzari de mijloace de plata strãine şi de metale preţioase, precum şi de a face decontãrile cu strainatatea.
Cursul oficial al valutelor se stabileşte de cãtre Banca de Stat a Republicii Populare Romane, potrivit normelor legale în vigoare.
Introducerea în ţara şi scoaterea din ţara de moneda româneascã sînt interzise, în afarã de cazurile prevãzute prin legi speciale.
ART. 2
Prin mijloace de plata strãine, în sensul prezentului decret, se înţeleg:
a) biletele de banca şi monedele de orice fel, emise în strãinãtate, cu putere circulatorie, precum şi cele fãrã putere circulatorie, care pot fi preschimbate în bilete de banca sau monede cu putere circulatorie;
b) înscrisurile, ca: ordinele sau dispoziţiile de plata, mandatele, acreditivele, scrisorile de credit, cecurile, biletele la ordin, cambiile, orice efecte de comerţ, precum şi orice alte înscrisuri cuprinzînd obligaţii de plata, exprimate în moneda strãinã, dacã emitentul are domiciliul sau dacã locul plãţii este în ţara strãinã;
c) disponibilitãţile de moneda strãinã, aflate în conturi sau sub orice forma, în strãinãtate.
ART. 3
Se asimileazã mijloacele de plata strãine:
a) orice drepturi sau obligaţii patrimoniale, indiferent de felul sau forma în care sînt exprimate, ce pot fi realizate sau lichidate în strãinãtate, sau referitoare la bunuri aflate în strãinãtate, dacã aceste drepturi sau obligaţii aparţin unor persoane cu domiciliul în ţara sau aflate temporar în ţara de mai mult de un an;
b) hirtiile de valoare emise de Statul roman sau de orice persoana juridicã romana a cãror valoare este exprimatã în lei şi plãtibile în ţara, dacã aceste hirtii sînt introduse în ţara;
c) sumele de bani, indiferent în ce moneda, cuvenite în ţara persoanelor domiciliate în strãinãtate sau aflate temporar în ţara, pînã la un an, ori persoanelor arãtate în cap. 5.
Termenul prevãzut la lit. a şi c poate fi prelungit de Ministerul Finanţelor.
ART. 4
Prin metale preţioase, în sensul prezentului decret, se înţeleg:
a) aurul, platina şi metalele din grupa platinei-paladium, osmium, iridium, rhodium, ruthenium în orice stare s-ar afla: pura, aliaje, nativa, în minereuri, nisipuri, concentrate, saruri, soluţii şi alte asemenea şi în orice forma s-ar gãsi ca: lingouri, bare, sirma, plãci, foita, deşeuri, aur dentar, obiecte de laborator, obiecte de uz casnic, de arta, de cult, bijuterii, ceasornice cu capace şi carcasa din aur sau platina, orice alte obiecte de uz personal, aparate, dispozitive, utilaje, pãrţi sau resturi din acestea şi alte asemenea, indiferent de conţinutul lor în metal pretios fin, precum şi monedele din medaliile de aur, dacã nu se încadreazã în prevederile art. 2, lit. a;
b) argintul în bare, lingouri sau în orice alta forma s-ar gãsi în fazele procesului sau de producţie, precum şi aparatele, dispozitivele şi utilajele din argint.
Nu se considera ca fiind obiecte confectionate din metale preţioase - fãcînd excepţie de la dispoziţiile alin. 1, lit. a - bijuteriile, obiectele de arta, de cult, de uz casnic sau personal, cînd:
a) titlul aliajului cu aur, din care sînt confectionate, este sub 375% pentru aur, sau
b) au pãrţi de aliaj din aur, cu titlurile legale, în proporţie mai mica de 25% din greutatea totalã a obiectelor.
ART. 5
Prin pietre preţioase, în sensul prezentului decret, se înţeleg: diamantele, briliantele, rubinele, safirele, smaraldele şi perlele naturale.
ART. 6
Este ingaduit oricãrei persoane sa detina:
a) bijuterii sau obiecte de arta, de cult, de uz casnic, sau personal, ori lucrãri vechi dentare, confectionate din aur sau platina, ori cu adaos de aur sau platina;
b) salbe confectionate din ducati (galbeni) mari austrieci şi ducati (galbeni) mici austrieci şi unguresti, precum şi ducatii (galbenii) gauriti, cu toarta sau în rama, desprinsi din salba ori montati în cercei, toate acestea numai dacã sînt destinate a servi ca podoaba;
c) mahmudele şi icusari;
d) bijuterii confectionate din monede de aur batute pînã în anul 1800 inclusiv;
Obiectele arãtate în prezentul articol nu sînt supuse obligaţiei de predare cãtre Banca de Stat a R.P.R. sau unitãţilor de stat anume autorizate, prevãzute în art. 9, lit. b.
Transmiterea sau dobindirea bijuteriilor şi a celorlalte obiecte arãtate în alin. 1 lit. a-d inclusiv, precum şi cea privind pietrele preţioase, efectuate de persoane fizice, dacã dobindirea nu s-a fãcut în scop de revinzare, este ingaduita, fãrã nici o autorizare.
ART. 7
Persoanele fizice şi juridice particulare pot deţine, cu autorizarea Bãncii de Stat a R.P.R., aparate, dispozitive şi utilaje, inclusiv obiecte de laborator din metale preţioase, necesare activitãţii lor, sau dacã acestea servesc unor scopuri ştiinţifice.
De asemenea, pot fi deţinute colectiile numismatice, recunoscute ca atare de cãtre banca de Stat a R.P.R. care are, în mod exclusiv, calitatea de a elibera autorizaţiile nominale de pãstrare.
În lipsa autorizãrii, obiectele prevãzute în prezentul articol trebuie predate Bãncii de Stat a R.P.R. sau unitãţilor de stat anume autorizate, în termen de 60 zile de la dobîndire sau deindata în caz de retragere a autorizãrii.
ART. 8
Organizaţiile de cult pot deţine obiecte de cult din metale preţioase în orice cantitate şi sînt obligate sa detina evidenta acestora. Orice asemenea obiect trebuie înregistrat într-un registru special de evidenta, imediat dupã dobîndire.
Pentru obiectele de cult din metale preţioase aflate în patrimoniul organizaţiilor de cult, la data intrãrii în vigoare a prezentului decret, înregistrarea se va face în termen de 60 zile de la aceasta data.
Neîndeplinirea obligaţiilor prevãzute în alin. 1 şi 2 se asimileazã cu încãlcarea obligaţiilor prevãzute în art. 9.
CAP. 2
Obligaţiile şi drepturile celor care dobîndesc sau deţin mijloace de plata strãine şi metale preţioase
ART. 9
Cei care dobîndesc în condiţiile legii mijloace de plata strãine sau metale preţioase, ori care produc asemenea metale, au urmãtoarele obligaţii:
a) sa predea Bãncii de Stat a R.P.R. în termen de 30 zile, mijloacele de plata strãine enumerate în art. 2 lit. a agreate de acestea; mijloacele de plata strãine neagreate de Banca de Stat a R.P.R. se vor depune spre valorificare, potrivit instrucţiunilor de aplicare a prezentului decret;
b) sa predea Bãncii de Stat a R.P.R. sau unitãţilor de stat anume autorizate, în termen de 60 zile, metalele preţioase care nu provin din producţie şi imediat pe acelea care provin din producţie;
c) sa cedeze Bãncii de Stat a R.P.R., în termen de 60 zile, disponibilitãţile arãtate în art. 2 lit. c, precum şi sumele constituind venituri din bunuri imobiliare aflate în strãinãtate sau contravaloarea drepturilor valorificate privind asemenea bunuri, dind şi dispoziţii corespunzãtoare debitorilor respectivi;
d) sa declare şi totodatã sa dea mandat de încasare sau valorificare Bãncii de Stat a R.P.R., în termen de 60 zile, pentru mijloacele de plata arãtate în art. 2 lit. b;
e) sa declare Bãncii de Stat a R.P.R., în termen de 60 zile, orice alte mijloace de plata strãine reprezentind active, la care se referã art. 3 lit. a.
ART. 10
Prin derogare de la dispoziţiile art. 9, întreprinderile de stat pentru comerţul exterior şi celelalte organizaţii socialiste care realizeazã devize din operaţii cu strainatatea sînt obligate sa le cedeze Bãncii de Stat a R.P.R., imediat dupã realizare.
Organizaţiile socialiste nu sînt supuse obligaţiilor arãtate în art. 9 pentru metalele preţioase ce le-au fost repartizate prin dispoziţii speciale.
Regimul cantitãţilor de metale preţioase nefolosite şi al deşeurilor, regimul aparatelor, dispozitivelor şi utilajelor din metale preţioase aflate în orice stare la organizaţiile socialiste sau care vor intra în folosinta lor, precum şi al colectiilor numismatice, se reglementeazã prin instrucţiunile de aplicare a prezentului decret.
ART. 11
Toate termenele stabilite în art. 9 curg de la data dobîndirii mijloacelor de plata strãine şi a metalelor preţioase.
Prin data dobîndirii, în ce priveşte mijloacele de plata la care se referã art. 3 lit. a, se înţelege, în sensul prezentului decret, data la care titularul din ţara a luat cunostinta de dreptul sau printr-o comunicare oficialã, dintr-un act oficial sau din orice alt act emanat de la o instituţie autorizata.
ART. 12
Mijloacele de plata strãine, precum şi metalele preţioase, predate ori cedate, vor fi plãtite la cursurile în vigoare cu prima stabilitã prin Hotãrîrea Consiliului de Miniştri pentru valutele strãine, respectiv la preţurile în vigoare pentru metalele preţioase.
Sumele nete realizate din valorificarea mijloacelor de plata strãine, potrivit art. 9 lit. c şi d, vor fi decontate în lei beneficiarilor, îndatã ce Banca de Stat a R.P.R. va putea dispune de ele.
CAP. 3
Operaţiile cu mijloacele de plata strãine, metale preţioase şi pietre preţioase
ART. 13
Prin operaţii cu mijloace de plata strãine, cu metale preţioase sau pietre preţioase, se înţeleg orice acte sau fapte care dau naştere, modifica sau sting drepturi sau obligaţii referitoare la mijloacele de plata strãine la cele asimilate lor, precum şi la metalele preţioase.
Se asimileazã acestor operaţii:
a) introducerea în ţara sau scoaterea din ţara de înscrisuri reprezentind mijloace de plata strãine;
b) scoaterea din ţara de metale preţioase sau pietre preţioase;
c) producţia, prin orice metoda, şi extragerea de metale preţioase, inclusiv afinarea, precum şi orice tratament al minereurilor şi nisipurilor, în scopul obţinerii metalelor preţioase;
d) prelucrarea sau folosirea în industrie a metalelor preţioase, precum şi transformarea, repararea şi orice alte lucrãri cu metale preţioase sau pietre preţioase;
e) mijlocirea cumpãrãrii sau a vinzarii de mijloace de plata strãine, metale preţioase sau pietre preţioase;
f) transportul fizic, precum şi încredinţarea sau primirea în vederea transportului fizic, a mijloacelor de plata strãine în art. 2 lit. a şi b, precum şi al metalelor preţioase, supuse obligaţiei de predare.
ART. 14
Operaţiile cu metale preţioase, obiecte şi bijuterii din metale preţioase, inclusiv cele confectionate din argint, sau operaţiile cu pietre preţioase, ca acte de comerţ sau ca îndeletnicire mestesugareasca ori industriala, nu sînt ingaduite decît în sectorul socialist.
Repartizarea aurului dentar cãtre policlinici, laboratoare şi populaţie, precum şi evidenta şi modul de autorizare a prelucrãrii aurului dentar se stabilesc prin instrucţiunile de aplicare a prezentului decret.
ART. 15
Orice operaţii cu mijloace de plata strãine, cu metale preţioase sau pietre preţioase se pot efectua numai cu autorizarea Ministerului Finanţelor Banca de Stat a R.P.R. efectueazã direct, fãrã autorizarea prevãzutã în alin. 1:
a) plãţile în strãinãtate ale statului, întreprinderilor de stat pentru comerţul exterior şi ale celorlalte organizaţii socialiste care fac operaţii cu strainatatea, în cadrul prevederilor actelor normative referitoare la asemenea plati;
b) operaţiile autorizate prin Statutul Bãncii de Stat a R.P.R.;
c) operaţiile prevãzute prin instrucţiunile de aplicare a prezentului decret.
ART. 16
Urmãtoarele operaţii cu caracter tehnic bancar sînt supuse autorizãrii exclusive a Bãncii de Stat a R.P.R.;
a) importul şi exportul de titluri, acţiuni, obligaţii şi cupoanele lor, precum şi viramentul lor în conturi;
b) emiterea de cambii, trate şi acceptarea acestora în valuta, în favoarea unor beneficiari din strãinãtate.
ART. 17
Actele juridice, efectuate fãrã autorizare, în legatura cu operaţiile arãtate în art. 15 şi 16, sînt nule de drept, independent de sancţiunile penale.
ART. 18
Nu sînt supuse autorizãrii:
a) folosirea sumelor de lei cuvenite în ţara persoanelor domiciliate în strãinãtate, constituind venituri din bunuri imobiliare situate în ţara, ori reprezentind produsul valorificãrii unor bunuri situate în ţara sau a succesiunilor deschise în ţara, ori avînd orice alta provenienta legalã;
b) darurile, precum şi transmiterea cu titlu de moştenire, dacã aceste operaţii privesc colectiile numismatice;
c) operaţiile arãtate în art. 6 alineatul ultim;
d) operaţiile arãtate în art. 13 lit. f fãcute în vederea îndeplinirii obligaţiilor de predare sau cedare cãtre Banca de Stat a R.P.R. sau unitãţile de stat anume autorizate;
e) orice alte operaţii prevãzute în instrucţiunile de aplicare a prezentului decret.
ART. 19
Sumele pentru care s-a obţinut aprobarea de transfer sau de plata nu vor putea fi folosite decît în condiţiile şi în scopul pentru care au fost acordate. Decontarea acestor sume se va face potrivit instrucţiunilor de aplicare a prezentului decret.
ART. 20
Analiza şi marcarea metalelor preţioase sub orice forma se efectueazã numai de Banca de Stat.
CAP. 4
Dispoziţii aplicabile cãlãtorilor
ART. 21
Persoanele domiciliate în Republica Populara Romana care cãlãtoresc în strãinãtate, sînt obligate, la înapoierea în ţara, sa declare organelor vamale toate mijloacele de plata strãine şi metalele preţioase, cu excepţia acelora prevãzute în art. 6 lit. a-d, inclusiv, pe care le au asupra lor.
Dupã intrarea în ţara, cãlãtorii arãtaţi în prezentul articol au obligaţia de a se conformã dispoziţiilor art. 9, termenele prevãzute curgind de la data intrãrii în ţara.
ART. 22
La intrarea în ţara, cãlãtorii cu domiciliul în strãinãtate sînt obligaţi sa declare organelor vamale toate mijloacele de plata strãine, metalele preţioase şi pietrele preţioase pe care le au asupra lor.
Dupã intrarea în ţara, cãlãtorii arãtaţi în prezentul articol pot sa valorifice mijloacele de plata strãine, metalele preţioase şi pietrele preţioase numai la Banca de Stat a R.P.R. sau la unitãţile de stat anume autorizate.
Valorificarea în alt mod decît cele arãtate în alin. 2 nu este permisã decît cu autorizarea prealabilã prevãzutã în art. 15, excepţia din articolul 18 lit. c nefiind aplicabilã.
ART. 23
Prin instrucţiunile de aplicare a prezentului decret se vor prevedea înscrisurile din cele arãtate în art. 2 lit. b, care trebuie depuse la organele vamale, în vederea obţinerii autorizaţiei legale de introducere a lor în ţara de cãtre cãlãtorii prevãzuţi în articolele 21 şi 22.
ART. 24
Mijloacele de plata strãine, metalele preţioase şi pietrele preţioase declarate sau depuse organelor vamale vor putea fi scoase din ţara de cãlãtorul cu domiciliul în strãinãtate, fãrã a fi necesarã vreo autorizare în acest scop, în termen de un an de la data intrãrii sale în Republica Populara Romana; acest termen va putea fi prelungit pentru motive temeinice de Ministerul Finanţelor.
În caz de depasire a termenului arãtat în alin. 1, sînt aplicabile dispoziţiile art. 9, precum şi dispoziţiile generale privind regimul mijloacelor de plata strãine, al metalelor preţioase şi al pietrelor preţioase.
Sînt exceptaţi de la prevederile art. 9 cetãţenii strãini, veniti temporar în Republica Populara Romana, în misiune oficialã sau prin înţelegere cu organizaţii sau instituţii româneşti, indiferent de durata şederii lor în ţara în scopul îndeplinirii activitãţii lor.
ART. 25
Sumele în lei efectivi - bilete şi moneda metalicã - pe care le au asupra lor cãlãtorii cu domiciliul în Republica Populara Romana, la ieşirea din ţara, vor fi depuse contra chitanţa organelor vamale. Depunatorii pot dispune de aceste sume pentru plati în ţara. Sumele nedeclarate se confisca. Se confisca de asemenea şi sumele în lei pe care le au asupra lor, la intrarea în ţara, cãlãtorii de mai sus.
ART. 26
Sumele în lei efectivi - bilete şi moneda metalicã - pe care le au asupra lor cãlãtorii cu domiciliul în strãinãtate, la intrarea lor în ţara, se confisca.
La ieşirea din ţara, sumele în lei efectivi pe care le au asupra lor cãlãtorii mentionati în alin. 1, vor fi depuse Bãncii de Stat a R.P.R. sau organelor vamale care le vor vãrsa Bãncii de Stat a R.P.R., pe numele cãlãtorului. Sumele nedeclarate se confisca.
ART. 27
În cazul reglementãrilor speciale la care se referã art. 1 alineatul ultim, dispoziţiile art. 25 şi 26 se aplica în mod corespunzãtor.
ART. 28
Sumele în lei rãmase neutilizate în ţara, de cãtre cãlãtorii cu domiciliul în strãinãtate, rezultind din vinzari ori transfer de devize, sau din preschimbari de cecuri de cãlãtorie în lei, emise de Banca de Stat a R.P.R., vor putea fi folosite pentru plati în ţara sau vor putea fi transferate în strãinãtate în valuta din care provin.
Sumele în lei rãmase neutilizate în ţara, provenind din vînzarea metalelor preţioase, se vor putea folosi de asemenea pentru plati în ţara sau vor putea fi transferate în strãinãtate în valuta tarii în care domiciliazã cãlãtorii sau în orice valuta pe care aceştia o cer.
Sumele în lei rãmase neutilizate în ţara, vãrsate Bãncii de Stat şi care sînt de alta provenienta decît aceea prevãzutã în alineatele 1 şi 2, vor putea fi folosite exclusiv pentru plati în ţara.
ART. 29
Dispoziţiile privind mijloacele de plata strãine, metalele preţioase şi pietrele preţioase aplicabile personalului imbarcat pe navele sub pavilion roman, se stabilesc prin instrucţiunile de aplicare a prezentului decret.
CAP. 5
Dispoziţii privind reprezentantele diplomatice, consulare şi comerciale
ART. 30
Membrii reprezentantelor diplomatice, consulare şi comerciale ale statelor strãine în Republica Populara Romana, cetãţenii strãini, precum şi membrii familiilor lor, sînt scutiţi de obligaţiile prevãzute în art. 9 ca şi de obligaţia de a declara organelor vamale, la intrarea în ţara, mijloacele de plata strãine, metalele preţioase şi pietrele preţioase pe care le au asupra lor.
Aceeaşi scutire se aplica şi întregului personal al reprezentantelor diplomatice, consulare şi comerciale ale statelor strãine în Republica Populara Romana compus din cetãţeni strãini, precum şi membrilor familiilor lor, dacã în afarã serviciului la reprezentanta nu exercita vreo activitate lucrativã în Republica Populara Romana.
Persoanele arãtate în alineatul 1 şi 2 vor putea scoate, la ieşirea din ţara, fãrã îndeplinirea vreunei formalitãţi, mijloacele de plata strãine, metalele preţioase şi pietrele preţioase pe care le au asupra lor, proprietatea lor personalã sau care aparţin reprezentantei respective. Valorificarea acestora pe teritoriul Republicii Populare Romane se va putea face numai la Banca de Stat a R.P.R., sau la unitãţile de stat anume autorizate.
Dispoziţiile prevãzute în acest articol se aplica şi cetãţenilor strãini, persoane oficiale, posesoare de paşapoarte diplomatice, în misiune temporarã, în vizita sau în trecere prin Republica Populara Romana, precum şi persoanelor care se bucura de privilegii diplomatice, în baza Convenţiilor internaţionale la care Republica Populara Romana a aderat.
ART. 31
Ministerul Finanţelor poate acorda scutirea prevãzutã în art. 30 şi altor categorii de cetãţeni strãini.
CAP. 6
Efectuarea plãţilor în strãinãtate
ART. 32
Orice transfer sau plata comercialã şi necomercialã în strãinãtate a statului, întreprinderilor de stat pentru comerţul exterior şi a celorlalte organizaţii socialiste care fac operaţii cu strainatatea, precum şi plãţile necomerciale în strãinãtate ale particularilor, se fac exclusiv prin Banca de Stat a R.P.R.
CAP. 7
Dispoziţii privind conturile strãine
ART. 33
Banca de Stat a R.P.R. poate deschide în registrele sale conturi în lei, provenind din operaţii legale, precum şi conturi în moneda strãinã, pe numele persoanelor fizice sau juridice cu domiciliul în strãinãtate.
ART. 34
Conturile, care se deschid în registrele Bãncii de Stat a R.P.R. în conformitate cu art. 33, pot fi de trei feluri:
- conturi "A", ţinute în monede strãine liber convertibile sau în lei proveniţi din asemenea monede ori din vinzari de metale preţioase, moneda sau lingouri, cu excepţia argintului;
- conturi "B", ţinute în alte monede strãine care sînt cotate de Banca de Stat a R.P.R., sau în lei proveniţi din aceste monede;
- conturi "C", ţinute în lei de orice alta provenienta.
ART. 35
Disponibilitãţile din conturile "A" pot fi folosite, fãrã autorizarea prevãzutã de lege, pentru plati în strãinãtate, în orice moneda, pentru obţinerea de orice moneda efectivã strãinã, precum şi pentru orice plati în lei, în ţara.
Disponibilitãţile din conturile "B" pot fi folosite de asemenea, fãrã autorizare, pentru plati în strãinãtate în moneda strãinã în care disponibilitãţile din aceste conturi sînt transferabile, pentru orice plati în lei, în ţara, precum şi pentru stornarea în moneda strãinã respectiva a soldurilor nefolosite în Republica Populara Romana.
ART. 36
Disponibilitãţile din conturile "C" pot fi folosite numai pentru plati în ţara, fãrã a fi necesarã vreo autorizaţie.
Prin derogare de la prevederile alin. 1, viramentele între asemenea conturi de lei şi plãţile în ţara dispuse pentru contul unei alte persoane, domiciliate în strãinãtate, sînt supuse autorizãrii potrivit art. 15.
CAP. 8
Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 37
Ministerul Finanţelor şi Banca de Stat a R.P.R. exercita controlul operaţiilor cu mijloace de plata strãine şi al înregistrãrilor în conturi strãine în condiţiile ce se vor stabili prin instrucţiunile de aplicare a prezentului decret.
Banca de Stat a R.P.R. exercita controlul producţiei, circulaţiei şi prelucrãrii metalelor preţioase şi pietrelor preţioase.
Ministerul Finanţelor şi Banca de Stat a R.P.R. sînt în drept sa exercite atribuţiile arãtate în prezentul articol, în sectorul socialist, indiferent de sistemul cãruia aparţin unitãţile ce efectueazã operaţiile la care se referã controlul, precum şi în sectorul particular.
Prin hotãrîre, Consiliul de Miniştri poate autoriza şi alte organizaţii de stat sa efectueze cumpãrãri şi vinzari de metale preţioase.
ART. 38
Nerespectarea dispoziţiilor prezentului decret, în cazul în care aceasta constituie infracţiune, se pedepseşte în conformitate cu legea penalã.
ART. 39
În procesele referitoare la infracţiunile prevãzute în art. 38, instanţele judecãtoreşti vor cita ca parte vãtãmatã Banca de Stat a R.P.R. în calitate de mandatar a statului.
La orice executare silitã, cînd bunurile scoase în vînzare sînt bijuterii sau obiecte din metale preţioase ori pietre preţioase, se va cita şi Banca de Stat a R.P.R.
ART. 40
Ministerul Finanţelor va putea plati o recompensa pînã la 20% din contravaloarea mijloacelor de plata strãinã şi metalelor preţioase, celor care au gãsit şi predat respectivele valori.
Aceste recompense vor fi plãtite din sumele realizate prin valorificarea mijloacelor de plata strãine şi a metalelor preţioase sus-menţionate.
ART. 41
Ministerul Finanţelor şi Banca de Stat a R.P.R. vor da instrucţiuni pentru aplicarea decretului de fata.
ART. 42
Pe data intrãrii în vigoare a prezentului decret se abroga urmãtoarele acte normative:
- Legea pentru comerţul de devize din 1 octombrie 1932, promulgatã prin Decretul nr. 2864;
- Regulamentul nr. 39 de aplicare a legii pentru comerţul de devize din 25 octombrie 1932, declarat ca avînd putere de lege prin Legea din 15 aprilie 1937, promulgatã prin Decretul nr. 1897;
- Legea pentru completarea unor dispoziţii din legea pentru reglementarea comerţului de devize din 15 aprilie 1935, promulgatã prin Decretul nr. 1061;
- Legea pentru adaugirea unor dispoziţii la legea pentru reglementarea comerţului de devize din 28 martie 1936, promulgatã prin Decretul nr. 594;
- Legea pentru completarea unor dispoziţii legale privitoare la comerţul de devize din 15 aprilie 1937, promulgatã prin Decretul nr. 1897;
- Decretul pentru modificarea unor dispoziţii din legile reglementind comerţul devizelor din 9 iulie 1937, promulgat prin Decretul nr.2727;
- Legea pentru stabilirea regimului schimburilor cu strainatatea din 3 martie 1940, promulgatã prin Decretul nr. 668, în mãsura în care conţine dispoziţii contrare prezentului decret;
- Legea pentru interzicerea scoaterii din ţara a unor obiecte preţioase din 18 octombrie 1940, promulgatã prin Decretul nr. 3494, în mãsura în care se referã la metale sau pietre preţioase;
- Legea nr. 638 pentru controlul producţiei, prelucrãrii şi circulaţiei metalelor preţioase din 12 august 1946;
- Legea nr. 1058 pentru interzicerea în convenţii a clauzei de plata în aur, monede strãine şi medalii comemorative, precum şi a operaţiunilor de gaj pe asemenea valori din 28 decembrie 1946;
- Legea nr. 1061 privitoare la regimul mãrfurilor aflate în strãinãtate plãtite sau acontate de comercianţi, industriasi şi orice proprietari de mãrfuri romani, prin devize puse la dispoziţie de Banca Nationala a României sau prin creditãri în cliring din 28 decembrie 1946;
- Legea nr. 283 pentru înfiinţarea comisiunii aurului şi devizelor din 15 august 1947;
- Legea nr. 284 pentru cedarea cãtre Banca Nationala a României a aurului, valutelor efective şi a altor mijloace de plata strãine din 15 august 1947;
- Legea nr. 285 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din legea pentru comerţul de devize din 1 octombrie 1932, din 15 august 1947;
- Decretul nr. 433 pentru înfiinţarea Comitetului Valutar din 2 decembrie 1949;
- Decretul nr. 209 pentru modificarea unor dispoziţii din <>Legea nr. 284 din 15 august 1947 , din legea pentru comerţul de devize, astfel cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 285 din 15 august 1947 , şi din Legea nr. 638 pentru controlul producţiei, prelucrãrii şi circulaţiei metalelor preţioase din 10 septembrie 1947;
- Decretul nr. 262 pentru autorizarea vinzarii şi stabilirea preţului de vînzare a aurului cãtre populaţie din 16 iulie 1954;
- Decretul nr. 263 pentru stabilirea preţului de vînzare a aurului de cãtre întreprinderile şi organizaţiile economice din sectorul socialist din 16 iulie 1954;
- Decretul nr. 302 pentru unele mãsuri referitoare la obiectele confectionate din metale preţioase, la metalele şi pietrele preţioase din 12 iulie 1955;
- Decretul nr. 279 pentru completarea <>art. 7 din Legea nr. 638 din 12 august 1946 , republicatã la 10 septembrie 1946, din 21 iunie 1958;
Precum şi orice alte dispoziţii contrare din oricare alte legi.
--------------
|
ART. 1
Sînt apãraţi de rãspundere penalã cei care nu şi-au îndeplinit obligaţiile legale de predare, cedare sau declarare a valutelor sau a oricãror alte mijloace de plata strãine, precum şi a aurului şi a celorlalte metale preţioase, inclusiv monedele, dacã vor îndeplini aceste obligaţii în termen de 60 zile de la data publicãrii prezentului decret.
ART. 2
Obligaţiile prevãzute în art. 1 vor putea fi îndeplinite la orice unitate a Bãncii de Stat a R.P.R. sau la orice alta unitate de stat anume autorizata, de pe întreg teritoriul tarii, indiferent de domiciliul persoanei care îşi îndeplineşte obligaţia, fãrã a se face vreo cercetare a provenientei mijloacelor de plata strãine sau a metalelor preţioase predate, cedate sau declarate.
Unitãţile cumparatoare vor lua mãsurile necesare pentru garantarea secretului operaţiilor, eliberind celui care preda, dovezi nominale cu privire la valorile predate.
ART. 3
Mijloacele de plata strãine şi metalele preţioase predate şi cedate vor fi plãtite la cursurile în vigoare cu prima stabilitã prin hotãrîrea Consiliului de Miniştri pentru valutele strãine, respectiv la preţurile în vigoare pentru metalele preţioase.
Sumele nete realizate din valorificarea mijloacelor de plata strãine, potrivit <>art. 9 lit. c şi d din Decretul nr. 210/1960 vor fi decontate în lei beneficiarilor, îndatã ce Banca de Stat a R.P.R. va putea dispune liber de ele.
ART. 4
Sînt şi rãmîn interzise înãuntrul termenului prevãzut în art. 1 sub sancţiunile penale prevãzute prin legile în vigoare - toate operaţiile cu privire la mijloacele de plata strãine sau metale preţioase, oprite prin lege, inclusiv trecerea sau încercarea de trecere a acestora peste granita.
ART. 5
Se gratiaza în condiţiile arãtate în art. 7 alin. 1 pedepsele rãmase definitive la data publicãrii prezentului decret, pronunţate de instanţele judecãtoreşti pentru infracţiunile sancţionate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 197 din 1 octombrie 1932 , astfel cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 285 din 15 august 1947 , ale Legilor nr. 638 din 12 august 1946, nr. 284 din 15 august 1947, precum şi în temeiul oricãror alte legi privind regimul mijloacelor de plata strãine, al metalelor preţioase şi pietrelor preţioase.
Procesul penal nu va mai fi pornit, iar dacã se afla în curs şi nu s-a pronunţat încã o hotãrîre definitiva de condamnare înceteazã pentru infratiunile la care se referã alineatul precedent, comise pînã la data publicãrii prezentului decret.
Favorizatorii, tainuitorii, precum şi toţi ceilalţi participanţi beneficiazã de dispoziţiile prezentului decret, în aceleaşi condiţii ca şi autorii.
ART. 6
Nu beneficiazã de dispoziţiile art. 5 cei care:
a) sînt recidivisti dacã pedeapsa anterioarã a fost pronunţatã pentru infracţiuni la regimul aurului inclusiv al monedelor, al valutelor şi celorlalte mijloace de plata strãine, sau
b) au traficat, cumparind în vederea revinzarii sau mijlocind ca îndeletnicire vînzarea ori cumpãrarea de valori din acelea arãtate la lit. a; sau
c) pînã la data publicãrii prezentului decret n-au început executarea pedepsei, deoarece s-au sustras de la aceasta.
ART. 7
Ministrul Justiţiei este însãrcinat sa facã propuneri nominale de graţiere a condamnaţilor ce urmeazã a beneficia de dispoziţiile de graţiere din prezentul decret.
Ministrul Justiţiei este însãrcinat sa facã propuneri nominale de graţiere şi pentru condamnaţii la care se referã art. 6, ţinînd seama de gravitatea faptelor sãvîrşite, de virsta şi situaţia personalã a celui condamnat, sau de comportarea avutã în timpul executãrii pedepsei.
ART. 8
Se anuleazã, în mãsura în care nu au fost încã executate, obligaţiile de plata a sumelor acordate statului prin hotãrîri penale de cãtre instanţele judecãtoreşti pe baza dispoziţiilor legale privind regimul mijloacelor de plata strãine şi al metalelor preţioase, anterioare prezentului decret.
------------
|
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romine decreteazã:
ART. 1
Decretul nr. 256 din 2 iunie 1958 , cu privire la carnetul de munca, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romine nr. 25 din 5 iunie 1958, se modifica şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 1. - Carnetul de munca este act oficial şi constituie documentul unic pentru care se dovedeşte activitatea şi vehimea în munca a salariaţilor şi a altor categorii prevãzute în Hotãrîrea Consiliului de Miniştri pentru stabilirea drepturilor ce decurg din acestea, inclusiv dreptul la pensie.
Art. 2. - Carnetul de munca se întocmeşte şi se elibereazã potrivit Regulamentului de aplicare a prezentului decret, aprobat prin Hotãrîre a Consiliului de Miniştri.
Art. 3. - Reconstituirea vechimii în munca se va face în viitor de cãtre organele sindicale.
Art. 4. - În caz de încãlcare a dispoziţiilor legale privitoare la reconstituirea vechimii în munca sau la completarea carnetelor de munca, cel în cauza se va putea adresa tribunalului popular în raza cãruia îşi are sediul unitatea unde s-a completat carnetul de munca.
Plîngerea se va face în termen de 30 zile de la pronunţarea data de comisia din unitatea respectiva.
Tribunalul popular se va pronunţa în prima şi ultima instanta.
Acţiunea este scutitã de taxa de timbru."
ART. 2
Soluţionarea acţiunilor pentru reconstituirea vechimii în munca pendinte în fata oricãror instanţe judecãtoreşti la data prezentului decret, înceteazã.
ART. 3
Hotãrîrile judecãtoreşti definitive privind stabilirea vechimii în munca, pronunţate pînã la data prezentului decret, vor fi revizuite de cãtre organele care le-au emis, la cererea comitetelor sindicatelor din întreprinderi şi instituţii, sau a conducerilor unitãţilor, atunci cînd se aduc probe noi.
Instanta dacã constata ca motivele de revizuire sînt temeinice, hotãrãşte trimiterea dosarului la organul prevãzut în art. 3, în vederea soluţionãrii din nou a reconstituirii vechimii în munca.
Preşedintele
Prezidiului Marii
Adunãri Naţionale
ION GHEORGHE MAURER
Secretarul
Prezidiului Marii
Adunãri Naţionale
GHEORGHE STOICA
------------
|
*) Republicare facuta în temeiul art. X din Decretul 378 publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunãri Naţionale nr. 22 din 20 octombrie 1960.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Procedura succesoralã reglementatã prin prezentul Decret este de competenta Notariatului de Stat al raionului în raza cãruia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu.
În cazul decesului unei persoane care nu a avut domiciliu în ţara este competent Notariatul de Stat al raionului în raza cãruia se gãsesc bunurile cele mai importante ale acesteia.
ART. 2
Renunţarea expresã la succesiune se face în fata notarului de stat competent, potrivit art. 1 şi se înregistreazã într-un registru special ţinut la biroul Notariatului de Stat.
Renunţarea expresã la succesiune poate fi facuta şi prin înregistrarea, potrivit alin. 1, a unei declaraţiuni autentice, facuta în alta parte.
ART. 3
Notariatele de stat deschid procedura succesoralã şi procedeazã la întocmirea inventarului şi la luarea celorlalte mãsuri de conservare a bunurilor rãmase de pe urma defunctului, la cererea oricãrei persoane interesate, a procurorului sau a comitetului executiv al sfatului popular. Tot astfel, în interesul statului, al moştenitorilor sau pentru apãrarea altor interese legitime, ele pot proceda şi din oficiu.
Comitetul executiv al sfatului popular al ultimului domiciliu al defunctului este obligat sa ceara deschiderea procedurii succesorale, atunci când are cunostinta ca moştenirea cuprinde bunuri imobile.
CAP. 2
Mãsuri de conservare
ART. 4
Notarul de stat poate face singur inventarierea sau sa delege pe secretarul Notariatului de Stat.
În cazul când în localitatea unde a avut loc decesul nu exista Notariat de Stat, precum şi în cazuri urgente, inventarierea poate fi efectuatã, din oficiu sau la cererea Notariatului de Stat, şi de un delegat al comitetului executiv al sfatului popular local.
Secretariatul Notariatului de Stat sau delegatul comitetului executiv al sfatului popular local se vor conformã, în cazurile arãtate mai sus, dispoziţiilor art. 5, 6 şi 10.
Celelalte mãsuri de conservare se iau numai de Notariatul de Stat.
ART. 5
În cazurile prevãzute de art. 3 Notariatul de Stat se transporta la ultimul domiciliu al celui decedat şi ia informaţii despre numele şi domiciliul moştenitorilor, despre bunurile succesorale şi locul unde se gãsesc, precum şi despre existenta vreunui testament.
ART. 6
Notariatul de Stat întocmeşte un inventar al bunurilor succesorale aflate la locuinta celui decedat sau în aceesi localitate. Inventarul va cuprinde enumerarea, descrierea şi preţurile dupã pãrerea unui expert.
Inventarul se semneazã de cel care îl întocmeşte, precum şi de rudele aflate la locuinta defunctului, iar în lipsa acestora sau dacã refuza a semna, de o alta persoana care locuieşte acolo, ori de un vecin.
În cazul în care au rãmas bunuri în alta localitate, întocmirea inventarului se face prin delegaţie de organul competent, potrivi art. 4.
Dacã s-a fãcut o inventariere de un alt organ al statului sau de administratorul de clãdire, notarul de stat verifica acest inventar, putându-l menţine sau completa.
Dacã la locuinta defunctului se gãseşte un testament, el este depus la Notariatul de Stat raional competent.
ART. 7
Dacã exista pericol de înstrãinare sau pierdere, bunurile succesorale sau parte dintre ele sunt date de notarul de stat în custodie, cu sau fãrã punere de sigilii, iar obiectele din metale preţioase, pietrele preţioase, valutele, sumele de bani, cecurile şi altele asemenea sunt depuse, dupã caz, la C.E.C. sau la Banca de Stat a Republicii Populare Romane.
Din sumele de bani se lasa, dupã caz, moştenitorilor sau celor care locuiau cu defunctul, sumele necesare pentru:
a) acoperirea cheltuielilor fãcute cu îngrijirea în timpul bolii celui decedat şi cu inmormantarea lui;
b) întreţinerea persoanelor care erau în sarcina celui decedat;
c) plata sumelor datorate în temeiul contractelor de munca sau pentru plata asigurãrii sociale;
d) acoperirea cheltuielilor necesare pentru pãstrarea şi administrarea averii succesorale, survenite pana la data facerii inventarului.
În cazul când ulterior, conservarea şi administrarea bunurilor succesorale necesita îndeplinirea anumitor operaţiuni şi cheltuieli, acestea vor fi fãcute de custodele, numit potrivit primului alineat, cu încuviinţarea prealabilã a notarului de stat, de un curator special, numit de notarul de stat în lipsa custodelui.
ART. 8
Dacã printre moştenitori se gãsesc persoane incapabile sau cu capacitate restrânsã, Notariatul de Stat va sesiza organul tutelar competent.
ART. 9
În cazul când exista un testament, notarul de stat va proceda la deschiderea lui şi va incunostiinta pe legatari; dacã a fost instituit un executor testamentar, va incunostiinta şi pe acesta.
ART. 10
La întocmirea inventarului, notarul de stat încheie un proces-verbal, care va cuprinde toate operaţiunile efectuate potrivit articolelor precedente, precum şi toate obiecţiile ridicate de cei interesaţi. Procesul-verbal se întocmeşte în dublu exemplar, dintre care unul este lãsat persoanelor care locuiau cu defunctul, iar al doilea împreunã cu toate înscrisurile care intereseazã succesiunea se depune de îndatã la biroul de Notariat de Stat.
În cazul art. 8, o copie de pe procesul-verbal, certificatã de notarul de stat, se înainteazã organului titular competent.
ART. 11
Notarul de stat este obligat sa încunoştiinţeze deindata pe moştenitorii şi legatarii care nu au fost fata la inventariere, despre deces şi mãsurile care au fost luate.
ART. 12
Oricine este vãtãmat prin inventarul întocmit sau prin mãsurile de conservare a bunurilor succesorale poate cere tribunalului popular al raionului, în raza cãruia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu, ridicarea acestor mãsuri sau modificarea lor.
Tribunalul popular judeca cererea cu citarea celor interesaţi.
CAP. 3
Stabilirea drepturilor succesorale şi eliberarea certificatului de moştenitor
ART. 13
Notarul de stat, dupã ce a constatat ca de pe urma persoanei decedate au rãmas bunuri, cheamã înaintea sa pe toţi moştenitorii presupusi şi pe legatari.
ART. 14
La termenul fixat, notarul de stat stabileşte numãrul şi calitatea moştenitorilor, compunerea mesei succesorale, precum şi întinderea drepturilor acestora. Stabilirea numãrului şi calitãţii moştenitorilor se poate face prin declaraţii de martori date în fata notarului de stat.
ART. 15
Dacã toţi moştenitorii se prezintã, îşi dovedesc calitatea şi se învoiesc asupra împãrţelii, notarul de stat va redacta, potrivit învoielii lor, actul de imparteala.
ART. 16
Dacã moştenitorii contesta calitatea ori întinderea dreptului vreunuia dintre ei sau compunerea masei succesorale, notarul de stat constata printr-o încheiere neînţelegerile ivite, indruma pãrţile sa ceara soluţionarea lor pe cale judecãtoreascã şi suspenda procedura succesoralã începutã.
În cazul în care, în termen de doua luni de la suspendarea procedurii succesorale, moştenitorii nu fac dovada ca s-au adresat instanţei judecãtoreşti, sunt aplicabile dispoziţiile art. 21 alin. II. Dupã soluţionarea de cãtre instanta judecãtoreascã a neintelegerilor dintre moştenitori, ei pot cere redeschiderea procedurii succesorale şi eliberearea certificatului de moştenitor.
Procedura succesoralã poate fi de asemenea redeschisã, dacã moştenitorii, în urma înţelegerii intervenite între ei, renunţa la acţiune şi sunt de acord sa ceara eliberarea certificatului de moştenitor.
ART. 17
Dacã la termenul fixat nu se prezintã toţi moştenitorii, notarul de stat consemneazã într-un proces-verbal declaraţiile moştenitorilor prezenţi şi suspenda procedura; aceasta poate fi reluatã la cererea oricãrei pãrţile interesate, pana la expirarea termenului de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.
ART. 18
Dupã 6 luni de la deschiderea succesiunii moştenitorii care au acceptat-o în acest termen, pot cere Notariatului de Stat competent, potrivit art. 1, sa li se elibereze certificatul de moştenitor, chiar dacã Notariatul de Stat nu a întocmit inventarul bunurilor.
ART. 19
Dacã moştenitorii sunt cunoscuţi, au acceptat moştenirea şi este neîndoielnic ca nu exista alţi moştenitori, notarul de stat poate elibera certificatul de moştenitor şi mai înainte de împlinirea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii.
De asemenea notarul de stat poate elibera de îndatã certificatul moştenitorilor rezervatari.
ART. 20
În cazul art. 16 alin. 1 şi 2, precum şi în cazul în care moştenitorii, care nu se înţeleg, s-au adresat direct instanţei judecãtoreşti în vederea împãrţirii moştenirii, eliberarea certificatului de moştenitor se face la cerere de notarul de stat pe baza hotãrârii judecãtoreşti rãmasã definitiva, în care scop instanta va comunica hotãrârea notariatului de stat competent.
ART. 21
În cazul când la trei termene succesive sorocite de notarul de stat, dintre care ultimul a fost fixat dupã trecerea a 6 luni de la deschiderea moştenirii, nu se prezintã nici unul dintre moştenitori, deşi aceştia au fost regulat citaţi, dar se constata ca cel puţin unul dintre ei a acceptat moştenirea expres sau tacit, notarul de stat stabileşte printr-o încheiere cine sunt moştenitorii acceptaţi, care este averea rãmasã şi suspenda procedura succesoralã.
Pe baza încheierii, notarul de stat procedeazã la stabilirea taxei de îndeplinire a procedurii succesorale şi la comunicarea debitului cãtre organele financiare pentru încasarea taxei stabilite.
Moştenitorii pot cere oricând Notariatului de Stat redeschiderea procedurii şi eliberarea certificatului de moştenitor.
ART. 22
Certificatul de moştenitor trebuie sa cuprindã data eliberãrii, arãtarea organului care îl elibereazã, numele şi ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, menţionarea moştenitorilor şi domiciliul lor, bunurile succesorale, cota sau bunurile ce revin fiecãruia dintre moştenitori, indicarea sumei percepute drept taxa de timbru, semnatura notarului de stat, precum şi ştampila biroului de Notariat de Stat. În cazul când inventarul bunurilor nu a fost întocmit se va face menţiune de aceasta în certificat.
La cererea moştenitorilor, notarul de stat elibereazã un certificat pentru aceste bunuri şi un altul pentru restul bunurilor.
În cazul în care moştenitorii şi-au împãrţit bunurile succesorale prin act notarial, certificatul de moştenitor va cuprinde pe lângã menţiunile din alin. 1 şi o menţiune despre actul de împãrţire a bunurilor.
ART. 23
În cazul în care prin testament a fost instituit un executor testamentar, notarul de stat elibereazã un certificat constatând aceasta calitate.
ART. 24
În cazul în care notarul de stat constata ca nu au fost cuprinse toate bunurile succesorale în certificatul de moştenitor, el poate, cu consimţãmântul tuturor moştenitorilor, sa facã un supliment de certificat pentru aceste bunuri, fãcându-se menţiune despre acesta în certificatul de moştenitor şi în exemplarele eliberate moştenitorilor.
Dacã moştenitorii vor sa refacã imparteala, în acest caz vor cere instanţei judecãtoreşti anularea certificatului de moştenitor şi refacerea împãrţelii.
ART. 25
Dupã eliberarea certificatului de moştenitor nu se mai poate elibera alt certificat. Acei care au pretenţii la moştenire, ori au fost prejudiciati în alt fel prin eliberarea ori cuprinsul certificatului, pot cere în justiţie anularea lui şi stabilirea drepturilor lor.
Pana la anularea prin hotãrâre judecãtoreascã, certificatul de moştenitor face dovada deplina în ce priveşte calitatea de moştenitor şi cota sau bunurile ce revin fiecãrui moştenitor.
În cazul anulãrii certificatului de moştenitor, Notariatul de Stat va elibera un nou certificat, potrivit hotãrârii definitive a instanţei.
ART. 26
Dacã dupã trecerea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii, notarul de stat nu constata existenta vreunui moştenitor care sa fi acceptat succesiunea, el elibereazã la cererea organului financiar certificat ca succesiunea este vacanta.
Dispoziţiile art. 25 se aplica în mod corespunzãtor şi în cazul certificatului eliberat potrivit prezentului articol.
CAP. 4
Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 27
Pe data punerii în aplicare a prezentului Decret, articolele 620-624 inclusiv din Codul de procedura civilã, art. 695 din Codul civil, precum şi orice alte dispoziţiuni contrare, se abroga.
ART. 28
Dezbaterile succesorale care se gãsesc în fata instanţelor judecãtoreşti pe baza Legii nr. 478 din 1 octombrie 1938 , a Legii nr. 543 din 11 iunie 1946 şi a Decretului nr. 109 din 23 iunie 1948 , vor fi trimise din oficiu Notariatului de Stat competent, potrivit Decretului de fata.
ART. 29
Modul de aplicare a prezentului Decret se va stabili pe cale de ordine şi instrucţiuni ale Ministerului Justiţiei.
ART. 30
Prezentul Decret intra în vigoare pe data publicãrii.
-----
|
--------------
*) Traducere
Guvernele Republicii Populare Albania, Republicii Populare Bulgaria, Republicii Populare Ungare, Republicii Democrate Germane, Republicii Populare Polone, Republicii Populare Romane, Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste şi Republicii Cehoslovace,
având în vedere ca, colaborarea economicã care se desfãşoarã cu succes între ţãrile lor contribuie la dezvoltarea cat mai raţionalã a economiei naţionale, la ridicarea nivelului de trai al populaţiei şi la întãrirea unitãţii şi coeziunii acestor tari;
fiind hotãrâte sa dezvolte şi în viitor colaborarea economicã multilaterala pe baza infaptuirii consecvente a diviziunii internaţionale socialiste a muncii în interesul construirii socialismului şi a comunismului în ţãrile lor şi asigurãrii pãcii trainice în intreaga lume;
fiind convinse ca dezvoltarea colaborãrii economice între ţãrile lor contribuie la realizarea obiectivelor stabilite de Statutul Organizaţiei Naţiunilor Unite;
confirmand acordul lor de a dezvolta relaţiile economice cu toate ţãrile, independent de oranduirea lor socialã şi de stat, pe baza egalitãţii, avantajului reciproc şi neamestecului în treburile interne;
recunoscând rolul mereu crescand al Consiliului de Ajutor Economic Reciproc în organizarea colaborãrii economice între ţãrile lor;
au convenit sa adopte în acest scop prezentul Statut.
ART. 1
Obiective şi principii
1. Consiliul de Ajutor Economic Reciproc are ca scop sa contribuie, prin unirea şi coordonarea eforturilor ţãrilor-membre ale Consiliului, la dezvoltarea planica a economiei naţionale, la accelerarea progresului economic şi tehnic în aceste tari, la ridicarea nivelului industrializarii ţãrilor cu o industrie mai puţin dezvoltata, la creşterea continua a productivitatii muncii şi ridicarea neincetata a bunastarii popoarelor ţãrilor-membre ale Consiliului.
2. Consiliul de Ajutor Economic Reciproc este fondat pe baza egalitãţii suverane a tuturor ţãrilor-membre ale Consiliului.
Colaborarea economicã şi tehnico-ştiinţificã a ţãrilor-membre ale Consiliului se desfãşoarã potrivit principiilor egalitãţii depline în drepturi, respectãrii suveranitãţii şi intereselor naţionale, ale avantajului reciproc şi ajutorului reciproc tovarasesc.
ART. 2
Calitatea de membru
1. Membrii iniţiali ai Consiliului de Ajutor Economic Reciproc sunt ţãrile care au semnat şi au ratificat prezentul Statut.
2. Primirea în calitate de membru al Consiliului este deschisã pentru alte tari europene care impartasesc scopurile şi principiile Consiliului şi şi-au exprimat acordul de a-şi asuma obligaţiile cuprinse în prezentul Statut. Primirea de noi membri se face prin hotãrârea Sesiunii Consiliului pe baza cererilor oficiale ale ţãrilor de a fi primite ca membrii ai Consiliului.
3. Fiecare ţara-membra a Consiliului poate sa iasa din Consiliu, instiintand despre aceasta depozitarul prezentului Statut. Aceasta înştiinţare intra în vigoare dupã şase luni de la data primirii ei de cãtre depozitar. Dupã primirea unei asemenea instiintari, depozitarul va incunostiinta despre aceasta ţãrile-membre ale Consiliului
4. Ţãrile-membre ale Consiliului convin:
a) sa asigure îndeplinirea recomandãrilor organelor Consiliului, adoptate de ele;
b) sa acorde Consiliului şi funcţionarilor acestuia sprijinul necesar în îndeplinirea de cãtre aceştia a atribuţiilor prevãzute prin prezentul Statut;
c) sa prezinte Consiliului materialele şi informaţiile necesare pentru realizarea sarcinilor ce-i sunt încredinţate;
d) sa informeze Consililul asupra mersului îndeplinirii recomandãrilor adoptate de Consiliu.
ART. 3
Atribuţii şi împuterniciri
1. Potrivit obiectivelor şi principiilor arãtate la articolul I al prezentului Statut, Consiliul de Ajutor Economic Reciproc:
a) organizeazã:
- colaborarea economicã şi tehnico-ştiinţificã multilaterala a ţãrilor-membre ale Consiliului în direcţia folosirii cat mai rationale a resurselor lor naturale şi a accelerarii forţelor de producţie;
- pregãtirea recomandãrilor în principalele probleme ale relaţiilor economice care decurg din planurile de dezvoltare a economiei naţionale ale ţãrilor-membre ale Consiliului, în vederea coordonãrii acestor planuri;
- studierea problemelor economice care prezintã interes pentru ţãrile-membre ale Consiliului;
b) sprijinã ţãrile-membre ale Consiliului la elaborarea şi înfãptuirea de mãsuri comune în domeniul:
- dezvoltãrii industriei şi agriculturii ţãrilor-membre ale Consiliului pe baza realizãrii consecvente a diviziunii internaţionale socialiste a muncii, specializãrii şi cooperãrii în producţie;
- dezvoltãrii transportului în vederea asigurãrii cu precãdere a transporturilor crescande de mãrfuri de export-import şi tranzit ale ţãrilor-membre ale Consiliului;
- folosirii cat mai eficiente a investiţiilor ce se aloca de ţãrile-membre ale Consiliului pentru construirea obiectivelor ce se realizeazã prin participarea în comun;
- dezvoltãrii schimbului de mãrfuri şi de servicii al ţãrilor-membre ale Consiliului, între acestea şi cu alte tari;
- schimbului de realizari tehnico-ştiinţifice şi de experienta înaintatã în producţie;
c) intrepinde alte acţiuni necesare pentru realizarea obiectivelor Consiliului.
2. Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, în persoana organelor sale, care acţioneazã în limitele competentei lor, este împuternicit sa adopte recomandãri şi hotãrâri, potrivit prezentului Statut.
ART. 4
Recomandãri şi hotãrâri
1. Recomandãrile se adopta în problemele colaborãrii economice şi tehnico-ştiinţifice. Recomandãrile se comunica ţãrilor-membre ale Consiliului pentru examinare. Înfãptuirea de cãtre ţãrile-membre ale Consiliului a recomandãrilor acceptate de ele se face pe baza hotãrârilor guvernelor sau ale organelor competente ale acestor tari, potrivit legislaţiei acestora.
2. Hotãrârile se adopta în problemele organizatorice şi procedurale. Hotãrârile intra în vigoare, dacã nu se prevede altfel în însãşi textul hotãrârilor, din ziua semnãrii protocolului şedinţei organului respectiv al Consiliului.
3. Toate recomandãrile şi hotãrârile în Consiliul se adopta numai cu acordul ţãrilor interesate, membre ale Consiliului, fiecare ţara având dreptul sa declare interesul sau în orice problema ce se examineazã de Consiliu. Recomandãrile şi hotãrârile nu se extind asupra ţãrilor care au declarat lipsa lor de interes pentru problema respectiva. Fiecare din aceste tari poate, însã, sa se alãture ulterior la recomandãrile şi hotãrârile adoptate de celelalte tari-membre ale Consiliului.
ART. 5
Organe
1. Pentru îndeplinirea atribuţiilor şi împuternicirilor menţionate în articolul III al prezentului Statut, Consiliul de Ajutor Economic Reciproc are urmãtoarele organe de baza:
- Sesiunea Consiliului,
- Consfatuirea reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu,
- Comisiile permanente,
- Secretariatul.
2. Alte organe, care se pot dovedi necesare, se instituie potrivit prezentului Statut.
ART. 6
Sesiunea Consiliului
1. Sesiunea Consiliului este organul suprem al Consiliul de Ajutor Economic Reciproc. Ea este imputernicita sa dezbata toate problemele care intra în competenta Consiliului şi sa adopte recomandãri şi hotãrâri conform prezentului Statut.
2. Sesiunea Consiliului este formatã din delegatiile tuturor ţãrilor-membre ale Consiliului. Componenta delegaţiei fiecãrei tari se stabileşte de guvernul tarii respective.
3. Sesiunile ordinare ale Consiliului se convoacã de doua ori pe an, alternativ, în capitalele ţãrilor-membre ale Consiliului, sub preşedenţia conducatorului delegaţiei tarii în care are loc sesiunea.
4. Sesiunea extraordinarã a Consiliului poate sa fie convocatã la cererea sau cu acordul a cel puţin o treime din ţãrile-membre ale Consiliului.
5. Sesiunea Consiliului:
a) examineazã:
- propunerile în problemele colaborãrii economice şi tehnico-ştiinţifice, care se prezintã de cãtre ţãrile-membre ale Consiliului, precum şi de cãtre Consfatuirea reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu, de cãtre Comisiile permanente şi de Secretariatul Consiliului;
- raportul Secretariatului Consiliului cu privire la activitatea Consiliului;
b) stabileşte direcţia desfãşurãrii activitãţii celorlalte organe ale Consiliului şi principalele probleme ale ordinei de zi a viitoarei sesiuni a Consiliului;
c) îndeplineşte alte atribuţii care se vor dovedi necesare pentru atingerea obiectivelor Consiliului.
6. Sesiunea Consiliului este imputernicita sa instituie organele pe care le considera necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor ce revin Consiliului.
7. Sesiunea Consiliului îşi stabileşte regulile sale de procedura.
ART. 7
Consfatuirea Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu
1. Consfatuirea Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliul de Ajutor Economic Reciproc este formatã din Reprezentanţii tuturor ţãrilor-membre ale Consiliului - câte unul din partea fiecãrei tari. Reprezentantul tarii în Consiliu are la sediul Secretariatului Consiliului un loctiitor şi un numãr necesar de consilieri şi alţi colaboratori. Din împuternicirea Reprezentantului, acest loctiitor îndeplineşte atribuţiile Reprezentantului la Consfatuire.
2. Consfatuirea tine şedinţele sale pe mãsura necesitãţii.
3. Consfatuirea are dreptul sa adopte, în limitele competentei sale, recomandãri şi hotãrâri, potrivit prezentului Statut. Consfatuirea poate, de asemenea, sa prezinte propuneri spre examinarea Sesiunii Consiliului.
4. Consfatuirea:
a) examineazã propunerile ţãrilor-membre ale Consiliului, privind asigurarea îndeplinirii recomandãrilor şi hotãrârilor Sesiunii Consiliului, precum şi alte probleme ale colaborãrii economice şi tehnico-stiinfice, care se cer rezolvate în perioada dintre sesiunile Consiliului;
b) examineazã în prealabil, în caz de nevoie, propunerile ţãrilor-membre ale Consiliului, precum şi cele ale Comisiilor permanente şi ale Secretariatului Consiliului, în problemele ordinii de zi a viitoarei sesiuni a Consiliului;
c) coordoneazã lucrãrile Comisiilor permanente ale Consiliului; examineazã rapoartele acestora asupra lucrãrilor efectuate şi activitãţilor lor viitoare;
d) aproba:
- schemele şi bugetul Secretariatului Consiliului, precum şi darea de seama a Secretariatului asupra executãrii bugetului;
- regulamentele Comisiilor permanente şi Secretariatului Consiliului;
e) creeazã organe de control pentru verificarea activitãţii financiare a Secretariatului Consiliului;
f) îndeplineşte alte atribuţii care rezulta din prezentul Statut, precum şi din recomandãrile şi hotãrârile sesiunilor Consiliului.
5. Consfatuirea poate institui organe auxiliare pentru pregãtirea preliminarã a problemelor.
6. Consfatuirea îşi stabileşte regulile sale de procedura.
ART. 8
Comisiile permanente
1. Comisiile permanente ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc se creeazã de Sesiunea Consiliului în vederea contribuirii la dezvoltarea în continuare a relaţiilor economice între ţãrile-membre ale Consiliului şi organizãrii colaborãrii economice şi tehnico-ştiinţifice multilaterale în diferite domenii ale economiei naţionale a acestor tari. Regulamentele Comisiilor permanente se aproba de Consfatuirea Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu.
2. Fiecare ţara-membra a Consiliului numeşte în Comisiile permanente pe reprezentanţii sãi.
3. Comisiile permanente au dreptul, în limitele competentei lor, sa adopte recomandãri şi hotãrâri potrivit prezentului Statut. De asemenea, Comisiile pot sa prezinte propuneri spre examinarea sesiunilor Consiliului şi Consfatuirii Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu.
4. Comisiile permanente elaboreazã mãsuri şi pregãtesc propuneri privind realizarea colaborãrii economice şi tehnico-ştiinţifice, menţionate la punctul 1 al prezentului articol, de asemenea îndeplinesc alte atribuţii ce rezulta din prezentul Statut, din recomandãrile şi hotãrârile sesiunilor Consiliului şi ale Consfatuirii Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu. Comisiile permanente prezintã Consfatuirii Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu rapoarte anuale asupra lucrãrilor efectuate şi activitãţii lor viitoare.
5. Şedinţele Comisilor permanente se ţin, de regula, la sediul permanent al acestora, care se stabileşte de Sesiunea Consiliului.
6. Comisiile permanente pot crea, în caz de nevoie, organe auxiliare. Componenta şi competenta acestor organe precum şi locul ţinerii şedinţelor lor se stabilesc de Comisiile însãşi.
7. Fiecare Comisie permanenta are secretariat sub conducerea Secretariatului Comsiei. Aparatul secretariatului Comisiei intra în componenta Secretariatului Consiliului şi se întreţine în contul bugetului acestuia.
8. Comisiile permanente îşi stabilesc regulile lor de procedura.
ART. 9
Secretariatul
1. Secretariatul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc este format din Secretarul Consiliului, loctiitorii acestuia şi din personalul care poate fi necesar pentru indepliniera atribuţiilor încredinţate Secretariatului.
Secretarul şi loctiitorii acestuia sunt numiţi de Sesiunea Consiliului şi conduc lucrãrile Secretariatului Consiliului. Personalul Secretariatului se completeazã cu cetãţeni ai ţãrilor-membre ale Consiliului în conformitate cu Regulamentul Secretariatului Consiliului.
Secretarul Consiliului este principalul funcţionar al Consiliului. El reprezintã Consiliul în fata persoanelor şi organizaţiilor oficiale ale ţãrilor-membre ale Consiliului şi ale altor tari, precum şi în fata organizaţiilor internaţionale. Secretarul Consiliului poate sa dea împuterniciri loctiitorilor sãi, precum şi colaboratorilor Secretariatului, sa-l reprezinte.
Secretarul şi loctiitorii acestuia pot sa participe la toate şedinţele ogarnelor Consiliului.
2. Secretariatul Consiliului:
a) prezintã sesiunii ordinare a Consiliului raportul asupra activitãţii Consiliului;
b) contribuie la pregãtirea şi ţinerea sesiunilor Consiliului, a Consfatuirii Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu a şedinţelor Comisiilor permanente precum şi a consfatuirilor convocate prin hotãrârea acestor organe ale Consiliului;
c) pregãteşte, din însãrcinarea sesiunilor Consiliului sau a Consfatuirii Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu, studii şi cercetãri economice pe baza materialelor ţãrilor-membre ale Consiliului şi, de asemenea, publica materiale în problemele colaborãrii economice şi tehnico-ştiinţifice a acestor tari;
d) pregãteşte:
- propuneri în problemele activitãţii Consiliului pentru examinarea lor în organele corespunzãtoare ale Consiliului;
- materiale informative şi de documentare în problemele colaborãrii economice şi tehnico-ştiinţifice a ţãrilor-membre ale Consiliului;
e) organizeazã, împreunã cu Comisiile permanente ale Consiliului, pregãtirea proiectelor acordurilor multilaterale în problemele colaborãrii economice şi tehnico-ştiinţifice, pe baza recomandãrilor şi hotãrârilor Sesiunii Consiliului şi ale Consfatuirii Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu;
f) întreprinde alte acţiuni care decurg din prezentul Statut şi din recomandãrile şi hotãrârile adoptate în Consiliu, precum şi din regulamentul Secretariatului Consiliului.
3. Secretarul Consiliului, loctiitorii acestuia şi personalul Secretariatului acţioneazã în îndeplinirea îndatoririlor lor de serviciu în calitate de funcţionari internationali.
4. Sediul Secretariatului Consiliului este oraşul Moscova.
ART. 10
Participarea altor tari la lucrãrile Consiliului
Consiliul de Ajutor Economic Reciproc poate sa invite tari, care nu sunt membre ale Consiliului, sa participe la lucrãrile organelor Consiliului.
Condiţiile în care reprezentanţii acestor tari pot sa participe la lucrãrile organelor Consiliului se stabilesc de cãtre Consiliu prin înţelegere cu ţãrile respective.
ART. 11
Relaţiile cu organizaţiile internaţionale
Consiliul de Ajutor Economic Reciproc poate sa stabileascã şi sa întreţinã relaţii cu organizaţiile economice ale O.N.U. şi cu alte organizaţii internaţionale.
Caracterul şi forma acestor relaţii se stabilesc de Consiliu prin înţelegere cu organizaţiile internaţionale respective.
ART. 12
Probleme financiare
1. Ţãrile-membre ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc suporta cheltuielile de întreţinere a Secretariatului şi cele de finanţare a activitãţii acestuia. Cota de participare a fiecãrei tari-membre a Consiliului la aceste cheltuieli se stabileşte de Sesiunea Consiliului, iar celelalte probleme financiare - de Consfatuirea Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu.
2. Secretariatul Consiliului prezintã Consfatuirii Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu darea de seama asupra executãrii bugetului pe fiecare an calendaristic.
3. Cheltuielile de întreţinere a participanţilor la Sesiunea Consiliului, la Consfatuirea Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu, la şedinţele Comisiilor permanente ale Consiliului, precum şi la consfatuirile ce se ţin în cadrul Consiliului le suporta ţara care-şi deleagã reprezentanţii la aceste şedinţe şi consfatuiri.
4. Cheltuielile legate de organizarea şedinţelor şi consfatuirilor menţionate la punctul 3 al prezentului articol, le suporta ţara în care au loc aceste şedinţe şi consfatuiri.
ART. 13
Dispoziţii diverse
1. Consiliul de Ajutor Economic Reciproc se bucura pe teritoriul fiecãrei tari-membre a Consiliului de capacitatea juridicã necesarã pentru indelinirea atribuţiilor şi realizarea obiectivelor sale.
2. Consiliul, precum şi reprezentanţii ţãrilor-membre ale Consiliului şi functionarii Consiliului, se bucura pe teritoriul fiecãreia dintre aceste tari de privilegiile şi imunitãţile necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor şi realizarea obiectivelor prevãzute de prezentul Statut.
3. Capacitatea juridicã, privilegiile şi imunitãţile menţionate în prezentul articol se stabilesc printr-o Convenţie specialã.
4. Prevederile prezentului Statut nu afecteazã drepturile şi obligaţiile ţãrilor-membre ale Consiliului ce decurg din dreptul lor de membru în alte organizaţii internaţionale, precum şi din acordurile internaţionale încheiate de aceste tari.
ART. 14
Limbile
Limbile oficiale ale Consiliul de Ajutor Economic Reciproc sunt limbile tuturor ţãrilor-membre ale Consiliului.
Limba de lucru a Consiliului este limba rusa.
ART. 15
Ratificarea şi intrarea în vigoare a Statutului
1. Prezentul Statut urmeazã sa fie supus ratificãrii ţãrilor semnatare ale acestuia, potrivit procedurii lor constituţionale.
2. Instumentele de ratificare vor fi predate spre pãstrare depozitarului prezentului Statut.
3. Statutul va intra în vigoare îndatã dupã predarea spre pãstrare a instrumentelor de ratificare de cãtre toate ţãrile semnatare ale prezentului Statut, despre care depozitarul va înştiinţa aceste tari.
4. Pentru fiecare ţara care, conform punctului 2 din articolul II al prezentului Statut, va fi primitã în Consiliul de Ajutor Economic Reciproc şi va ratifica prezentul Statut, acesta va intra în vigoare din ziua predãrii spre pãstrare de cãtre ţara respectiva a instrumentului de ratificare a Statutului, fapte despre care depozitarul va înştiinţa celelalte tari-membre ale Consiliului.
ART. 16
Procedura de modificare a Statutului
Fiecare ţara-membra a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc poate face propuneri cu privire la modificarea prezentului Statut.
Modificãrile Statutului aprobate de Sesiunea Consiliului vor intra în vigoare îndatã dupã predarea spre pãstrare cãtre depozitar de cãtre toate ţãrile-membre ale Consiliului a instrumentelor de ratificare a acestor modificãri.
ART. 17
Dispoziţii finale
Prezentul Statut este întocmit într-un singur exemplar în limba rusa. Statutul va fi predat spre pãstrare Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste care va difuza copiile certificate ale Statutului Guvernelor tuturor celorlalte tari-membre ale Consiliului şi de asemenea va comunica acestor guverne şi Secretariatului Consiliului despre predarea spre pãstrare cãtre Guvernul U.R.S.S. a instrumentelor de ratificare.
Drept care, Reprezentanţii Guvernelor ţãrilor-membre ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc au semnat prezentul Statut.
Întocmit în oraşul Sofia, la 14 decembrie anul 1959.
Din împuternicirea Guvernului
Republicii Populare Albania
Ss. A. Kellezi
Din împuternicirea Guvernului
Republicii Populare Bulgaria
Ss. R. Damianov
Din împuternicirea Guvernului
Republicii Populare Ungare
ss. A. Arro
Din împuternicirea Guvernului
Republicii Democrate Germane
Ss. B. Leuschner
Din împuternicirea Guvernului
Republicii Populare Polone
ss. P. Jaroszewicz
Din împuternicirea Guvernului
Republicii Populare Romane
ss. A. Barladeanu
Din împuternicirea Guvernului
Uniunilor Republicilor Sovietice Socialiste
ss. A. Kosighin
Din împuternicirea Guvernului
Republicii Cehoslovace
ss. O. Simunek
---------
|
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se ratifica Statutul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc şi a Convenţiei privind capacitatea juridicã, privilegiile şi imunitãţile Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, semnate la Sofia - R. P. Bulgaria, la 14 decembrie 1959 de reprezentanţii guvernelor ţãrilor-membre ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc.
Preşedintele Prezidiului
Marii Adunãri Naţionale,
ION GHEORGHE MAURER
Secretarul Prezidiului
Marii Adunãri Naţionale,
GHEORGHE STOICA
STATUTUL
Consiliului de Ajutor Economic Reciproc*)
--------------
*) Traducere
Guvernele Republicii Populare Albania, Republicii Populare Bulgaria, Republicii Populare Ungare, Republicii Democrate Germane, Republicii Populare Polone, Republicii Populare Romane, Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste şi Republicii Cehoslovace,
având în vedere ca, colaborarea economicã care se desfãşoarã cu succes între ţãrile lor contribuie la dezvoltarea cat mai raţionalã a economiei naţionale, la ridicarea nivelului de trai al populaţiei şi la întãrirea unitãţii şi coeziunii acestor tari;
fiind hotãrâte sa dezvolte şi în viitor colaborarea economicã multilaterala pe baza infaptuirii consecvente a diviziunii internaţionale socialiste a muncii în interesul construirii socialismului şi a comunismului în ţãrile lor şi asigurãrii pãcii trainice în intreaga lume;
fiind convinse ca dezvoltarea colaborãrii economice între ţãrile lor contribuie la realizarea obiectivelor stabilite de Statutul Organizaţiei Naţiunilor Unite;
confirmand acordul lor de a dezvolta relaţiile economice cu toate ţãrile, independent de oranduirea lor socialã şi de stat, pe baza egalitãţii, avantajului reciproc şi neamestecului în treburile interne;
recunoscând rolul mereu crescand al Consiliului de Ajutor Economic Reciproc în organizarea colaborãrii economice între ţãrile lor;
au convenit sa adopte în acest scop prezentul Statut.
ART. 1
Obiective şi principii
1. Consiliul de Ajutor Economic Reciproc are ca scop sa contribuie, prin unirea şi coordonarea eforturilor ţãrilor-membre ale Consiliului, la dezvoltarea planica a economiei naţionale, la accelerarea progresului economic şi tehnic în aceste tari, la ridicarea nivelului industrializarii ţãrilor cu o industrie mai puţin dezvoltata, la creşterea continua a productivitatii muncii şi ridicarea neincetata a bunastarii popoarelor ţãrilor-membre ale Consiliului.
2. Consiliul de Ajutor Economic Reciproc este fondat pe baza egalitãţii suverane a tuturor ţãrilor-membre ale Consiliului.
Colaborarea economicã şi tehnico-ştiinţificã a ţãrilor-membre ale Consiliului se desfãşoarã potrivit principiilor egalitãţii depline în drepturi, respectãrii suveranitãţii şi intereselor naţionale, ale avantajului reciproc şi ajutorului reciproc tovarasesc.
ART. 2
Calitatea de membru
1. Membrii iniţiali ai Consiliului de Ajutor Economic Reciproc sunt ţãrile care au semnat şi au ratificat prezentul Statut.
2. Primirea în calitate de membru al Consiliului este deschisã pentru alte tari europene care impartasesc scopurile şi principiile Consiliului şi şi-au exprimat acordul de a-şi asuma obligaţiile cuprinse în prezentul Statut. Primirea de noi membri se face prin hotãrârea Sesiunii Consiliului pe baza cererilor oficiale ale ţãrilor de a fi primite ca membrii ai Consiliului.
3. Fiecare ţara-membra a Consiliului poate sa iasa din Consiliu, instiintand despre aceasta depozitarul prezentului Statut. Aceasta înştiinţare intra în vigoare dupã şase luni de la data primirii ei de cãtre depozitar. Dupã primirea unei asemenea instiintari, depozitarul va incunostiinta despre aceasta ţãrile-membre ale Consiliului
4. Ţãrile-membre ale Consiliului convin:
a) sa asigure îndeplinirea recomandãrilor organelor Consiliului, adoptate de ele;
b) sa acorde Consiliului şi funcţionarilor acestuia sprijinul necesar în îndeplinirea de cãtre aceştia a atribuţiilor prevãzute prin prezentul Statut;
c) sa prezinte Consiliului materialele şi informaţiile necesare pentru realizarea sarcinilor ce-i sunt încredinţate;
d) sa informeze Consililul asupra mersului îndeplinirii recomandãrilor adoptate de Consiliu.
ART. 3
Atribuţii şi împuterniciri
1. Potrivit obiectivelor şi principiilor arãtate la articolul I al prezentului Statut, Consiliul de Ajutor Economic Reciproc:
a) organizeazã:
- colaborarea economicã şi tehnico-ştiinţificã multilaterala a ţãrilor-membre ale Consiliului în direcţia folosirii cat mai rationale a resurselor lor naturale şi a accelerarii forţelor de producţie;
- pregãtirea recomandãrilor în principalele probleme ale relaţiilor economice care decurg din planurile de dezvoltare a economiei naţionale ale ţãrilor-membre ale Consiliului, în vederea coordonãrii acestor planuri;
- studierea problemelor economice care prezintã interes pentru ţãrile-membre ale Consiliului;
b) sprijinã ţãrile-membre ale Consiliului la elaborarea şi înfãptuirea de mãsuri comune în domeniul:
- dezvoltãrii industriei şi agriculturii ţãrilor-membre ale Consiliului pe baza realizãrii consecvente a diviziunii internaţionale socialiste a muncii, specializãrii şi cooperãrii în producţie;
- dezvoltãrii transportului în vederea asigurãrii cu precãdere a transporturilor crescande de mãrfuri de export-import şi tranzit ale ţãrilor-membre ale Consiliului;
- folosirii cat mai eficiente a investiţiilor ce se aloca de ţãrile-membre ale Consiliului pentru construirea obiectivelor ce se realizeazã prin participarea în comun;
- dezvoltãrii schimbului de mãrfuri şi de servicii al ţãrilor-membre ale Consiliului, între acestea şi cu alte tari;
- schimbului de realizari tehnico-ştiinţifice şi de experienta înaintatã în producţie;
c) intrepinde alte acţiuni necesare pentru realizarea obiectivelor Consiliului.
2. Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, în persoana organelor sale, care acţioneazã în limitele competentei lor, este împuternicit sa adopte recomandãri şi hotãrâri, potrivit prezentului Statut.
ART. 4
Recomandãri şi hotãrâri
1. Recomandãrile se adopta în problemele colaborãrii economice şi tehnico-ştiinţifice. Recomandãrile se comunica ţãrilor-membre ale Consiliului pentru examinare. Înfãptuirea de cãtre ţãrile-membre ale Consiliului a recomandãrilor acceptate de ele se face pe baza hotãrârilor guvernelor sau ale organelor competente ale acestor tari, potrivit legislaţiei acestora.
2. Hotãrârile se adopta în problemele organizatorice şi procedurale. Hotãrârile intra în vigoare, dacã nu se prevede altfel în însãşi textul hotãrârilor, din ziua semnãrii protocolului şedinţei organului respectiv al Consiliului.
3. Toate recomandãrile şi hotãrârile în Consiliul se adopta numai cu acordul ţãrilor interesate, membre ale Consiliului, fiecare ţara având dreptul sa declare interesul sau în orice problema ce se examineazã de Consiliu. Recomandãrile şi hotãrârile nu se extind asupra ţãrilor care au declarat lipsa lor de interes pentru problema respectiva. Fiecare din aceste tari poate, însã, sa se alãture ulterior la recomandãrile şi hotãrârile adoptate de celelalte tari-membre ale Consiliului.
ART. 5
Organe
1. Pentru îndeplinirea atribuţiilor şi împuternicirilor menţionate în articolul III al prezentului Statut, Consiliul de Ajutor Economic Reciproc are urmãtoarele organe de baza:
- Sesiunea Consiliului,
- Consfatuirea reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu,
- Comisiile permanente,
- Secretariatul.
2. Alte organe, care se pot dovedi necesare, se instituie potrivit prezentului Statut.
ART. 6
Sesiunea Consiliului
1. Sesiunea Consiliului este organul suprem al Consiliul de Ajutor Economic Reciproc. Ea este imputernicita sa dezbata toate problemele care intra în competenta Consiliului şi sa adopte recomandãri şi hotãrâri conform prezentului Statut.
2. Sesiunea Consiliului este formatã din delegatiile tuturor ţãrilor-membre ale Consiliului. Componenta delegaţiei fiecãrei tari se stabileşte de guvernul tarii respective.
3. Sesiunile ordinare ale Consiliului se convoacã de doua ori pe an, alternativ, în capitalele ţãrilor-membre ale Consiliului, sub preşedenţia conducatorului delegaţiei tarii în care are loc sesiunea.
4. Sesiunea extraordinarã a Consiliului poate sa fie convocatã la cererea sau cu acordul a cel puţin o treime din ţãrile-membre ale Consiliului.
5. Sesiunea Consiliului:
a) examineazã:
- propunerile în problemele colaborãrii economice şi tehnico-ştiinţifice, care se prezintã de cãtre ţãrile-membre ale Consiliului, precum şi de cãtre Consfatuirea reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu, de cãtre Comisiile permanente şi de Secretariatul Consiliului;
- raportul Secretariatului Consiliului cu privire la activitatea Consiliului;
b) stabileşte direcţia desfãşurãrii activitãţii celorlalte organe ale Consiliului şi principalele probleme ale ordinei de zi a viitoarei sesiuni a Consiliului;
c) îndeplineşte alte atribuţii care se vor dovedi necesare pentru atingerea obiectivelor Consiliului.
6. Sesiunea Consiliului este imputernicita sa instituie organele pe care le considera necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor ce revin Consiliului.
7. Sesiunea Consiliului îşi stabileşte regulile sale de procedura.
ART. 7
Consfatuirea Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu
1. Consfatuirea Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliul de Ajutor Economic Reciproc este formatã din Reprezentanţii tuturor ţãrilor-membre ale Consiliului - câte unul din partea fiecãrei tari. Reprezentantul tarii în Consiliu are la sediul Secretariatului Consiliului un loctiitor şi un numãr necesar de consilieri şi alţi colaboratori. Din împuternicirea Reprezentantului, acest loctiitor îndeplineşte atribuţiile Reprezentantului la Consfatuire.
2. Consfatuirea tine şedinţele sale pe mãsura necesitãţii.
3. Consfatuirea are dreptul sa adopte, în limitele competentei sale, recomandãri şi hotãrâri, potrivit prezentului Statut. Consfatuirea poate, de asemenea, sa prezinte propuneri spre examinarea Sesiunii Consiliului.
4. Consfatuirea:
a) examineazã propunerile ţãrilor-membre ale Consiliului, privind asigurarea îndeplinirii recomandãrilor şi hotãrârilor Sesiunii Consiliului, precum şi alte probleme ale colaborãrii economice şi tehnico-stiinfice, care se cer rezolvate în perioada dintre sesiunile Consiliului;
b) examineazã în prealabil, în caz de nevoie, propunerile ţãrilor-membre ale Consiliului, precum şi cele ale Comisiilor permanente şi ale Secretariatului Consiliului, în problemele ordinii de zi a viitoarei sesiuni a Consiliului;
c) coordoneazã lucrãrile Comisiilor permanente ale Consiliului; examineazã rapoartele acestora asupra lucrãrilor efectuate şi activitãţilor lor viitoare;
d) aproba:
- schemele şi bugetul Secretariatului Consiliului, precum şi darea de seama a Secretariatului asupra executãrii bugetului;
- regulamentele Comisiilor permanente şi Secretariatului Consiliului;
e) creeazã organe de control pentru verificarea activitãţii financiare a Secretariatului Consiliului;
f) îndeplineşte alte atribuţii care rezulta din prezentul Statut, precum şi din recomandãrile şi hotãrârile sesiunilor Consiliului.
5. Consfatuirea poate institui organe auxiliare pentru pregãtirea preliminarã a problemelor.
6. Consfatuirea îşi stabileşte regulile sale de procedura.
ART. 8
Comisiile permanente
1. Comisiile permanente ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc se creeazã de Sesiunea Consiliului în vederea contribuirii la dezvoltarea în continuare a relaţiilor economice între ţãrile-membre ale Consiliului şi organizãrii colaborãrii economice şi tehnico-ştiinţifice multilaterale în diferite domenii ale economiei naţionale a acestor tari. Regulamentele Comisiilor permanente se aproba de Consfatuirea Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu.
2. Fiecare ţara-membra a Consiliului numeşte în Comisiile permanente pe reprezentanţii sãi.
3. Comisiile permanente au dreptul, în limitele competentei lor, sa adopte recomandãri şi hotãrâri potrivit prezentului Statut. De asemenea, Comisiile pot sa prezinte propuneri spre examinarea sesiunilor Consiliului şi Consfatuirii Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu.
4. Comisiile permanente elaboreazã mãsuri şi pregãtesc propuneri privind realizarea colaborãrii economice şi tehnico-ştiinţifice, menţionate la punctul 1 al prezentului articol, de asemenea îndeplinesc alte atribuţii ce rezulta din prezentul Statut, din recomandãrile şi hotãrârile sesiunilor Consiliului şi ale Consfatuirii Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu. Comisiile permanente prezintã Consfatuirii Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu rapoarte anuale asupra lucrãrilor efectuate şi activitãţii lor viitoare.
5. Şedinţele Comisilor permanente se ţin, de regula, la sediul permanent al acestora, care se stabileşte de Sesiunea Consiliului.
6. Comisiile permanente pot crea, în caz de nevoie, organe auxiliare. Componenta şi competenta acestor organe precum şi locul ţinerii şedinţelor lor se stabilesc de Comisiile însãşi.
7. Fiecare Comisie permanenta are secretariat sub conducerea Secretariatului Comsiei. Aparatul secretariatului Comisiei intra în componenta Secretariatului Consiliului şi se întreţine în contul bugetului acestuia.
8. Comisiile permanente îşi stabilesc regulile lor de procedura.
ART. 9
Secretariatul
1. Secretariatul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc este format din Secretarul Consiliului, loctiitorii acestuia şi din personalul care poate fi necesar pentru indepliniera atribuţiilor încredinţate Secretariatului.
Secretarul şi loctiitorii acestuia sunt numiţi de Sesiunea Consiliului şi conduc lucrãrile Secretariatului Consiliului. Personalul Secretariatului se completeazã cu cetãţeni ai ţãrilor-membre ale Consiliului în conformitate cu Regulamentul Secretariatului Consiliului.
Secretarul Consiliului este principalul funcţionar al Consiliului. El reprezintã Consiliul în fata persoanelor şi organizaţiilor oficiale ale ţãrilor-membre ale Consiliului şi ale altor tari, precum şi în fata organizaţiilor internaţionale. Secretarul Consiliului poate sa dea împuterniciri loctiitorilor sãi, precum şi colaboratorilor Secretariatului, sa-l reprezinte.
Secretarul şi loctiitorii acestuia pot sa participe la toate şedinţele ogarnelor Consiliului.
2. Secretariatul Consiliului:
a) prezintã sesiunii ordinare a Consiliului raportul asupra activitãţii Consiliului;
b) contribuie la pregãtirea şi ţinerea sesiunilor Consiliului, a Consfatuirii Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu a şedinţelor Comisiilor permanente precum şi a consfatuirilor convocate prin hotãrârea acestor organe ale Consiliului;
c) pregãteşte, din însãrcinarea sesiunilor Consiliului sau a Consfatuirii Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu, studii şi cercetãri economice pe baza materialelor ţãrilor-membre ale Consiliului şi, de asemenea, publica materiale în problemele colaborãrii economice şi tehnico-ştiinţifice a acestor tari;
d) pregãteşte:
- propuneri în problemele activitãţii Consiliului pentru examinarea lor în organele corespunzãtoare ale Consiliului;
- materiale informative şi de documentare în problemele colaborãrii economice şi tehnico-ştiinţifice a ţãrilor-membre ale Consiliului;
e) organizeazã, împreunã cu Comisiile permanente ale Consiliului, pregãtirea proiectelor acordurilor multilaterale în problemele colaborãrii economice şi tehnico-ştiinţifice, pe baza recomandãrilor şi hotãrârilor Sesiunii Consiliului şi ale Consfatuirii Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu;
f) întreprinde alte acţiuni care decurg din prezentul Statut şi din recomandãrile şi hotãrârile adoptate în Consiliu, precum şi din regulamentul Secretariatului Consiliului.
3. Secretarul Consiliului, loctiitorii acestuia şi personalul Secretariatului acţioneazã în îndeplinirea îndatoririlor lor de serviciu în calitate de funcţionari internationali.
4. Sediul Secretariatului Consiliului este oraşul Moscova.
ART. 10
Participarea altor tari la lucrãrile Consiliului
Consiliul de Ajutor Economic Reciproc poate sa invite tari, care nu sunt membre ale Consiliului, sa participe la lucrãrile organelor Consiliului.
Condiţiile în care reprezentanţii acestor tari pot sa participe la lucrãrile organelor Consiliului se stabilesc de cãtre Consiliu prin înţelegere cu ţãrile respective.
ART. 11
Relaţiile cu organizaţiile internaţionale
Consiliul de Ajutor Economic Reciproc poate sa stabileascã şi sa întreţinã relaţii cu organizaţiile economice ale O.N.U. şi cu alte organizaţii internaţionale.
Caracterul şi forma acestor relaţii se stabilesc de Consiliu prin înţelegere cu organizaţiile internaţionale respective.
ART. 12
Probleme financiare
1. Ţãrile-membre ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc suporta cheltuielile de întreţinere a Secretariatului şi cele de finanţare a activitãţii acestuia. Cota de participare a fiecãrei tari-membre a Consiliului la aceste cheltuieli se stabileşte de Sesiunea Consiliului, iar celelalte probleme financiare - de Consfatuirea Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu.
2. Secretariatul Consiliului prezintã Consfatuirii Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu darea de seama asupra executãrii bugetului pe fiecare an calendaristic.
3. Cheltuielile de întreţinere a participanţilor la Sesiunea Consiliului, la Consfatuirea Reprezentanţilor ţãrilor în Consiliu, la şedinţele Comisiilor permanente ale Consiliului, precum şi la consfatuirile ce se ţin în cadrul Consiliului le suporta ţara care-şi deleagã reprezentanţii la aceste şedinţe şi consfatuiri.
4. Cheltuielile legate de organizarea şedinţelor şi consfatuirilor menţionate la punctul 3 al prezentului articol, le suporta ţara în care au loc aceste şedinţe şi consfatuiri.
ART. 13
Dispoziţii diverse
1. Consiliul de Ajutor Economic Reciproc se bucura pe teritoriul fiecãrei tari-membre a Consiliului de capacitatea juridicã necesarã pentru indelinirea atribuţiilor şi realizarea obiectivelor sale.
2. Consiliul, precum şi reprezentanţii ţãrilor-membre ale Consiliului şi functionarii Consiliului, se bucura pe teritoriul fiecãreia dintre aceste tari de privilegiile şi imunitãţile necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor şi realizarea obiectivelor prevãzute de prezentul Statut.
3. Capacitatea juridicã, privilegiile şi imunitãţile menţionate în prezentul articol se stabilesc printr-o Convenţie specialã.
4. Prevederile prezentului Statut nu afecteazã drepturile şi obligaţiile ţãrilor-membre ale Consiliului ce decurg din dreptul lor de membru în alte organizaţii internaţionale, precum şi din acordurile internaţionale încheiate de aceste tari.
ART. 14
Limbile
Limbile oficiale ale Consiliul de Ajutor Economic Reciproc sunt limbile tuturor ţãrilor-membre ale Consiliului.
Limba de lucru a Consiliului este limba rusa.
ART. 15
Ratificarea şi intrarea în vigoare a Statutului
1. Prezentul Statut urmeazã sa fie supus ratificãrii ţãrilor semnatare ale acestuia, potrivit procedurii lor constituţionale.
2. Instumentele de ratificare vor fi predate spre pãstrare depozitarului prezentului Statut.
3. Statutul va intra în vigoare îndatã dupã predarea spre pãstrare a instrumentelor de ratificare de cãtre toate ţãrile semnatare ale prezentului Statut, despre care depozitarul va înştiinţa aceste tari.
4. Pentru fiecare ţara care, conform punctului 2 din articolul II al prezentului Statut, va fi primitã în Consiliul de Ajutor Economic Reciproc şi va ratifica prezentul Statut, acesta va intra în vigoare din ziua predãrii spre pãstrare de cãtre ţara respectiva a instrumentului de ratificare a Statutului, fapte despre care depozitarul va înştiinţa celelalte tari-membre ale Consiliului.
ART. 16
Procedura de modificare a Statutului
Fiecare ţara-membra a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc poate face propuneri cu privire la modificarea prezentului Statut.
Modificãrile Statutului aprobate de Sesiunea Consiliului vor intra în vigoare îndatã dupã predarea spre pãstrare cãtre depozitar de cãtre toate ţãrile-membre ale Consiliului a instrumentelor de ratificare a acestor modificãri.
ART. 17
Dispoziţii finale
Prezentul Statut este întocmit într-un singur exemplar în limba rusa. Statutul va fi predat spre pãstrare Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste care va difuza copiile certificate ale Statutului Guvernelor tuturor celorlalte tari-membre ale Consiliului şi de asemenea va comunica acestor guverne şi Secretariatului Consiliului despre predarea spre pãstrare cãtre Guvernul U.R.S.S. a instrumentelor de ratificare.
Drept care, Reprezentanţii Guvernelor ţãrilor-membre ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc au semnat prezentul Statut.
Întocmit în oraşul Sofia, la 14 decembrie anul 1959.
Din împuternicirea Guvernului
Republicii Populare Albania
Ss. A. Kellezi
Din împuternicirea Guvernului
Republicii Populare Bulgaria
Ss. R. Damianov
Din împuternicirea Guvernului
Republicii Populare Ungare
ss. A. Arro
Din împuternicirea Guvernului
Republicii Democrate Germane
Ss. B. Leuschner
Din împuternicirea Guvernului
Republicii Populare Polone
ss. P. Jaroszewicz
Din împuternicirea Guvernului
Republicii Populare Romane
ss. A. Barladeanu
Din împuternicirea Guvernului
Uniunilor Republicilor Sovietice Socialiste
ss. A. Kosighin
Din împuternicirea Guvernului
Republicii Cehoslovace
ss. O. Simunek
---------
|
REGULAMENT
privind aplicarea dispoziţiilor <>Decretului nr. 377/1960 pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat
CAP. 1
Organizarea Notariatului de Stat
SECŢIUNEA I
Organele Notariatului de Stat
ART. 1
În fiecare centru regional funcţioneazã un notariat de stat regional, care are şi atributia de îndrumare şi control a notariatelor de stat din regiunea respectiva.
În Capitala Republicii Populare Romine funcţioneazã Notariatul de Stat al Capitalei Republicii Populare Romine şi regiunii Bucureşti, care are şi atributia de îndrumare şi control a notariatelor de stat din Capitala Republicii Populare Romine şi din regiunea Bucureşti.
În raioane şi oraşe, altele decît centre regionale, funcţioneazã notariate de stat de raion şi de oraş; un singur notariat de stat poate funcţiona pentru oraş şi raion, ori pentru doua sau mai multe raioane.
În acelaşi oraş, cu excepţia Capitalei Republicii Populare Romine, unde vor putea funcţiona notariate de raion de oraş, nu va funcţiona decît un singur notariat de stat, indiferent de numãrul unitãţilor administrativ-teritoriale.
Numãrul şi sediile notariatelor de stat, altele decît cele regionale, se stabilesc prin ordinul Ministrului Justiţiei.
ART. 2
Actele notariale se îndeplinesc la notariatele de stat prin notari de stat.
Notarii de stat sînt încadraţi în urmãtoarele funcţiuni: notar şef, notar şef adjunct, notar principal şi notar.
Notarii de stat sînt ajutaţi în exercitarea funcţiunii lor de secretari şefi, secretari şi alt personal necesar.
Notariatele de stat regionale, Notariatul de Stat al Capitalei Republicii Populare Romine şi regiunii Bucureşti şi notariatele de stat de raion de oraş din Bucureşti sînt conduse de notari şefi, iar celelalte notariate de stat, de notari principali.
ART. 3
Notar de stat poate fi cel care:
a) este cetãţean romin şi are folosinta şi exerciţiul tuturor drepturilor civile şi politice, bucurindu-se de o reputaţie nestirbita;
b) are studii juridice superioare, cu examenul de stat.
Notarul de stat nou numit va efectua un stagiu de 2 ani, dupã terminarea cãruia va depune un examen de definitivare, fiind retribuit pe timpul stagiului cu 75% din salariul funcţiei de notar de stat la poziţia medie de salarizare.
Poate fi numit notar de stat, fãrã a fi necesar stagiul şi examenul de definitivare, cel care a fost judecãtor, notar de stat, ori a avut o vechime de cel puţin 3 ani în una din urmãtoarele funcţiuni: consilier în Ministerul Justiţiei, procuror sau anchetator penal, consultant la Tribunalul Suprem, jurisconsult, lucrator în cadrul unor direcţii, secţii sau birouri juridice cu atribuţii speciale de legislaţie sau studii juridice, avocat definitiv, arbitru de stat ori consultant arbitral.
Notarii de stat nu pot ocupa alte funcţii retribuite, în afarã de acelea legate de activitatea didactica - juridicã şi publicistica.
ART. 4
Pentru a fi notar principal se cere o vechime de cel puţin 2 ani în munca de notar de stat.
Pentru a fi notar şef adjunct se cere o vechime de cel puţin un an în munca de notar principal sau cel puţin 4 ani în munca de notar de stat.
Pentru a fi notar şef se cere o vechime de cel puţin 2 ani în munca de notar principal sau cel puţin 5 ani în munca de notar de stat.
Ca vechime în funcţia de notar de stat se socoteşte şi timpul în care s-a prestat efectiv munca într-una din funcţiile arãtate în art. 3 alin. III.
ART. 5
Angajarea notarilor de stat şi desfacerea contractului lor de munca se face de cãtre Ministrul Justiţiei.
Angajarea secretarilor şi a celorlalţi lucrãtori necesari notariatelor de stat se face, dupã caz, de cãtre notarii şefi ai notariatelor de stat regionale, sau de cãtre notarul şef al Capitalei Republicii Populare Romine şi regiunii Bucureşti.
ART. 6
Notarii de stat sînt obligaţi sa se prezinte la serviciu în termen de 10 zile de la data stabilitã pentru intrarea lor în funcţie. Acest termen poate fi prelungit numai de Ministrul Justiţiei.
La încetarea contractului de munca sau la trecerea în alt loc de munca, notarii de stat sînt obligaţi sa termine toate lucrãrile la care au participat, în cel mult 10 zile.
ART. 7
Notarii de stat vor fi caracterizaţi periodic cu privire la activitatea lor profesionalã şi corespunderea lor în munca, de conducãtorii notariatelor de stat şi de organele de control ale Ministerului Justiţiei.
ART. 8
La Notariatul de stat al Capitalei Republicii Populare Romine şi regiunii Bucureşti precum şi la notariatele de stat care vor fi determinate prin ordinul Ministrului Justiţiei, funcţioneazã servicii de traduceri, cu numãrul necesar de traducatori salariaţi.
Prin ordinul Ministrului Justiţiei se vor putea stabili notariatele de stat la care vor putea efectua traduceri şi traducatori autorizaţi.
Ministrul Justiţiei, de acord cu Ministrul Finanţelor şi Preşedintele Comitetului de Stat pentru Problemele de Munca şi Salarii, va stabili în termen de 90 zile de la publicarea prezentului regulament, normele de recrutare, funcţionare şi retribuire a traducatorilor autorizaţi.
SECŢIUNEA II
Dispoziţii cu privire la urmãrirea disciplinarã a notarilor de stat
ART. 9
Abaterile cu caracter disciplinar, sãvîrşite de notarii stat, se judeca de cãtre colegii disciplinare care sînt constituite şi funcţioneazã pe lîngã notariatele de stat regionale, respectiv Notariatul de stat al Capitalei Republicii Populare Romine şi regiunii Bucureşti.
Colegiile disciplinare se compun din notarul şef al notariatului regional, respectiv al Notariatului de stat al Capitalei Republicii Populare Romine şi regiunii Bucureşti ca preşedinte şi doi notari stat, de orice grad, numiţi pe termen de 2 ani de Ministrul Justiţiei.
Secretarul colegiului disciplinar va fi unul dintre secretarii notariatului de stat regional, respectiv al Notariatului de stat al Capitalei Republicii Populare Romine şi regiunii Bucureşti, desemnat de notarul şef.
Colegiile disciplinare judeca abaterile disciplinare sãvîrşite de cãtre notari, notari principali şi notari şefi adjuncţi, din circumscripţia notariatului de stat regional, respectiv a Notariatului de stat al Capitalei Republicii Populare Romine şi regiunii Bucureşti, excepţia notarilor şefi adjuncţi de la acest din urma notariat.
ART. 10
Abaterile sãvîrşite de cãtre notarii şefi precum şi cele sãvîrşite de cãtre notarii şefi adjuncţi de la Notariatul de stat al Capitalei Republicii Populare Romine şi regiunii Bucureşti vor fi judecate de un colegiu disciplinar special, compus dintr-un preşedinte şi doi membri, numiţi pe termen de 2 ani de Ministrul Justiţiei dintre notarii şefi.
Secretarul colegiului disciplinar special va fi unul dintre secretarii şefi şi notariatelor de stat din Capitala Republicii Populare Romine, desemnat de cãtre preşedintele colegiului.
ART. 11
Trimiterea în judecata disciplinarã se face de cãtre:
a) Ministrul Justiţiei pentru toate categoriile de notari;
b) notarul şef al notariatului de stat regional, respectiv notarul şef al Notariatului de stat al Capitalei Republicii Populare Romine şi regiunii Bucureşti, pentru categoriile de notari de stat prevãzute de art. 9 alineatul ultim.
Dispoziţiile statutului disciplinar al judecãtorilor se aplica în mod corespunzãtor şi notarilor de stat, în mãsura în care nu se dispune altfel prin prezentul regulament.
Impotriva deciziilor colegiilor disciplinare prevãzute de art. 9 şi 10 se poate face intimpinare la Ministerul Justiţiei, în termen de 15 zile de la comunicarea copiei de pe decizie.
CAP. 2
Competenta notariatelor de stat şi efectuarea actelor notariale
SECŢIUNEA I
Competenta notariatelor de stat
ART. 12
Notarul de stat poate îndeplini actele notariale şi în afarã sediului notariatului de stat la care funcţioneazã, atunci cînd partea interesatã în act este împiedicatã din motive temeinice de a se prezenta la sediul notariatului de stat.
De asemenea actul se poate îndeplini în afarã sediului notariatului de stat, dacã la sãvîrşirea acelui act este interesat un grup de oameni ai muncii, care fac parte dintr-o organizaţie socialistã, sau care vor sa se constituie într-o asemenea organizaţie.
Îndeplinirea actului în afarã sediului se va putea face de notarul de stat în intreaga circumscripţie a notariatului de stat.
ART. 13
Repartizarea activitãţii între notariatele de stat din Capitala Republicii Populare Romine poate fi modificatã prin instrucţiuni date de Ministrul Justiţiei.
SECŢIUNEA II
Efectuarea actelor notariale de cãtre notariatele de stat
1. Dispoziţii generale
ART. 14
Notarul de stat nu poate îndeplini acte notariale în care sînt interesaţi, în orice calitate, el, soţul sau, ori o ruda a sa sau a soţului sau pînã la gradul IV inclusiv.
ART. 15
Notarul de stat şi ceilalţi angajaţi ai notariatelor de stat sînt obligaţi sa pãstreze secretul actelor notariale pe care le întocmesc.
ART. 16
Înscrisurile întocmite de notariatele de stat, copiile de pe ele şi adeverintele constatind îndeplinirea de acte notariale se vor elibera numai pãrţilor şi persoanelor care justifica un interes, cît şi organelor judecãtoreşti sau de urmãrire penalã, în cazurile prevãzute de lege.
ART. 17
Pentru sãvîrşirea unui act notarial, notarul de stat va proceda la constatarea identitãţii pãrţilor şi, dupã caz, a reprezentanţilor sau celor chemaţi a incuviinta actele pe care pãrţile le îndeplinesc, în toate cazurile arãtate de art. 20 lit. f.
ART. 18
În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, notarul de stat este dator sa desluseasca raporturile reale dintre pãrţi şi sa le dea explicaţiile şi îndrumãrile necesare asupra consecinţelor juridice care decurg din actul juridic pe care pãrţile vor sa-l îndeplineascã.
Notarul de stat va da înscrisurilor pe care le întocmeşte cuprinsul corespunzãtor voinţei pãrţilor.
Art. 19
Înainte de sãvîrşirea oricãrui act notarial, notarul de stat este dator sa verifice scopul urmãrit de pãrţi prin acel act.
Dacã pentru validitatea actului notarial legea prevede respectarea unor anumite condiţii de împuternicire încuviinţare, autorizare sau forme prealabile de orice fel, notarul de stat va constata îndeplinirea acestor condiţii pe baza certificatelor sau a altor înscrisuri eliberate de organul competent.
Notarul de stat va refuza îndeplinirea oricãrui act notarial referitor la înscrisuri al cãror cuprins ar fi potrivnic dispoziţiunilor legii, intereselor statului sau regulilor de convieţuire socialistã, precum şi în cazul cînd nu sînt îndeplinite condiţiile prevãzute în alin. precedent.
ART. 20
Notarul de stat încuviinţeazã îndeplinirea actului notarial cerut, printr-o rezoluţie semnatã de el, pusã pe cererea partii.
Îndeplinirea actelor notariale, în afarã de redactarea şi traducerea înscrisurilor, se constata prin încheiere, întocmitã de notarul de stat.
Încheierea va cuprinde:
a) denumirea notariatului de stat;
b) indicarea actului notarial savirsit ;
c) data îndeplinirii actului notarial;
d) locul unde s-a savirsit actul notarial, dacã acesta a fost efectuat în afarã sediului notariatului de stat ;
e) numele notarului de stat care îndeplineşte actul, cu excepţia încheierilor prin care se da data certa înscrisurilor sau se legalizeazã copii de pe înscrisuri;
f) numele pãrţilor, domiciliul sau sediul acestora şi faptul prezentãrii lor în persoana sau reprezentate ori asistate, precum şi modul în care li s-a constatat identitatea, cu excepţia încheierilor prin care se da data certa înscrisurilor, sau se legalizeazã copii de pe înscrisuri;
g) arãtarea îndeplinirii condiţiilor esenţiale ale actului notarial savirsit, în raport cu natura acelui act;
h) menţiunea perceperii taxelor de timbru;
i) menţiunea despre sãvîrşirea actului notarial;
j) sigiliul notariatului de stat;
k) semnatura notarului de stat care a îndeplinit actul.
Încheierea care nu cuprinde denumirea notariatului de stat, semnatura notarului, precum şi arãtarea îndeplinirii condiţiilor esenţiale dupã natura actului savirsit este nulã, afarã de cazul cînd lipsurile pot fi împlinite prin conţinutul rezoluţiei.
ART. 21
Încheierile prin care se constata îndeplinirea actelor sãvîrşite de notarii de stat, precum şi orice acte de procedura, ca şi înscrisurile pãrţilor, se vor întocmi în limba romina, asigurindu-se în unitãţile administrativ-teritoriale locuite de o populaţie de alta naţionalitate decît cea romina şi folosirea limbii acelei populaţii.
Celor ce nu cunosc limba în care s-a întocmit înscrisul, li se garanteazã posibilitatea de a lua cunostinta de conţinutul acestuia prin interpret.
Notariatele de stat pot savirsi acte şi în legatura cu înscrisurile întocmite de pãrţi într-o alta limba decît cea folositã potrivit dispoziţiilor alin. 1, dar numai dacã notarul de stat cunoaşte limba în care este întocmit înscrisul sau poate lua cunostinta de cele prevãzute în el, prin interpret.
ART. 22
Încheierile care constata sau dispun îndeplinirea vreunui act dintre cele prevãzute în <>art. 4 din decretul nr. 377/1960 pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de stat, dar care conţin erori materiale sau omisiuni, vor putea fi rectificate din oficiu sau la cererea pãrţilor interesate, prin încheieri separate, date pe baza mentiunilor din rezoluţiile ce constata îndeplinirea acelui act, precum şi, dupã caz, a datelor cuprinse în dosar.
Rectificarea trebuie facuta pe toate exemplarele înscrisului.
2. Actele ce se îndeplinesc de notariatele de stat
A. Autentificarea înscrisurilor
ART. 23
În vederea autentificãrii, notarul de stat va da citire înscrisului în auzul pãrţilor, pe care le va intreba dacã cele cuprinse în înscris exprima vointa lor.
Pãrţile îşi vor manifesta consimţãmîntul înaintea notarului de stat prin declaraţia lor verbalã ca cele cuprinse în înscris sînt conforme voinţei lor.
ART. 24
Pentru motive temeinice, notarul de stat va putea lua separat, dar în aceeaşi zi, consimţãmîntul pãrţilor care figureazã în înscris.
Pãrţile nu pot reveni asupra consimtamintului dat decît de comun acord şi numai înainte de autentificare.
ART. 25
Declaraţia de vointa a surdului, mutului sau surdo-mutului, stiutor de carte, se va da în scris în fata notarului de stat, prin inserarea de cãtre parte, înaintea semnãturii, a menţiunii "consimt la prezentul act, pe care l-am citit"
Dacã surdul, mutul sau surdo-mutul se gãseşte din orice motive în imposibilitate de a scrie, declaraţia de vointa se va lua prin interpret, afarã de cazul cînd notarul de stat va putea stabili fãrã dubiu vointa pãrţilor.
Pentru a lua consimţãmîntul unui orb, notarul de stat va intreba dacã a auzit bine cînd i s-a citit înscrisul şi dacã cele auzite reprezintã vointa sa.
ART. 26
Înscrisul ce urmeazã a fi autentificat se întocmeşte în numãrul de exemplare originale cerut de pãrţi şi în plus unul care se pãstreazã de notariatul de stat la care s-a autentificat înscrisul.
În cuprinsul acestuia se va mentiona numãrul exemplarelor întocmite.
ART. 27
Cererea de autentificare, exemplarele înscrisului şi anexele lor se vor semna în fata notarului de stat, de pãrţi, de reprezentanţii lor şi, dupã caz, de cei chemaţi a incuviinta actele pe care pãrţile le întocmesc.
În cazul acelora care din pricina infirmitãţii, a bolii sau din orice alte cauze nu pot semna, notarul de stat, indeplinind actul, va face menţiune despre aceasta împrejurare, dupã caz, pe cerere sau în încheierea ce întocmeşte, menţiunea astfel facuta ţinînd loc de semnatura.
ART. 28
Pãrţile vor putea fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procura specialã autenticã.
ART. 29
În încheiere se va arata ca s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale autentificãrii înscrisului, în sensul art. 20 lit. g prin urmãtoarele menţiuni:
a) data (anul, luna, ziua);
b) numele pãrţilor şi, dupã caz, faptul prezentãrii lor în persoana sau reprezentate ori asistate, mentionindu-se şi numele reprezentantului sau al celui care a încuviinţat actul;
c) constatarea ca s-a luat consimţãmîntul pãrţilor;
d) constatarea ca înscrisul a fost semnat în fata notarului de stat de toţi cei ţinuţi sa-l semneze sau arãtarea, cînd va fi cazul, ca semnarea nu a fost cu putinta.
B. Legalizarea semnaturilor
ART. 30
Notarul de stat legalizeazã semnatura de pe înscrisurile pentru care legea nu cere forma autenticã.
ART. 31
Pentru legalizarea semnãturii de pe un înscris, notarul de stat se margineste la constatarea ca semnatura este a partii.
ART. 32
Notarul de stat, dupã ce va constata identitatea partii şi dupã ce partea îi va confirma ca a citit înscrisul, va viza toate exemplarele şi va cere partii sa le semneze în fata sa.
ART. 33
În încheiere se va arata ca s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizarii de semnatura, în sensul art. 20 lit. g, prin urmãtoarele menţiuni:
a) data (anul, luna, ziua);
b) numele partii şi faptul prezentãrii ei în persoana;
c) constatarea subscrierii în fata notarului de stat a tuturor exemplarelor înscrisului.
C. Darea de data certa înscrisurilor
ART. 34
În încheiere se va arata ca s-au îndeplinit condiţiile esenţiale pentru darea de data certa, în sensul art. 20 lit. g, prin urmãtoarele menţiuni:
a) data (anul, luna, ziua);
b) starea în care se afla înscrisul (dacã are sau nu ştersãturi, adãugiri, etc.).
D. Certificarea unor fapte constatate personal de notarul de stat
ART. 35
Notariatele de stat pot certifica urmãtoarele fapte a cãror existenta notarul de stat o poate constata prin propriile sale simturi:
a) faptul ca o persoana se afla într-un anumit loc;
b) faptul ca o persoana se afla în viata;
c) faptul ca o persoana chematã prin somaţie sa se prezinte într-o anumitã zi la sediul unui notariat de stat, s-a prezentat sau nu;
d) faptul ca persoana din fotografie este aceiaşi cu persoana care cere certificarea.
ART. 36
În încheiere se va arata ca s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale certificãrii faptului constatat de notarul de stat, în sensul art. 20 lit. g prin urmãtoarele menţiuni :
a) data (anul, luna, ziua şi ora);
b) numele partii;
c) certificarea, dupã caz, ca persoana se afla într-un anumit loc, ori se afla în viata, sau ca persoana chematã prin somaţie sa se prezinte într-o anumitã zi la sediul notariatului de stat s-a prezentat sau nu, ori ca persoana care cere certificarea pe o fotografie este aceeaşi cu persoana din fotografie.
E. Legalizarea de copii de pe înscrisuri
ART. 37
Pentru legalizarea de copii, parte a va prezenta la notariatul de stat înscrisurile, registrele, planurile sau tipariturile de pe care se cere eliberarea copiei legalizate.
Notarul de stat va dispune ca secretarul sa procedeze la confruntarea copiilor cu originalul, pentru a constata dacã au un conţinut identic.
ART. 38
În încheiere se va arata ca s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizarii copiei, în sensul art. 20 lit. g, prin urmãtoarele menţiuni:
a) atestarea conformitatii copiei cu înscrisul prezentat de parte;
b) starea în care se afla înscrisul (dacã are sau nu ştersãturi, adãugiri, etc.).
Încheierea va fi contrasemnata de secretar.
ART. 39
Nu se pot elibera copii legalizate de pe urmãtoarele înscrisuri:
a) buletinele de identitate, livretele şi documentele militare, pasapoartele, certificatele de cãlãtorie, carnetele de apartenenţa politica şi sindicala, legitimatiile de intrare în întreprinderi sau instituţii, precum şi ordinele de serviciu cît timp dureazã valabilitatea lor;
b) înscrisurile care conţin corectãri, ştersãturi, adãugiri, cuvinte tãiate sau alte particularitãţi, dacã nu sînt confirmate prin semnatura şi sigiliul organului care a întocmit înscrisul.
F. Efectuarea şi legalizarea traducerilor
ART. 40
Pentru efectuarea traducerii, partea va prezenta la notariatul de stat înscrisul care urmeazã sa fie tradus.
ART. 41
Traducãtorul care a întocmit traducerea va semna formula de certificare a traducerii, iar notarul de stat va legaliza semnatura traducatorului, dacã traducerea nu este facuta de cãtre notarul de stat, autorizat în acest scop.
ART. 42
Dacã înscrisul se traduce din limba romina într-o limba strãinã, atît certificarea traducerii, cît şi legalizarea semnãturii traducatorului de cãtre notarul de stat se va scrie în limba strãinã în care se face traducerea.
În acelaşi mod se va proceda şi în cazul în care înscrisul se traduce dintr-o limba strãinã în alta limba strãinã.
ART. 43
În cazul cînd pentru traducerile destinate sa serveascã în strãinãtate este necesarã legalizarea semnãturii notarului de stat, semnatura acestuia trebuie legalizatã de Ministrul Justiţiei, semnatura Ministrului Justiţiei trebuie legalizatã de Ministrul Afacerilor Externe, iar semnatura Ministrului Afacerilor Externe trebuie legalizatã de oficiul diplomatic sau consular din Republica Populara Romina al statului în care traducerea urmeazã sa fi fie folositã.
ART. 44
Pasapoartele, actele de cãlãtorie strãine şi actele de identitate strãine pot fi traduse numai cu încuviinţarea organelor militiei, iar livretele şi documentele militare strãine numai cu încuviinţarea comisariatului militar.
G. Primirea în depozit de înscrisuri şi documente
ART. 45
În încheiere se va arata ca s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale primirii în depozit de înscrisuri şi documente, în sensul art. 20 lit. g, prin urmãtoarele menţiuni:
a) data depunerii (anul, luna, ziua);
b) identificarea înscrisurilor predate, aratindu-se toate datele necesare în acest scop;
c) numele deponentului şi al persoanei cãreia trebuie sa i se elibereze înscrisurile.
H. Investirea cu formula executorie a înscrisurilor autentificate precum şi a cambiilor şi biletelor la ordin
ART. 46
Investirea cu formula executorie se încuviinţeazã la cererea partii interesate.
Pentru încuviinţarea cererii se va tine seama de exigibilitatea creanţei, precum şi de calitatea şi dreptul deţinãtorului înscrisului de a cere investirea.
ART. 47
Notarul de stat rezolva cererea fãrã citarea pãrţilor şi da o încheiere motivatã.
În încheiere se va arata ca s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale investirii cu formula executorie, în sensul art. 20 lit. g, prin urmãtoarele menţiuni:
a) numele creditorului şi debitorului;
b) valoarea creanţei urmãrite;
c) identificarea înscrisului care este investit cu formula executorie.
ART. 48
Înscrisul investit cu formula executorie este executoriu.
ART. 49
Înscrisurile autentificate de notariatele de stat şi investite cu formula executorie se pun în executare de executorul judecãtoresc de pe lîngã tribunalul popular în circumscripţia cãruia debitorul îşi are domiciliul.
În ce priveşte bunurile aflate în circumscripţia altui tribunal popular, executarea se face de cãtre executorul judecãtoresc de pe lîngã tribunalul popular în a cãrui circumscripţie se afla bunurile.
Dacã prin alte dispoziţii legale se stabileşte pentru executarea unor anumite creanţe o alta competenta a organelor de executare, se va urma potrivit acelor dispoziţii.
Între organizaţiile socialiste executarea se face şi potrivit dispoziţiilor legale privitoare la reglementarea executãrii silite a hotãrîrilor judecãtoreşti prin decontare bancarã.
I. Întocmirea actelor de protest al cambiilor, cecurilor şi altor titluri la ordin, eliberarea de titluri executorii, procedura succesoralã notarialã, precum şi efectuarea lucrãrilor legate de publicitatea imobiliarã, de publicitatea mobiliarã în cazurile prevãzute de lege şi de cãrţile funciare.
ART. 50
Întocmirea actelor de protest al cambiilor, cecurilor şi altor titluri la ordin, eliberarea de titluri executorii în cazurile prevãzute de lege, îndeplinirea procedurii succesorale notariale, precum şi efectuarea lucrãrilor legate de publicitatea imobiliarã, de publicitatea mobiliarã în cazurile prevãzute de lege şi de cãrţile funciare se vor face în condiţiile prevãzute de legile speciale.
J. Eliberarea de duplicate de pe înscrisurile notariale
ART. 51
Partea care a participat la un act notarial sau succesorii sãi pot obţine eliberarea unui sau mai multor duplicate de pe înscrisul constatind acel act.
Duplicatul se emite de organul care a întocmit înscrisul notarial original, cu citarea pãrţilor.
În cazul în care una dintre pãrţile care au participat la actul autentic sau vreun succesor al acesteia nu este de acord cu emiterea duplicatului, eliberarea lui se va face în temeiul hotãrîrii definitive, data cu citarea pãrţilor, de tribunalul popular competent potrivit <>art. 6 din decretul nr. 377/1960 , pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat.
Duplicatele vor purta menţiunea de "duplicat", indicarea persoanei care le-a cerut, motivul pentru care au fost eliberate şi ca ţin loc de original; ele au aceeaşi forta probanta ca şi originalul dupã care au fost întocmite.
3. Plîngerea impotriva încheierii de respingere
ART. 52
Plîngerea prevãzutã de <>art. 7 din Decretul nr. 377/1960 pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat se depune la organul care a dat încheierea de respingere sau direct la instanta competenta.
ART. 53
Plîngerea impotriva încheierii de respingere a îndeplinirii unui act notarial, data de o reprezentanta diplomaticã sau consularã a Republicii Populare Romine, se va adresa la tribunalul popular din Republica Populara Romina, în circumscripţia cãruia domiciliazã una dintre pãrţi.
Dacã nici una dintre pãrţi nu domiciliazã în ţara, plîngerea se va adresa la tribunalul popular din Capitala Republicii Populare Romine, desemnat în acest scop prin ordinul Ministrului Justiţiei.
ART. 54
La cercetarea plingerii instanta competenta va cita pãrţile interesate.
În cazul cînd instanta admite plîngerea, se va indica în sentinta în ce mod trebuie savirsit actul, iar notarul de stat este obligat sa se conformeze indicaţiilor instanţei.
În cazul în care plîngerea s-a admis şi, la data încheierii de respingere, erau îndeplinite toate condiţiile legale pentru sãvîrşirea actului de cãtre notarul de stat, se va considera ca data de îndeplinire a acestui act, aceea la care s-a dat încheierea de respingere.
4. Refacerea înscrisurilor
ART. 55
Refacerea oricãrui înscris notarial întocmit de o reprezentanta diplomaticã sau consularã a Republicii Populare Romine şi care a dispãrut în orice chip, fãrã a mai fi rãmas vreun exemplar original, se face de tribunalul popular din Republica Populara Romina în circumscripţia cãruia domiciliazã una dintre pãrţi.
Dacã nici una dintre pãrţi nu domiciliazã în ţara, cererea pentru refacerea înscrisului se va introduce la tribunalul popular din Capitala Republicii Populare Romine, desemnat în acest scop prin ordinul Ministrului Justiţiei.
CAP. 3
Alte organe îndreptãţite sa îndeplineascã acte notariale
ART. 56
Actele notariale prevãzute de <>art. 9 din Decretul nr. 377/1960 pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat vor putea fi îndeplinite de comitetul executiv al sfatului popular comunal sau orasenesc, numai atunci cînd cel puţin una din pãrţi domiciliazã în acea localitate.
ART. 57
Actele notariale prevãzute în <>art. 9 din Decretul nr. 377/1960 pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat se vor îndeplini în oraşe de secretarul comitetului executiv al sfatului popular sau de un delegat al comitetului executiv, iar în comune de secretarul comitetului executiv al sfatului popular comunal.
ART. 58
Notariatele de stat vor indruma şi controla activitatea notarialã a comitetelor executive ale sfaturilor populare din circumscripţia respectiva.
ART. 59
Actele prevãzute de dispoziţiile <>art. 10 din Decretul nr. 377/1960 , pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat se vor îndeplini de un membru al reprezentantei diplomatice sau consulare, anume desemnat în acest scop, potrivit normelor stabilite de Ministerul Afacerilor Externe.
ART. 60
Actele notariale prevãzute de <>art. 11 din Decretul nr. 377/1960 pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat pot fi îndeplinite de conducãtorul organizaţiei socialiste sau de un funcţionar delegat în acest scop.
CAP. 4
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 61
În înţelesul prezentului regulament cei care au licenta în drept se asimileazã cu absolvenţii Facultãţii de Ştiinţe Juridice şi Administrative cu examenul de stat.
ART. 62
În cazul în care drepturile constatate în înscrisul prezentat spre autentificare urmeazã sa fie transcrise, înscrise, intabulate sau notate în registrele de publicitate imobiliarã, de publicitate mobiliarã în cazurile prevãzute de lege sau în cãrţile funciare ţinute de notariatul de stat, care urmeazã sa facã şi autentificarea, pãrţile pot cere prin aceeaşi cerere atît autentificarea înscrisului, cît şi operaţiunile corespunzãtoare privind registrul de publicitate imobiliarã, de publicitate mobiliarã în cazurile prevãzute de lege sau cartea funciarã.
ART. 63
Înscrisurile autentificate în mod valabil de organe desfiinţate sau în condiţii prevãzute de legi care nu mai sînt în vigoare, precum şi duplicatele eliberate tot astfel, se pot investi cu formula executorie de notariatul de stat competent potrivit <>art. 4 alin. ultim din Decretul nr. 377/1960 pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat.
ART. 64
Modul de predare al registrelor de publicitate imobiliarã şi a cãrţilor funciare de instanţele judecãtoreşti cãtre notariatele de stat, se stabileşte prin ordinul Ministrului Justiţiei.
ART. 65
Cererile de transcriere, înscriere, intabulare sau alte cereri privind operaţiunile în legatura cu registrele de publicitate imobiliarã, de publicitate mobiliarã în cazurile prevãzute de lege sau cãrţile funciare, introduse la instanţele judecãtoreşti pînã la data punerii în aplicare a prezentului regulament, dar nerezolvate la acea data, se vor transmite spre rezolvare notariatelor de stat care au preluat registrele de publicitate imobiliarã, de publicitate mobiliarã sau cãrţile funciare la care se referã acele cereri.
ART. 66
Ministrul Justiţiei, de acord cu Ministrul pentru Problemele Organelor Locale ale Administraţiei de Stat va întocmi în termen de 60 de zile de la publicarea prezentului regulament instrucţiunile privind activitatea notarialã a comitetelor executive ale sfaturilor populare.
ART. 67
Dispoziţiile prezentului regulament se vor pune în aplicare în termen de 60 de zile de la publicarea <>Decretului nr. 377/1960 pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat.
----------
|
________________
*) Traducere.
Subsemnaţii, plenipotentiari ai guvernelor enumerate mai jos s-au reunit la Conferinţa de la Paris din 10 mai 1948 şi au convenit de comun acord şi sub rezerva ratificãrii asupra urmãtoarelor dispoziţii:
ART. 1
Articolele 2, 3 şi 4 ale Convenţiei din 22 noiembrie 1928 sînt abrogate şi înlocuite prin urmãtoarele articole:
"Art. 2. - O expoziţie este generalã atunci cînd ea priveşte produse ale activitãţii omeneşti aparţinînd mai multor ramuri ale producţiei sau cînd ea este organizatã cu scopul de a evidenţia ansamblul progreselor realizate într-un domeniu determinat, cum ar fi igiena, artele aplicate, comfortul modern, dezvoltarea coloniala, etc... .
Ea este specialã atunci cînd ea nu se ocupa decît de o singura tehnica aplicatã (electricitate, optica, chimie, etc...), de o singura tehnica (textile, turnatorie, arte grafice, etc...), de o singura materie prima (pielea, matasea, nichelul, etc...), de o singura necesitate alimentara (incalzitul, alimentarea, transportul, etc...), ea nu trebuie sa comporte pavilioane naţionale.
Prin grija Biroului internaţional prevãzut la art. 10, va fi stabilitã o clasificare a expozitiilor, care va servi ca baza pentru a determina profesiile şi obiectele care pot fi incluse într-o expoziţie specialã conform alineatului precedent. Aceasta lista va putea fi revizuitã în fiecare an.
Art. 3. - Durata expozitiilor. Durata expozitiilor internaţionale nu trebuie sa depãşeascã 6 luni. Aceasta durata este fixatã în momentul înregistrãrii expoziţiei şi ea nu va putea fi prelungitã ulterior de cãtre Birou decît în cazurile de forta majorã ce ar rezulta din evenimente survenite în cursul exploatãrii, cum ar fi incendiul, inundatii, tulburãri sociale, avînd ca rezultat punerea în imposibilitate a expoziţiei fie de a fi deschisã la data oficialã fixatã, fie de a funcţiona normal în timpul afectat duratei sale. Aprecierea unei cereri prezentate de cãtre ţara organizatoare a expoziţiei privind prelungirea, este lãsatã Biroului.
Prelungirea acordatã va fi în funcţie de durata nefunctionarii expoziţiei. Aceasta prelungire va începe sa curgã de la data pe care ţara organizatoare o va indica şi în nici un caz nu va putea depãşi 6 luni de la data închiderii zisei expoziţii.
Art. 4. - Frecventa expozitiilor. Frecventa expozitiilor internaţionale menţionate în prezenta Convenţie este reglementatã conform urmãtoarelor principii: expoziţiile sînt împãrţite în doua categorii:
- Prima categorie: expoziţiile generale care antreneaza pentru ţãrile invitate obligaţia de a construi pavilioane naţionale;
- A doua categorie: expoziţii generale care nu lasa nici unei tari invitate facultatea de a construi un pavilion.
Pentru organizarea de expoziţii internaţionale globul pamintesc va fi împãrţit în 3 zone: zona Europei, zona celor doua Americi şi a treia pentru restul globului pamintesc. Ţãrile al cãror teritoriu se întinde peste doua zone trebuie sa aleagã pe aceea în care ele înţeleg sa fie clasificate. În aceeaşi ţara nu poate fi organizatã în cursul inei perioade de 15 ani decît o expoziţie generalã din prima categorie, un interval de 10 ani trebuie sa separe doua expoziţii generale de orice categorie.
Nici o ţara contractantã nu poate organiza participarea la o expoziţie generalã de categoria I decît în cazul cînd aceasta expoziţie ar urma la un interval de cel puţin 6 ani o expoziţie generalã de prima categorie precedenta în aceeaşi zona, sau cel puţin 2 ani în orice alta zona. Ea nu poate sa organizeze participarea la expoziţie generalã de categoria a II-a decît dacã aceasta este separatã de expozitia generalã care a precedat-o de un interval de 2 ani în aceeaşi zona şi de un an în orice alta zona. Aceste doua intervale vor fi de respectiv 4 şi 2 ani atunci cînd este vorba de expoziţii de aceeaşi natura. Termenele prevãzute în paragraful precedent sînt aplicate fãrã a fi facuta o distictie între expoziţiile organizate de o ţara aderenta sau neaderenta la Convenţie.
Expoziţii speciale de aceeaşi natura nu pot avea loc în acelaşi timp pe teritoriul ţãrilor contractante. Un termen de 5 ani este obligatoriu pentru ca ele sa poatã fi reînnoite în aceeaşi ţara. Totuşi Biroul internaţional al expozitiilor poate reduce în mod excepţional acest din urma termen pînã la minimul doi ani atunci cînd considera ca acest termen este justificat de evoluţia rapida a unei oarecare ramuri a producţiei. Aceeaşi reducere de termen poate fi aplicatã în unele tari la un interval inferior celui de 5 ani.
Expoziţii speciale de natura diferita nu pot avea loc în aceeaşi ţara la un interval mai mic de 3 luni.
Termenele menţionate în prezentul articol au ca punct de plecare data deschiderii efective a expoziţiei."
ART. 2
Articolul 10 al Convenţiei din 22 noiembrie 1928 se completeazã cu urmãtoarea dispoziţie:
"în cazul în care postul de director este vacant, consiliul Biroului internaţional al expozitiilor alege cu majoritatea absolutã un director de naţionalitatea unei tari aderente la Convenţie.
Directorul este numit pentru un numãr de ani fixati de regulamentul interior. Remunerarea sa este fixatã de consiliu la propunerea Comisiei bugetare."
ART. 3
Orice stat va putea adera la prezentul Protocol notificind în scris şi pe cale diplomaticã guvernului francez aderarea sa, care va fi depusa în arhivele acestuia.
Orice noua accesiune la Convenţia din 22 noiembrie 1928 va antrena deplin drept aderarea la przentul Protocol.
Guvernul francez va transmite de îndatã guvernelor semnatare şi aderente şi Preşedintelui Biroului internaţional al expozitiilor copia certificatã conformã a notificãrii indicind pe aceasta data la care ea a fost primitã.
ART. 4
Prezentul Protocol va fi ratificat. Fiecare Putere va adresa, în cel mai scurt timp posibil ratificarea sa guvernului francez care va înştiinţa pe ceilalţi semnatari. Prezentul Protocol va intra în vigoare pentru fiecare ţara semnatara în aceeaşi zi cu depunerea actului sau de ratificare.
Fãcut la Paris, la 10 mai 1948.
------------
|
________________
*) Traducere.
Subsemnaţii, plenipotentiari ai guvernelor enumerate mai jos, intrunindu-se în conferinţa la Paris, de la 12 la 22 noiembrie 1928, au convenit, de comun acord şi sub rezerva ratificãrii, asupra dispoziţiilor urmãtoare:
TITLUL I
Definiţii
ART. 1
Dispoziţiile prezentei convenţii nu se aplica decît expozitiilor internaţionale oficiale sau oficial recunoscute.
Se considera ca expoziţie internationala oficialã sau oficial recunoscuta, orice manifestatie, oricare ar fi denumirea ei, la care sînt invitate pe cale diplomaticã tari strãine, care are, în genere, un caracter neperiodic, al carei scop principal este de a face sa reiasã progresele sãvîrşite de diferitele tari, într-o ramura sau mai multe ramuri ale producţiei şi în care nu se face, în principiu, nici o diferenţa între cumpãrãtori sau vizitatori pentru intrarea în localurile expoziţiei.
Nu sînt supuse dispoziţiilor zisei Convenţii:
1. Expoziţiile de o durata mai mica de trei saptamini;
2. Expoziţiile ştiinţifice, organizate cu ocazia unor congrese internaţionale, cu condiţia ca durata lor sa nu depãşeascã cea prevãzutã la nr. 1;
3. Expoziţiile de arte plastice;
4. Expoziţiile organizate de o singura ţara într-o alta ţara, în urma invitatiei acesteia.
Ţãrile contractante sînt de acord sa refuze patronajul şi subvenţiile statului, precum şi celelalte avantaje prevãzute la titlurile III, IV şi V de mai jos, expozitiilor internaţionale care, cazind sub aplicarea prezentei Convenţii, nu ar îndeplini obligaţiile care sînt prevãzute în Convenţie.
ART. 2
O expoziţie este generalã cînd ea cuprinde produsele activitãţii umane ce aparţin mai multor ramuri ale producţiei sau cînd ea este organizatã în scopul de a face sa reiasã ansamblul progreselor realizate într-un anumit domeniu, ca: igiena, artele aplicate, comfortul modern, dezvoltarea coloniala, etc.
Ea este specialã cînd nu intereseazã decît o singura ştiinţa aplicatã (electricitatea, optica, chimia, etc), o singura tehnica (textila, turnatorie, arte grafice, etc), o singura materie prima (talpa şi piele, mãtase, nichel, etc), o singura nevoie elementara (încãlzit, alimentaţie, transport, etc).
Se va întocmi prin îngrijirea Biroului Internaţional prevãzut la articolul 10, o clasificare a expozitiilor care va servi de baza spre a determina profesiunile şi obiectele ce pot lua loc într-o expoziţie specialã pe baza alineatului precedent. Aceasta lista va putea fi revizuitã în toţi anii.
ART. 3
Durata expozitiilor internaţionale nu trebuie sa depãşeascã şase luni; totuşi Biroul Internaţional poate sa autorizeze o expoziţie generalã pe o durata superioarã, care n-ar putea, în nici un caz, sa depãşeascã 12 luni.
TITLUL II
Frecventa expozitiilor
ART. 4
Frecventa expozitiilor internaţionale vizate prin prezenta Convenţie este reglementatã dupã principiile urmãtoare:
Expoziţiile generale sînt clasate în doua categorii:
Prima categorie: expoziţiile generale care implica pentru ţãrile invitate obligaţia de a construi pavilioane naţionale;
A doua categorie: expoziţiile generale care nu implica pentru ţãrile invitate obligaţia sus-menţionatã.
În aceeaşi ţara nu se poate organiza, în cursul unei perioade de 15 ani, decît o singura expoziţie generalã de prima categorie; un interval de 10 ani trebuie sa separe doua expoziţii generale de orice categorie.
Nici o ţara contractantã nu poate sa organizeze o participare la o expoziţie generalã de prima categorie, decît în cazul cînd aceasta expoziţie ar urma cu cel puţin şase ani expoziţiei generale de prima categorie precedenta. Ea nu poate sa organizeze o participare la o expoziţie generalã de a doua categorie decît dacã aceasta este separatã de expozitia generalã care a precedat-o printr-un interval de doi ani. Acest interval se mãreşte la patru ani cînd este vorba de expoziţii de aceeaşi mãsura.
Termenele prevãzute de paragraful precedent se aplica fãrã ca sa fie nevoie sa se facã distincţie între expoziţiile organizate de o ţara, aderenta sau nu la Convenţie.
Expoziţii speciale de aceeaşi natura nu pot sa se ţinã în acelaşi timp pe teritoriile ţãrilor contractante. Pentru ca ele sa se poatã reînnoi în aceeaşi ţara, este obligatoriu un termen de 5 ani. În mod excepţional, Biroul Internaţional poate totuşi sa reducã acest din urma termen, pînã la un minimum de trei ani, atunci cînd considera ca acest termen este justificat de evoluţia rapida a uneia sau alteia din ramurile de producţie. Aceeaşi reducere de termen poate fi acordatã expozitiilor care se ţin de acum în mod tradiţional în unele tari, la un interval mai mic de 5 ani.
Expoziţii speciale de natura diferita nu pot sa aibã loc în aceeaşi ţara la un interval mai mic de trei luni.
Termenele menţionate în prezentul articol au ca punct de plecare data de deschidere a expoziţiei.
ART. 5
Ţara contractantã pe teritoriul cãreia este organizatã o expoziţie, conform cu dispoziţiile prezentei Convenţii, trebuie, sub rezerva articolului 8 de mai jos, sa adreseze pe cale diplomaticã o invitaţie cãtre ţãrile strãine:
Cu trei ani înainte, cînd este vorba de expoziţii generale de prima categorie,
Cu doi ani înainte, pentru expoziţiile generale de categoria a doua,
Cu un an înainte, pentru expoziţiile speciale.
Nici un guvern nu poate sa organizeze sau sa patroneze o participare la o expoziţie internationala dacã invitaţia de mai sus n-a fost adresatã.
ART. 6
Cînd mai multe tari vor fi în concurenta între ele, pentru organizarea unei expoziţii internaţionale, ele vor proceda la un schimb de vederi pentru a se determina ţara care va obţine privilegiul organizãrii.
În cazul cînd acordul nu ar putea sa intervinã, ele vor cere arbitrajul Biroului Internaţional, care va tine seama de consideratiunile invocate şi îndeosebi de motivele speciale de natura istorica sau morala, de perioada scursa de la ultima expoziţie şi de numãrul de manifestatii deja organizate de cãtre ţãrile concurente.
ART. 7
Cînd o expoziţie, care rãspunde caracteristicilor manifestatiilor definite prin articolul 1, este organizatã într-o ţara neaderenta la prezenta Convenţie, ţãrile contractante, înainte de a accepta invitaţia la aceasta expoziţie, vor cere avizul Biroului Internaţional.
Ele nu-şi vor da adeziunea la expozitia proiectata, dacã ea nu prezintã aceleaşi garanţii care sînt cerute prin prezenta Convenţie sau cel puţin anumite garanţii suficiente. În caz de simultaneitate de data între o expoziţie organizatã de o ţara contractantã şi una organizatã de o ţara necontractanta, celelalte tari contractante îşi vor da de preferinta, afarã numai de împrejurãri excepţionale, adeziunea celei dintii.
ART. 8
Ţãrile care voiesc sa organizeze o expoziţie, vizata prin prezenta Convenţie, trebuie sa adreseze Biroului Internaţional, cel puţin cu şase luni înainte de termenele pentru invitaţii fixate de articolul 5, o cerere spre a obţine înregistrarea acestei expoziţii. Aceasta cerere va arata titlul expoziţiei şi durata sa: ea va fi însoţitã de clasificatie, de regulamentul general, de regulamentul juriului şi de toate documentele care indica mãsurile propuse în scopul asigurãrii securitãţii persoanelor şi a construcţiilor, protecţia proprietãţii industriale şi artistice şi pentru a satisface obligaţiile prevãzute la titlurile IV şi V. Biroul nu acorda înregistrarea decît dacã expozitia îndeplineşte condiţiile prezentei Convenţii.
Nici o ţara contractantã nu va accepta invitaţia de a participa la o expoziţie, vizata prin prezenta Convenţie, dacã aceasta invitaţie nu face menţiunea ca înregistrarea a fost acordatã.
Totuşi ţãrile contractante care au primit aceasta invitaţie, rãmîn cu totul libere sa nu participe la o expoziţie organizatã în conformitate cu stipulatiunile prezentei Convenţii.
ART. 9
Cînd o ţara va renunţa sa organizeze o expoziţie pe care o proiectase şi care obtinuse înregistrarea, Biroul Internaţional va decide asupra datei cînd ea va putea fi admisã sa concureze din nou cu celelalte tari, pentru organizarea unei alte expoziţii.
TITLUL III
Biroul Internaţional al expozitiilor
ART. 10
Se înfiinţeazã un Birou Internaţional al expozitiilor însãrcinat sa vegheze la aplicarea Convenţiei. Acest Birou cuprinde un Consiliu de administraţie, asistat de o comisie de clasificare şi un director, a cãror numire şi atribuţii sînt fixate prin regulamentul prevãzut în articolul urmãtor.
Prima întrunire a Consiliului de administraţie al Biroului Internaţional va fi convocatã la Paris de guvernul Republicii Franceze, în anul care va urma dupã punerea în vigoare a Convenţiei. În cursul acelei întruniri Consiliul va fixa sediul Biroului Internaţional şi va alege pe director.
ART. 11
Consiliul de administraţie se compune din membrii desemnaţi de cãtre ţãrile contractante în numãr de unul pînã la trei de fiecare ţara. El este autorizat sa-şi alãture, cu titlu consultativ, doi sau trei membri din Camera de Comerţ internationala, desemnaţi de aceasta Camera.
Consiliul decide asupra tuturor chestiunilor pentru care prezenta Convenţie îi atribuie competenta; el discuta şi adopta regulamentele relative la organizarea şi la funcţionarea interioarã a Biroului internaţional. El stabileşte bugetul încasãrilor şi cheltuielilor, controleazã şi aproba conturile.
ART. 12
Orice ţara, oricare ar fi numãrul delegaţilor sãi, dispune de un vot în sinul Consiliului. Orice ţara poate sa încredinţeze reprezentanta sa delegaţiei unei alte tari, care în acest caz dispune de un numãr de voturi egal cu numãrul ţãrilor pe care le reprezintã. Pentru validitatea deliberãrilor se cere quorumul de doua treimi a ţãrilor reprezentate în Consiliu.
Votarile se fac cu majoritate absolutã, cu excepţia cazurilor urmãtoare:
1. Întocmirea regulamentului;
2. Sporirea bugetului;
3. Respingerea unei cereri prezentate de o ţara contractantã sau admiterea unei cereri, atunci cînd mai multe tari sînt în concurenta;
4. Autorizarea unei expoziţii generale pentru o durata mai mare de şase luni;
În aceste patru cazuri se cere o majoritate de doua treimi a ţãrilor reprezentate la Biroul internaţional.
ART. 13
Comisia de clasificare este compusa din reprezentanţii a 12 tari contractante, numiţi de guvernul lor.
Din aceste tari jumãtate sînt desemnate de Biroul internaţional; cealaltã jumãtate formeazã obictul unei rotatii în condiţiile fixate de regulamentul Biroului. Comisia poate sa-şi alãture, cu titlu consultativ, pe unul sau doi membri ai Camerei de comerţ internaţional, desemnaţi de acea Camera.
Aceasta Comisie supune aprobãrii Consiliului de administraţie clasificarea prevãzutã la articolul 2 şi modificãrile ce ar putea sa-i fie aduse. Pentru aplicarea termenelor prevãzute la articolul 4, ea îşi da avizul asupra chestiunii de a se şti dacã o expoziţie supusã înregistrãrii este specialã sau generalã şi dacã, în ciuda titlului sau şi a clasificarii sale, ea nu este de aceeaşi natura cu o expoziţie precedenta sau cu o expoziţie specialã ce se organizeazã la aceeaşi data.
ART. 14
Bugetul Biroului se fixeazã provizoriu la 4.000 lire sterline. Cheltuielile Biroului sînt suportate de ţãrile contractante ale cãror pãrţi de contribuţie se fixeazã în modul urmãtor: partea ţãrilor membre ale Socetatii Natiunulor este fixatã în proporţia contribuţiei pe care aceste tari o vãrsa la Societatea Naţiunilor. Afarã de cazul de sporire a bugetului fixat mai sus, partea celor mai mari tari nu poate sa depãşeascã 500 lire sterline. Ţãrile care nu sînt membre la Societatea Naţiunilor desemneazã, ţinînd seama de dezvoltarea lor economicã, pe o ţara membra a Societãţii Naţiunilor, iar partea lor este egala cu aceea care se vãrsa de cãtre ţara astfel desemnatã.
Consiliul de administraţie poate în afarã de aceasta sa încuviinţeze perceperea oricãror alte venituri ca rasplata pentru serviciile aduse grupãrilor sau particularilor.
TITLUL IV
Obligaţiile tarii care invita şi ale ţãrilor participante
ART. 15
Guvernul care invita la o expoziţie internationala trebuie sa numeascã un comisar al guvernului sau un delegat însãrcinat sa-l reprezinte şi sa garanteze executarea angajamentelor luate fata de participanţii strãini. Comisarul sau delegatul trebuie, în afarã de aceasta, sa ia orice mãsuri folositoare pentru paza materialã a obiectelor expuse.
ART. 16
Guvernele ţãrilor participante trebuie sa numeascã comisari sau delegaţi în scopul de a le reprezenta şi a veghea la respectarea regulamentelor edictate cu ocazia manifestãrii.
Comisarii sau delegaţii sînt singurii însãrcinaţi sa reglementeze atribuirea sau repartiţia locurilor între expozanti, în pavilioanele ţãrilor lor şi în secţiunile naţionale.
ART. 17
Într-o expoziţie generalã nu se poate percepe de cãtre administraţie nici o taxa pentru locurile acoperite sau descoperite prevãzute în programul expoziţiei şi atribuite fiecãrei tari participante.
ART. 18
În orice expoziţie, vizata de prezenta Convenţie, obiectele strãine pasibile de drepturi vamale şi taxe sînt admise cu scutire provizorie, cu condiţia ca ele sa fie reexportate.
Un certificat al expeditorului, care va însoţi mãrfurile, va atesta numãrul şi natura, mãrcile şi numerele coletelor, precum şi denumirea comercialã a produselor, greutatile, originea şi valoarea lor. Obiectele sînt scoase din vama în localurile expoziţiei fãrã sa fie supuse unei examinari vamale la frontiera. Dispoziţiile precedente sînt aplicabile sub rezerva regulamentelor vamale ale tarii organizatoare a expoziţiei.
Cînd, dupã legislaţia nationala a tarii care invita, este necesarã o cauţiune pentru obţinerea scutirii provizorii prevãzutã la paragraful precedent, cauţiunea data de comisarul fiecãrei tari participante, în numele expozantilor sãi, se va considera ca o garanţie suficienta pentru plata taxelor vamale şi a celorlalte dãri şi taxe la care sînt supuse obiectele expuse, care nu vor fi reexportate dupã închiderea expoziţiei în termenele fixate.
Sînt excluse da la beneficiul scutirii provizorii de taxe stocurile de mãrfuri care nu constituie mostre propriu-zise şi care sînt importate în unicul scop de a fi puse în vînzare în cursul expoziţiei.
În caz de distrugere totalã sau parţialã a obiectelor expuse, expozantul beneficiazã de scutire:
1. Dacã dovedeşte ca cantitãţile nereprezentate sau ca obiectele deteriorate au fost utilizate pentru serviciile expoziţiei sau nu mai pot fi vîndute din cauza naturii lor perisabile şi,
2. Dacã tariful vamal nu supune nici unei taxe sau drept de intrare obiectele deteriorate sau inutilizabile.
Acest beneficiu nu se va acorda dacã obiectele vor fi date spre consumarea la care ele sînt în mod normal destinate.
Dovezile prevãzute la alineatul 4 sînt prezentate de cãtre comisarul sau delegatul tarii al carei cetãţean este expozantul, decizia aparţinînd administraţiei tarii în care se tine expozitia.
Pentru aplicarea dispoziţiilor care preced, trebuie sa fie considerate ca obiecte destinate expoziţiei:
1. Materialele de construcţie chiar dacã sînt importate în stare de materie prima, destinatã a fi prelucrata dupã sosirea în ţara în care se tine expozitia,
2. Instrumentele, materialul de transport pentru lucrãrile expoziţiei,
3. Obiectele ce servesc decorarii interioare şi exterioare a localurilor, standurilor, galantarelor expozantilor,
4. Obiectele ce servesc decorarii şi mobilarii localurilor afectate comisarilor sau delegaţilor ţãrilor participante, precum şi articolele de birou destinate uzului lor,
5. Obiectele şi produsele întrebuinţate la instalarile şi la funcţionarea maşinilor sau aparatelor expuse,
6. Mostrele necesare juriului pentru aprecierea şi judecarea obiectelor expuse, sub rezerva prezentãrii unei dovezi din partea comisarului sectiei, în care sa se menţioneze natura şi cantitatea obiectelor consumate.
Pe lîngã acestea, sînt scutite de taxe:
1. Cataloagele, brosurile şi afisele oficiale, ilustrate sau nu, publicate de ţara care participa la expoziţie,
2. Cataloagele, brosurile, afisele şi orice alte publicaţii, ilustrate sau nu, distribuite în mod gratuit de expunatorii obiectelor strãine în incinta expoziţiei şi numai pe timpul duratei ei.
Dispoziţiile prezentului articol nu se aplica la obiectele care, din cauza legislaţiei tarii organizatoare, fac parte dintr-un monopol de stat sau a cãror vînzare este opritã sau reglementatã prin licenta, afarã numai sub condiţiile prescrise de guvernul acelei tari. Totuşi expunerea acestor produse rãmîne autorizata, sub rezerva mãsurilor de control în scopul de a se interzice vînzarea lor.
ART. 19
Regulamentul oricãrei expoziţii internaţionale trebuie sa cuprindã o clauza care da expunatorului dreptul de a-şi retrage declaraţia de participare, în cazul cînd, dupã acceptarea de a participa la expoziţie, ar interveni o agravare a taxelor aplicabile produselor acestui expunator.
ART. 20
La sfîrşitul expoziţiei expunatorul poate, dacã totuşi legislaţia tarii unde are loc expozitia nu se opune, sa vinda şi sa livreze mostrele expuse. În cazul acesta, el nu este supus altor taxe decît acelora pe care le-ar avea de achitat în caz de import direct.
ART. 21
Într-o expoziţie internationala nu se poate face uz, spre a se indica un grup sau o instituţie, de o denumire geograficã care se referã la o ţara participanta, decît cu autorizaţia comisarului sau a delegatului acelei tari.
În caz de neparticipare a ţãrilor contractante, asemenea interziceri se pronunţa de cãtre administraţia expoziţiei în urma cererii guvernelor interesate.
ART. 22
Într-o expoziţie nu sînt considerate ca naţionale, şi în consecinta nu pot fi arãtate sub aceasta denumire, decît secţiile constituite sub autoritatea unui comisar sau a unui delegat, numit conform art. 15 şi 16 de guvernul tarii organizatoare sau participante.
ART. 23
Secţia nationala a unei tari nu poate cuprinde decît obiectele care aparţin acelei tari.
Totuşi, poate sa figureze în ea, cu autorizaţia comisarului sau a delegatului tarii interesate, un obiect aparţinînd altei tari, cu condiţia ca el sa nu serveascã decît pentru a completa instalatia, sa fie fãrã influenta asupra atribuirii recompensei obiectului principal şi ca atare sa nu beneficieze el însuşi de nici o recompensa.
Sînt considerate ca aparţinînd industriei şi agriculturii unei tari, obiectele care au fost extrase din solul sau, recoltate sau fabricate pe teritoriul ei.
ART. 24
Afarã numai de cazul unor dispoziţii contrarii în legislaţia tarii organizatoare, în principiu, nu trebuie concedat într-o expoziţie, nici un monopol de orice natura ar fi.
Totuşi, asdministratia expoziţiei va putea, dacã o va socoti necesar, sa acorde monopolurile urmãtoare: luminatul, incalzitul, vamuirea, manutanta şi publicitatea în interiorul expoziţiei. În acest caz, ea va avea de îndeplinit urmãtoarele condiţii:
1. Sa indice existenta acestui monopol sau a acestor monopoluri în regulamntul expoziţiei şi în buletinul de adeziune ce urmeazã sa fie semnat de expunatori.
2. Sa asigure expunatorilor uzul serviciilor monopolizate în condiţiile aplicate obişnuit în ţara.
3. Sa nu limiteze în nici un caz puterile comisarilor în secţiile lor respective.
Comisarul tarii organizatoare va lua orice mãsura pentru ca tarifele de mina de lucru, cerute ţãrilor participante, sa nu fie mai urcate decît cele cerute administraţiei tarii organizatoare.
ART. 25
Fiecare ţara, unde va avea loc o expoziţie internationala, va oferi bunele ei servicii pentru a obţine de la administraţiile, companiile şi întreprinderile de cai ferate, de navigaţie sau de aviatie ale ei, usurinta de transport în favoarea obiectelor destinate acestei expoziţii.
ART. 26
Fiecare ţara va folosi toate mijloacele care, dupã legislaţia ei, i se vor pãrea cele mai nimerite, pentru a acţiona contra promotorilor de expoziţii fictive sau de expoziţii la care participanţii sînt fraudulos atrasi prin promisiuni, anunţuri sau reclame mincinoase.
TITLUL V
Recompense
ART. 27
Regulamentul general al expoziţiei va trebui sa arate dacã, independent de brevetele de participare, care pot fi acordate totdeauna, se vor da sau nu recompense expunatorilor. În cazul cînd vor fi prevãzute recompense, atribuirea lor poate fi limitatã la anumite clase.
Înainte de deschiderea expoziţiei, expunatorii care iau parte la expoziţie, fie în secţii, fie în pavilionul lor naţional şi care vor voi sa ramina în afarã atribuirii recompenselor, vor face o declaraţie la administraţia expoziţiei, prin intermediul comisarul sau al delegaţilor lor.
Membrii juriului rãmîn obligatoriu în afarã atribuirii recompenselor.
ART. 28
Participarea la o expoziţie este libera sau supusã unei admiteri prealabile.
Participarea este libera atunci cînd toate obiectele pot fi admise la expoziţie, sub rezerva ca expunatorul sa fi subscris la timpul cuvenit buletinul de adeziune, şi sa fi îndeplinit condiţiile generale stabilite pentru aceasta adeziune.
Participarea este supusã unei admiteri prealabile, atunci cînd regulamentul general prevede ca obiectele chemate sa figureze în expoziţie trebuie sa satisfacã anumite condiţii speciale, precum este buna fabricare sau originalitatea.
În acest caz, regulamentul va face cunoscut procedeele pe care ţara organizatoare le-ar fi adoptat pentru admiterea obiectelor în secţia ei nationala, în scopul de a permite ţãrilor invitate sa se conformeze cu ele, fiecare ţara pãstrînd facultatea de a aplica aceste procedee dupã aprecierea sa.
ART. 29
Aprecierea şi judecarea obiectelor expuse sînt încredinţate unui juriu internaţional constituit în conformitate cu regulile urmãtoare:
1. Fiecare ţara este reprezentatã în juriu proporţional cu partea pe care o ia la expoziţie, tinindu-se mai ales seama de numãrul expozantilor, exclusiv colaboratorii şi cooperatorii, şi de suprafata ce ocupa.
Fiecare ţara are drept la cel puţin un jurat în orice clasa, în care sînt expuse produsele ei, afarã numai de cazul cînd administraţia expoziţiei şi comisarul sau delegatul tarii interesate sînt de acord pentru a recunoaşte ca aceasta reprezentare nu este justificatã prin insemnatatea participãrii ei în aceasta clasa.
Nici o ţara nu poate avea mai mult de şapte jurati în aceeaşi clasa; totuşi, aceasta limitare nu este aplicabilã la clasele alimentaţiei lichide şi solide.
2. Funcţia de jurat trebuie sa fie atribuitã unor persoane care poseda cunoştinţele tehnice necesare.
3. Juratii nu pot fi investiti în funcţiile lor decît cu agrementul guvernului lor.
4. Juriul comporta trei grade de jurisdicţii sau instanţe.
ART. 30
Recompensele se împart în cinci categorii:
1. Marele premiu.
2. Diplome de onoare.
3. Medalii de aur.
4. Medalii de argint.
5. Medalii de bronz.
Pe lîngã acestea se pot atribui, la propunerea expozantilor recompensati sau a membrilor juriului, diplome colaboratorilor sau cooperatorilor sãi.
Calitatea de membru al juriului poate fi menţionatã de cãtre titularul acestei funcţii în toate cazurile în care expunatorii sînt autorizaţi sa aminteasca recompensele lor.
Calificarea de: "hors concours" este de acum înainte interzisã atît pentru membrii juriului, cît şi pentru expunatorii care au cerut sa ramina în afarã atribuirii recompenselor.
ART. 31
Lista premiantilor expoziţiei se va inregistra la Biroul Internaţional. Laureatii nu se vor putea prevala de recompensele acordate decît cu condiţia de a mentiona, dupã recompensa, titlul exact al expoziţiei. Ei vor fi autorizaţi sa adauge la aceasta menţiune monograma Biroului Internaţional. Biroul internaţional al expozitiilor va face cunoscut Biroului internaţional al proprietãţii industriale din Berna expoziţiile înregistrate şi îi va trimite lista premiantilor.
ART. 32
Se vor stabili, prin îngrijirea Biroului internaţional, regulamente-tip, fixind condiţiile generale de alcãtuire şi funcţionare a juriilor şi determinînd modul de atribuire a premiilor. Adoptarea lor se va recomanda ţãrilor organizatoare.
TITLUL VI
Dispoziţii finale
ART. 33
Prezenta Convenţie va fi ratificatã:
a) Fiecare guvern, îndatã ce va fi gata pentru depunerea ratificãrilor, va informa despre aceasta guvernul francez. De îndatã ce 7 guverne se vor fi declarat gata sa efectueze aceasta depunere, se va proceda la aceasta în cursul lunii ce va urma dupã primirea ultimei declaraţii de cãtre guvernul francez, şi la ziua fixatã de zisul guvern;
b) Ratificarile vor fi depuse în arhivele guvernului francez;
c) Depunerea ratificãrilor va fi constatatã printr-un proces-verbal, semnat de cãtre reprezentanţii ţãrilor care iau parte la Convenţie şi de cãtre Ministerul Afacerilor Strãine al Republicii Franceze;
d) Guvernele ţãrilor semnatare, care nu vor fi fost în mãsura sa depunã instrumentul de ratificare în condiţiile prescrise la paragraful a al prezentului articol, o vor putea face ulterior printr-o notificare scrisã, adresatã guvernului Republicii Franceze şi însoţitã de instrumentul de ratificare;
e) O copie certificatã conformã de pe procesul-verbal relativ la prima depunere de ratificare, şi de pe notificãrile menţionate la alineatul precedent, va fi remisã îndatã, prin îngrijirea guvernului francez şi pe cale diplomaticã, guvernele care au semnat prezenta Convenţie sau au aderat la ea.Totodatã, în cazul prevãzut la alineatul precedent, guvernul francez va face cunoscutã data la care a primit notificarea.
ART. 34
a) Prezenta Convenţie nu se aplica de drept decît la teritoriile metropolitane ale ţãrilor contractante;
b) Dacã o ţara va dori punerea ei în vigoare în coloniile sale, protectoratele, teritoriile de dincolo de mare şi teritoriile sub suveranitate sau sub mandat, intenţia ei va fi menţionatã chiar în instrumentul de ratificare sau va fi obiectul unei notificãri adresatã în scris guvernului francez, care va fi depusa în arhivele acestui guvern.
Dacã se va alege acest procedeu, guvernul francez va transmite guvernelor ţãrilor semnatare şi aderente o copie certificatã conformã de pe notificare, aratind data la care a fost primitã;
c) Expoziţiile care nu cuprind decît produsele metropolei şi ale coloniilor, ale protecoratelor, ale teritoriilor de dincolo de mare şi ale teritoriilor sub suveranitate sau sub mandat, sînt considerate ca expoziţii naţionale şi, prin urmare, nu sînt vizate prin prezenta Convenţie, fãrã a fi cazul sa se cerceteze dacã aceasta Convenţie a fost extinsã la acele teritorii.
ART. 35
a) Dupã intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, orice ţara nesemnatara va putea sa adere la ea, oricind;
b) În acest scop, ea va notifica, în scris şi pe cale diplomaticã, guvernului francez adeziunea ei, care va fi depusa în arhivele acestui guvern;
c) Guvernul francez va transmite imediat guvernelor ţãrilor semnatare şi aderente o copie certificatã conformã de pe notificare, aratind data la care a fost primitã.
ART. 36
Prezenta Convenţie va produce efect pentru ţãrile contractante care au participat la prima depunere a ratificãrilor o luna dupã data procesului-verbal. Pentru ţãrile care o vor ratifica ulterior sau care vor adera la ea, precum şi pentru colonii, protectorate, teritoriile de dincolo de mare şi teritoriile sub suveranitate sau sub mandat, nemenţionate în instrumentele de ratificare, Convenţia va produce efect o luna dupã data primirii notificãrilor, prevãzute la articolele 33, alineatul d; 34, alineatul b; 35, alineatul b.
ART. 37
Ţãrile contractante nu pot denunta prezenta Convenţie, înaintea unui termen de cinci ani, cu începere de la intrarea ei în vigoare.
Denunţarea va putea fi atunci efectuatã, oricind, printr-o notificare adresatã guvernului Republicii Franceze. Ea îşi va produce efectele un an dupã data primirii acestei notificãri. O copie certificatã conformã de pe notificare, cu arãtarea datei la care a fost primitã, va fi transmisã imediat de cãtre guvernul Republicii Franceze, guvernelor ţãrilor semnatare şi aderente.
Dispoziţiile prezentului articol se aplica, de asemenea coloniilor, protectoratelor, teritoriilor de dincolo de mare, teritoriilor sub suveranitate sau sub mandat.
ART. 38
Dacã, în urma denuntarilor, numãrul ţãrilor contractante ar fi redus la mai puţin de şapte, guvernul Republicii Franceze va convoca imediat o Conferinţa internationala care sa decidã asupra tuturor mãsurilor ce trebuie luate.
ART. 39
Guvernul Republicii Franceze va comunica, de asemenea, Biroului internaţional o copie de pe orice ratificãri, adeziuni şi denuntari.
ART. 40
Prezenta Convenţie va putea fi semnatala Paris, pînã la 30 aprilie 1929.
Drept care plenipotenţiarii mai jos arãtaţi au semnat prezenta Convenţie.
Facuta la Paris la douãzeci şi doua noiembrie una mie noua sute douãzeci şi opt, într-un singur exemplar, care va rãmîne depus în arhivele guvernului Republicii Franceze şi de pe care vor fi remise, pe cale diplomaticã, copii certificate conforme, tuturor guvernelor ţãrilor reprezentate la Conferinţa de la Paris.
------------
|
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã:
ART. 1
Republica Populara Romana adera la Convenţia privitoare la expoziţiile internaţionale, semnatã la Paris, la 22 noiembrie 1928 şi la Protocolul asupra modificãrii Convenţiei semnate la Paris, la 22 noiembrie 1928, privind expoziţiile internaţionale, semnat la Paris, la 10 mai 1948.
Preşedintele
Prezidiului Marii Adunãri
Naţionale,
ION GHEORGHE MAURER
Secretarul
Prezidiului Marii Adunãri
Naţionale,
GHEORGHE STOICA
CONVENŢIE
Privind expoziţiile internaţionale*)
Subsemnaţii, plenipotentiari ai guvernelor enumerate mai jos, intrunindu-se în conferinţa la Paris, de la 12 la 22 noiembrie 1928, au convenit, de comun acord şi sub rezerva ratificãrii, asupra dispoziţiilor urmãtoare:
TITLUL I
Definiţii
ART. 1
Dispoziţiile prezentei convenţii nu se aplica decît expozitiilor internaţionale oficiale sau oficial recunoscute.
Se considera ca expoziţie internationala oficialã sau oficial recunoscuta, orice manifestatie, oricare ar fi denumirea ei, la care sînt invitate pe cale diplomaticã tari strãine, care are, în genere, un caracter neperiodic, al carei scop principal este de a face sa reiasã progresele sãvîrşite de diferitele tari, într-o ramura sau mai multe ramuri ale producţiei şi în care nu se face, în principiu, nici o diferenţa între cumpãrãtori sau vizitatori pentru intrarea în localurile expoziţiei.
Nu sînt supuse dispoziţiilor zisei Convenţii:
1. Expoziţiile de o durata mai mica de trei saptamini;
2. Expoziţiile ştiinţifice, organizate cu ocazia unor congrese internaţionale, cu condiţia ca durata lor sa nu depãşeascã cea prevãzutã la nr. 1;
3. Expoziţiile de arte plastice;
4. Expoziţiile organizate de o singura ţara într-o alta ţara, în urma invitatiei acesteia.
Ţãrile contractante sînt de acord sa refuze patronajul şi subvenţiile statului, precum şi celelalte avantaje prevãzute la titlurile III, IV şi V de mai jos, expozitiilor internaţionale care, cazind sub aplicarea prezentei Convenţii, nu ar îndeplini obligaţiile care sînt prevãzute în Convenţie.
ART. 2
O expoziţie este generalã cînd ea cuprinde produsele activitãţii umane ce aparţin mai multor ramuri ale producţiei sau cînd ea este organizatã în scopul de a face sa reiasã ansamblul progreselor realizate într-un anumit domeniu, ca: igiena, artele aplicate, comfortul modern, dezvoltarea coloniala, etc.
Ea este specialã cînd nu intereseazã decît o singura ştiinţa aplicatã (electricitatea, optica, chimia, etc), o singura tehnica (textila, turnatorie, arte grafice, etc), o singura materie prima (talpa şi piele, mãtase, nichel, etc), o singura nevoie elementara (încãlzit, alimentaţie, transport, etc).
Se va întocmi prin îngrijirea Biroului Internaţional prevãzut la articolul 10, o clasificare a expozitiilor care va servi de baza spre a determina profesiunile şi obiectele ce pot lua loc într-o expoziţie specialã pe baza alineatului precedent. Aceasta lista va putea fi revizuitã în toţi anii.
ART. 3
Durata expozitiilor internaţionale nu trebuie sa depãşeascã şase luni; totuşi Biroul Internaţional poate sa autorizeze o expoziţie generalã pe o durata superioarã, care n-ar putea, în nici un caz, sa depãşeascã 12 luni.
TITLUL II
Frecventa expozitiilor
ART. 4
Frecventa expozitiilor internaţionale vizate prin prezenta Convenţie este reglementatã dupã principiile urmãtoare:
Expoziţiile generale sînt clasate în doua categorii:
Prima categorie: expoziţiile generale care implica pentru ţãrile invitate obligaţia de a construi pavilioane naţionale;
A doua categorie: expoziţiile generale care nu implica pentru ţãrile invitate obligaţia sus-menţionatã.
În aceeaşi ţara nu se poate organiza, în cursul unei perioade de 15 ani, decît o singura expoziţie generalã de prima categorie; un interval de 10 ani trebuie sa separe doua expoziţii generale de orice categorie.
Nici o ţara contractantã nu poate sa organizeze o participare la o expoziţie generalã de prima categorie, decît în cazul cînd aceasta expoziţie ar urma cu cel puţin şase ani expoziţiei generale de prima categorie precedenta. Ea nu poate sa organizeze o participare la o expoziţie generalã de a doua categorie decît dacã aceasta este separatã de expozitia generalã care a precedat-o printr-un interval de doi ani. Acest interval se mãreşte la patru ani cînd este vorba de expoziţii de aceeaşi mãsura.
Termenele prevãzute de paragraful precedent se aplica fãrã ca sa fie nevoie sa se facã distincţie între expoziţiile organizate de o ţara, aderenta sau nu la Convenţie.
Expoziţii speciale de aceeaşi natura nu pot sa se ţinã în acelaşi timp pe teritoriile ţãrilor contractante. Pentru ca ele sa se poatã reînnoi în aceeaşi ţara, este obligatoriu un termen de 5 ani. În mod excepţional, Biroul Internaţional poate totuşi sa reducã acest din urma termen, pînã la un minimum de trei ani, atunci cînd considera ca acest termen este justificat de evoluţia rapida a uneia sau alteia din ramurile de producţie. Aceeaşi reducere de termen poate fi acordatã expozitiilor care se ţin de acum în mod tradiţional în unele tari, la un interval mai mic de 5 ani.
Expoziţii speciale de natura diferita nu pot sa aibã loc în aceeaşi ţara la un interval mai mic de trei luni.
Termenele menţionate în prezentul articol au ca punct de plecare data de deschidere a expoziţiei.
ART. 5
Ţara contractantã pe teritoriul cãreia este organizatã o expoziţie, conform cu dispoziţiile prezentei Convenţii, trebuie, sub rezerva articolului 8 de mai jos, sa adreseze pe cale diplomaticã o invitaţie cãtre ţãrile strãine:
Cu trei ani înainte, cînd este vorba de expoziţii generale de prima categorie,
Cu doi ani înainte, pentru expoziţiile generale de categoria a doua,
Cu un an înainte, pentru expoziţiile speciale.
Nici un guvern nu poate sa organizeze sau sa patroneze o participare la o expoziţie internationala dacã invitaţia de mai sus n-a fost adresatã.
ART. 6
Cînd mai multe tari vor fi în concurenta între ele, pentru organizarea unei expoziţii internaţionale, ele vor proceda la un schimb de vederi pentru a se determina ţara care va obţine privilegiul organizãrii.
În cazul cînd acordul nu ar putea sa intervinã, ele vor cere arbitrajul Biroului Internaţional, care va tine seama de consideratiunile invocate şi îndeosebi de motivele speciale de natura istorica sau morala, de perioada scursa de la ultima expoziţie şi de numãrul de manifestatii deja organizate de cãtre ţãrile concurente.
ART. 7
Cînd o expoziţie, care rãspunde caracteristicilor manifestatiilor definite prin articolul 1, este organizatã într-o ţara neaderenta la prezenta Convenţie, ţãrile contractante, înainte de a accepta invitaţia la aceasta expoziţie, vor cere avizul Biroului Internaţional.
Ele nu-şi vor da adeziunea la expozitia proiectata, dacã ea nu prezintã aceleaşi garanţii care sînt cerute prin prezenta Convenţie sau cel puţin anumite garanţii suficiente. În caz de simultaneitate de data între o expoziţie organizatã de o ţara contractantã şi una organizatã de o ţara necontractanta, celelalte tari contractante îşi vor da de preferinta, afarã numai de împrejurãri excepţionale, adeziunea celei dintii.
ART. 8
Ţãrile care voiesc sa organizeze o expoziţie, vizata prin prezenta Convenţie, trebuie sa adreseze Biroului Internaţional, cel puţin cu şase luni înainte de termenele pentru invitaţii fixate de articolul 5, o cerere spre a obţine înregistrarea acestei expoziţii. Aceasta cerere va arata titlul expoziţiei şi durata sa: ea va fi însoţitã de clasificatie, de regulamentul general, de regulamentul juriului şi de toate documentele care indica mãsurile propuse în scopul asigurãrii securitãţii persoanelor şi a construcţiilor, protecţia proprietãţii industriale şi artistice şi pentru a satisface obligaţiile prevãzute la titlurile IV şi V. Biroul nu acorda înregistrarea decît dacã expozitia îndeplineşte condiţiile prezentei Convenţii.
Nici o ţara contractantã nu va accepta invitaţia de a participa la o expoziţie, vizata prin prezenta Convenţie, dacã aceasta invitaţie nu face menţiunea ca înregistrarea a fost acordatã.
Totuşi ţãrile contractante care au primit aceasta invitaţie, rãmîn cu totul libere sa nu participe la o expoziţie organizatã în conformitate cu stipulatiunile prezentei Convenţii.
ART. 9
Cînd o ţara va renunţa sa organizeze o expoziţie pe care o proiectase şi care obtinuse înregistrarea, Biroul Internaţional va decide asupra datei cînd ea va putea fi admisã sa concureze din nou cu celelalte tari, pentru organizarea unei alte expoziţii.
TITLUL III
Biroul Internaţional al expozitiilor
ART. 10
Se înfiinţeazã un Birou Internaţional al expozitiilor însãrcinat sa vegheze la aplicarea Convenţiei. Acest Birou cuprinde un Consiliu de administraţie, asistat de o comisie de clasificare şi un director, a cãror numire şi atribuţii sînt fixate prin regulamentul prevãzut în articolul urmãtor.
Prima întrunire a Consiliului de administraţie al Biroului Internaţional va fi convocatã la Paris de guvernul Republicii Franceze, în anul care va urma dupã punerea în vigoare a Convenţiei. În cursul acelei întruniri Consiliul va fixa sediul Biroului Internaţional şi va alege pe director.
ART. 11
Consiliul de administraţie se compune din membrii desemnaţi de cãtre ţãrile contractante în numãr de unul pînã la trei de fiecare ţara. El este autorizat sa-şi alãture, cu titlu consultativ, doi sau trei membri din Camera de Comerţ internationala, desemnaţi de aceasta Camera.
Consiliul decide asupra tuturor chestiunilor pentru care prezenta Convenţie îi atribuie competenta; el discuta şi adopta regulamentele relative la organizarea şi la funcţionarea interioarã a Biroului internaţional. El stabileşte bugetul încasãrilor şi cheltuielilor, controleazã şi aproba conturile.
ART. 12
Orice ţara, oricare ar fi numãrul delegaţilor sãi, dispune de un vot în sinul Consiliului. Orice ţara poate sa încredinţeze reprezentanta sa delegaţiei unei alte tari, care în acest caz dispune de un numãr de voturi egal cu numãrul ţãrilor pe care le reprezintã. Pentru validitatea deliberãrilor se cere quorumul de doua treimi a ţãrilor reprezentate în Consiliu.
Votarile se fac cu majoritate absolutã, cu excepţia cazurilor urmãtoare:
1. Întocmirea regulamentului;
2. Sporirea bugetului;
3. Respingerea unei cereri prezentate de o ţara contractantã sau admiterea unei cereri, atunci cînd mai multe tari sînt în concurenta;
4. Autorizarea unei expoziţii generale pentru o durata mai mare de şase luni;
În aceste patru cazuri se cere o majoritate de doua treimi a ţãrilor reprezentate la Biroul internaţional.
ART. 13
Comisia de clasificare este compusa din reprezentanţii a 12 tari contractante, numiţi de guvernul lor.
Din aceste tari jumãtate sînt desemnate de Biroul internaţional; cealaltã jumãtate formeazã obictul unei rotatii în condiţiile fixate de regulamentul Biroului. Comisia poate sa-şi alãture, cu titlu consultativ, pe unul sau doi membri ai Camerei de comerţ internaţional, desemnaţi de acea Camera.
Aceasta Comisie supune aprobãrii Consiliului de administraţie clasificarea prevãzutã la articolul 2 şi modificãrile ce ar putea sa-i fie aduse. Pentru aplicarea termenelor prevãzute la articolul 4, ea îşi da avizul asupra chestiunii de a se şti dacã o expoziţie supusã înregistrãrii este specialã sau generalã şi dacã, în ciuda titlului sau şi a clasificarii sale, ea nu este de aceeaşi natura cu o expoziţie precedenta sau cu o expoziţie specialã ce se organizeazã la aceeaşi data.
ART. 14
Bugetul Biroului se fixeazã provizoriu la 4.000 lire sterline. Cheltuielile Biroului sînt suportate de ţãrile contractante ale cãror pãrţi de contribuţie se fixeazã în modul urmãtor: partea ţãrilor membre ale Socetatii Natiunulor este fixatã în proporţia contribuţiei pe care aceste tari o vãrsa la Societatea Naţiunilor. Afarã de cazul de sporire a bugetului fixat mai sus, partea celor mai mari tari nu poate sa depãşeascã 500 lire sterline. Ţãrile care nu sînt membre la Societatea Naţiunilor desemneazã, ţinînd seama de dezvoltarea lor economicã, pe o ţara membra a Societãţii Naţiunilor, iar partea lor este egala cu aceea care se vãrsa de cãtre ţara astfel desemnatã.
Consiliul de administraţie poate în afarã de aceasta sa încuviinţeze perceperea oricãror alte venituri ca rasplata pentru serviciile aduse grupãrilor sau particularilor.
TITLUL IV
Obligaţiile tarii care invita şi ale ţãrilor participante
ART. 15
Guvernul care invita la o expoziţie internationala trebuie sa numeascã un comisar al guvernului sau un delegat însãrcinat sa-l reprezinte şi sa garanteze executarea angajamentelor luate fata de participanţii strãini. Comisarul sau delegatul trebuie, în afarã de aceasta, sa ia orice mãsuri folositoare pentru paza materialã a obiectelor expuse.
ART. 16
Guvernele ţãrilor participante trebuie sa numeascã comisari sau delegaţi în scopul de a le reprezenta şi a veghea la respectarea regulamentelor edictate cu ocazia manifestãrii.
Comisarii sau delegaţii sînt singurii însãrcinaţi sa reglementeze atribuirea sau repartiţia locurilor între expozanti, în pavilioanele ţãrilor lor şi în secţiunile naţionale.
ART. 17
Într-o expoziţie generalã nu se poate percepe de cãtre administraţie nici o taxa pentru locurile acoperite sau descoperite prevãzute în programul expoziţiei şi atribuite fiecãrei tari participante.
ART. 18
În orice expoziţie, vizata de prezenta Convenţie, obiectele strãine pasibile de drepturi vamale şi taxe sînt admise cu scutire provizorie, cu condiţia ca ele sa fie reexportate.
Un certificat al expeditorului, care va însoţi mãrfurile, va atesta numãrul şi natura, mãrcile şi numerele coletelor, precum şi denumirea comercialã a produselor, greutatile, originea şi valoarea lor. Obiectele sînt scoase din vama în localurile expoziţiei fãrã sa fie supuse unei examinari vamale la frontiera. Dispoziţiile precedente sînt aplicabile sub rezerva regulamentelor vamale ale tarii organizatoare a expoziţiei.
Cînd, dupã legislaţia nationala a tarii care invita, este necesarã o cauţiune pentru obţinerea scutirii provizorii prevãzutã la paragraful precedent, cauţiunea data de comisarul fiecãrei tari participante, în numele expozantilor sãi, se va considera ca o garanţie suficienta pentru plata taxelor vamale şi a celorlalte dãri şi taxe la care sînt supuse obiectele expuse, care nu vor fi reexportate dupã închiderea expoziţiei în termenele fixate.
Sînt excluse da la beneficiul scutirii provizorii de taxe stocurile de mãrfuri care nu constituie mostre propriu-zise şi care sînt importate în unicul scop de a fi puse în vînzare în cursul expoziţiei.
În caz de distrugere totalã sau parţialã a obiectelor expuse, expozantul beneficiazã de scutire:
1. Dacã dovedeşte ca cantitãţile nereprezentate sau ca obiectele deteriorate au fost utilizate pentru serviciile expoziţiei sau nu mai pot fi vîndute din cauza naturii lor perisabile şi,
2. Dacã tariful vamal nu supune nici unei taxe sau drept de intrare obiectele deteriorate sau inutilizabile.
Acest beneficiu nu se va acorda dacã obiectele vor fi date spre consumarea la care ele sînt în mod normal destinate.
Dovezile prevãzute la alineatul 4 sînt prezentate de cãtre comisarul sau delegatul tarii al carei cetãţean este expozantul, decizia aparţinînd administraţiei tarii în care se tine expozitia.
Pentru aplicarea dispoziţiilor care preced, trebuie sa fie considerate ca obiecte destinate expoziţiei:
1. Materialele de construcţie chiar dacã sînt importate în stare de materie prima, destinatã a fi prelucrata dupã sosirea în ţara în care se tine expozitia,
2. Instrumentele, materialul de transport pentru lucrãrile expoziţiei,
3. Obiectele ce servesc decorarii interioare şi exterioare a localurilor, standurilor, galantarelor expozantilor,
4. Obiectele ce servesc decorarii şi mobilarii localurilor afectate comisarilor sau delegaţilor ţãrilor participante, precum şi articolele de birou destinate uzului lor,
5. Obiectele şi produsele întrebuinţate la instalarile şi la funcţionarea maşinilor sau aparatelor expuse,
6. Mostrele necesare juriului pentru aprecierea şi judecarea obiectelor expuse, sub rezerva prezentãrii unei dovezi din partea comisarului sectiei, în care sa se menţioneze natura şi cantitatea obiectelor consumate.
Pe lîngã acestea, sînt scutite de taxe:
1. Cataloagele, brosurile şi afisele oficiale, ilustrate sau nu, publicate de ţara care participa la expoziţie,
2. Cataloagele, brosurile, afisele şi orice alte publicaţii, ilustrate sau nu, distribuite în mod gratuit de expunatorii obiectelor strãine în incinta expoziţiei şi numai pe timpul duratei ei.
Dispoziţiile prezentului articol nu se aplica la obiectele care, din cauza legislaţiei tarii organizatoare, fac parte dintr-un monopol de stat sau a cãror vînzare este opritã sau reglementatã prin licenta, afarã numai sub condiţiile prescrise de guvernul acelei tari. Totuşi expunerea acestor produse rãmîne autorizata, sub rezerva mãsurilor de control în scopul de a se interzice vînzarea lor.
ART. 19
Regulamentul oricãrei expoziţii internaţionale trebuie sa cuprindã o clauza care da expunatorului dreptul de a-şi retrage declaraţia de participare, în cazul cînd, dupã acceptarea de a participa la expoziţie, ar interveni o agravare a taxelor aplicabile produselor acestui expunator.
ART. 20
La sfîrşitul expoziţiei expunatorul poate, dacã totuşi legislaţia tarii unde are loc expozitia nu se opune, sa vinda şi sa livreze mostrele expuse. În cazul acesta, el nu este supus altor taxe decît acelora pe care le-ar avea de achitat în caz de import direct.
ART. 21
Într-o expoziţie internationala nu se poate face uz, spre a se indica un grup sau o instituţie, de o denumire geograficã care se referã la o ţara participanta, decît cu autorizaţia comisarului sau a delegatului acelei tari.
În caz de neparticipare a ţãrilor contractante, asemenea interziceri se pronunţa de cãtre administraţia expoziţiei în urma cererii guvernelor interesate.
ART. 22
Într-o expoziţie nu sînt considerate ca naţionale, şi în consecinta nu pot fi arãtate sub aceasta denumire, decît secţiile constituite sub autoritatea unui comisar sau a unui delegat, numit conform art. 15 şi 16 de guvernul tarii organizatoare sau participante.
ART. 23
Secţia nationala a unei tari nu poate cuprinde decît obiectele care aparţin acelei tari.
Totuşi, poate sa figureze în ea, cu autorizaţia comisarului sau a delegatului tarii interesate, un obiect aparţinînd altei tari, cu condiţia ca el sa nu serveascã decît pentru a completa instalatia, sa fie fãrã influenta asupra atribuirii recompensei obiectului principal şi ca atare sa nu beneficieze el însuşi de nici o recompensa.
Sînt considerate ca aparţinînd industriei şi agriculturii unei tari, obiectele care au fost extrase din solul sau, recoltate sau fabricate pe teritoriul ei.
ART. 24
Afarã numai de cazul unor dispoziţii contrarii în legislaţia tarii organizatoare, în principiu, nu trebuie concedat într-o expoziţie, nici un monopol de orice natura ar fi.
Totuşi, asdministratia expoziţiei va putea, dacã o va socoti necesar, sa acorde monopolurile urmãtoare: luminatul, incalzitul, vamuirea, manutanta şi publicitatea în interiorul expoziţiei. În acest caz, ea va avea de îndeplinit urmãtoarele condiţii:
1. Sa indice existenta acestui monopol sau a acestor monopoluri în regulamntul expoziţiei şi în buletinul de adeziune ce urmeazã sa fie semnat de expunatori.
2. Sa asigure expunatorilor uzul serviciilor monopolizate în condiţiile aplicate obişnuit în ţara.
3. Sa nu limiteze în nici un caz puterile comisarilor în secţiile lor respective.
Comisarul tarii organizatoare va lua orice mãsura pentru ca tarifele de mina de lucru, cerute ţãrilor participante, sa nu fie mai urcate decît cele cerute administraţiei tarii organizatoare.
ART. 25
Fiecare ţara, unde va avea loc o expoziţie internationala, va oferi bunele ei servicii pentru a obţine de la administraţiile, companiile şi întreprinderile de cai ferate, de navigaţie sau de aviatie ale ei, usurinta de transport în favoarea obiectelor destinate acestei expoziţii.
ART. 26
Fiecare ţara va folosi toate mijloacele care, dupã legislaţia ei, i se vor pãrea cele mai nimerite, pentru a acţiona contra promotorilor de expoziţii fictive sau de expoziţii la care participanţii sînt fraudulos atrasi prin promisiuni, anunţuri sau reclame mincinoase.
TITLUL V
Recompense
ART. 27
Regulamentul general al expoziţiei va trebui sa arate dacã, independent de brevetele de participare, care pot fi acordate totdeauna, se vor da sau nu recompense expunatorilor. În cazul cînd vor fi prevãzute recompense, atribuirea lor poate fi limitatã la anumite clase.
Înainte de deschiderea expoziţiei, expunatorii care iau parte la expoziţie, fie în secţii, fie în pavilionul lor naţional şi care vor voi sa ramina în afarã atribuirii recompenselor, vor face o declaraţie la administraţia expoziţiei, prin intermediul comisarul sau al delegaţilor lor.
Membrii juriului rãmîn obligatoriu în afarã atribuirii recompenselor.
ART. 28
Participarea la o expoziţie este libera sau supusã unei admiteri prealabile.
Participarea este libera atunci cînd toate obiectele pot fi admise la expoziţie, sub rezerva ca expunatorul sa fi subscris la timpul cuvenit buletinul de adeziune, şi sa fi îndeplinit condiţiile generale stabilite pentru aceasta adeziune.
Participarea este supusã unei admiteri prealabile, atunci cînd regulamentul general prevede ca obiectele chemate sa figureze în expoziţie trebuie sa satisfacã anumite condiţii speciale, precum este buna fabricare sau originalitatea.
În acest caz, regulamentul va face cunoscut procedeele pe care ţara organizatoare le-ar fi adoptat pentru admiterea obiectelor în secţia ei nationala, în scopul de a permite ţãrilor invitate sa se conformeze cu ele, fiecare ţara pãstrînd facultatea de a aplica aceste procedee dupã aprecierea sa.
ART. 29
Aprecierea şi judecarea obiectelor expuse sînt încredinţate unui juriu internaţional constituit în conformitate cu regulile urmãtoare:
1. Fiecare ţara este reprezentatã în juriu proporţional cu partea pe care o ia la expoziţie, tinindu-se mai ales seama de numãrul expozantilor, exclusiv colaboratorii şi cooperatorii, şi de suprafata ce ocupa.
Fiecare ţara are drept la cel puţin un jurat în orice clasa, în care sînt expuse produsele ei, afarã numai de cazul cînd administraţia expoziţiei şi comisarul sau delegatul tarii interesate sînt de acord pentru a recunoaşte ca aceasta reprezentare nu este justificatã prin insemnatatea participãrii ei în aceasta clasa.
Nici o ţara nu poate avea mai mult de şapte jurati în aceeaşi clasa; totuşi, aceasta limitare nu este aplicabilã la clasele alimentaţiei lichide şi solide.
2. Funcţia de jurat trebuie sa fie atribuitã unor persoane care poseda cunoştinţele tehnice necesare.
3. Juratii nu pot fi investiti în funcţiile lor decît cu agrementul guvernului lor.
4. Juriul comporta trei grade de jurisdicţii sau instanţe.
ART. 30
Recompensele se împart în cinci categorii:
1. Marele premiu.
2. Diplome de onoare.
3. Medalii de aur.
4. Medalii de argint.
5. Medalii de bronz.
Pe lîngã acestea se pot atribui, la propunerea expozantilor recompensati sau a membrilor juriului, diplome colaboratorilor sau cooperatorilor sãi.
Calitatea de membru al juriului poate fi menţionatã de cãtre titularul acestei funcţii în toate cazurile în care expunatorii sînt autorizaţi sa aminteasca recompensele lor.
Calificarea de: "hors concours" este de acum înainte interzisã atît pentru membrii juriului, cît şi pentru expunatorii care au cerut sa ramina în afarã atribuirii recompenselor.
ART. 31
Lista premiantilor expoziţiei se va inregistra la Biroul Internaţional. Laureatii nu se vor putea prevala de recompensele acordate decît cu condiţia de a mentiona, dupã recompensa, titlul exact al expoziţiei. Ei vor fi autorizaţi sa adauge la aceasta menţiune monograma Biroului Internaţional. Biroul internaţional al expozitiilor va face cunoscut Biroului internaţional al proprietãţii industriale din Berna expoziţiile înregistrate şi îi va trimite lista premiantilor.
ART. 32
Se vor stabili, prin îngrijirea Biroului internaţional, regulamente-tip, fixind condiţiile generale de alcãtuire şi funcţionare a juriilor şi determinînd modul de atribuire a premiilor. Adoptarea lor se va recomanda ţãrilor organizatoare.
TITLUL VI
Dispoziţii finale
ART. 33
Prezenta Convenţie va fi ratificatã:
a) Fiecare guvern, îndatã ce va fi gata pentru depunerea ratificãrilor, va informa despre aceasta guvernul francez. De îndatã ce 7 guverne se vor fi declarat gata sa efectueze aceasta depunere, se va proceda la aceasta în cursul lunii ce va urma dupã primirea ultimei declaraţii de cãtre guvernul francez, şi la ziua fixatã de zisul guvern;
b) Ratificarile vor fi depuse în arhivele guvernului francez;
c) Depunerea ratificãrilor va fi constatatã printr-un proces-verbal, semnat de cãtre reprezentanţii ţãrilor care iau parte la Convenţie şi de cãtre Ministerul Afacerilor Strãine al Republicii Franceze;
d) Guvernele ţãrilor semnatare, care nu vor fi fost în mãsura sa depunã instrumentul de ratificare în condiţiile prescrise la paragraful a al prezentului articol, o vor putea face ulterior printr-o notificare scrisã, adresatã guvernului Republicii Franceze şi însoţitã de instrumentul de ratificare;
e) O copie certificatã conformã de pe procesul-verbal relativ la prima depunere de ratificare, şi de pe notificãrile menţionate la alineatul precedent, va fi remisã îndatã, prin îngrijirea guvernului francez şi pe cale diplomaticã, guvernele care au semnat prezenta Convenţie sau au aderat la ea.Totodatã, în cazul prevãzut la alineatul precedent, guvernul francez va face cunoscutã data la care a primit notificarea.
ART. 34
a) Prezenta Convenţie nu se aplica de drept decît la teritoriile metropolitane ale ţãrilor contractante;
b) Dacã o ţara va dori punerea ei în vigoare în coloniile sale, protectoratele, teritoriile de dincolo de mare şi teritoriile sub suveranitate sau sub mandat, intenţia ei va fi menţionatã chiar în instrumentul de ratificare sau va fi obiectul unei notificãri adresatã în scris guvernului francez, care va fi depusa în arhivele acestui guvern.
Dacã se va alege acest procedeu, guvernul francez va transmite guvernelor ţãrilor semnatare şi aderente o copie certificatã conformã de pe notificare, aratind data la care a fost primitã;
c) Expoziţiile care nu cuprind decît produsele metropolei şi ale coloniilor, ale protecoratelor, ale teritoriilor de dincolo de mare şi ale teritoriilor sub suveranitate sau sub mandat, sînt considerate ca expoziţii naţionale şi, prin urmare, nu sînt vizate prin prezenta Convenţie, fãrã a fi cazul sa se cerceteze dacã aceasta Convenţie a fost extinsã la acele teritorii.
ART. 35
a) Dupã intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, orice ţara nesemnatara va putea sa adere la ea, oricind;
b) În acest scop, ea va notifica, în scris şi pe cale diplomaticã, guvernului francez adeziunea ei, care va fi depusa în arhivele acestui guvern;
c) Guvernul francez va transmite imediat guvernelor ţãrilor semnatare şi aderente o copie certificatã conformã de pe notificare, aratind data la care a fost primitã.
ART. 36
Prezenta Convenţie va produce efect pentru ţãrile contractante care au participat la prima depunere a ratificãrilor o luna dupã data procesului-verbal. Pentru ţãrile care o vor ratifica ulterior sau care vor adera la ea, precum şi pentru colonii, protectorate, teritoriile de dincolo de mare şi teritoriile sub suveranitate sau sub mandat, nemenţionate în instrumentele de ratificare, Convenţia va produce efect o luna dupã data primirii notificãrilor, prevãzute la articolele 33, alineatul d; 34, alineatul b; 35, alineatul b.
ART. 37
Ţãrile contractante nu pot denunta prezenta Convenţie, înaintea unui termen de cinci ani, cu începere de la intrarea ei în vigoare.
Denunţarea va putea fi atunci efectuatã, oricind, printr-o notificare adresatã guvernului Republicii Franceze. Ea îşi va produce efectele un an dupã data primirii acestei notificãri. O copie certificatã conformã de pe notificare, cu arãtarea datei la care a fost primitã, va fi transmisã imediat de cãtre guvernul Republicii Franceze, guvernelor ţãrilor semnatare şi aderente.
Dispoziţiile prezentului articol se aplica, de asemenea coloniilor, protectoratelor, teritoriilor de dincolo de mare, teritoriilor sub suveranitate sau sub mandat.
ART. 38
Dacã, în urma denuntarilor, numãrul ţãrilor contractante ar fi redus la mai puţin de şapte, guvernul Republicii Franceze va convoca imediat o Conferinţa internationala care sa decidã asupra tuturor mãsurilor ce trebuie luate.
ART. 39
Guvernul Republicii Franceze va comunica, de asemenea, Biroului internaţional o copie de pe orice ratificãri, adeziuni şi denuntari.
ART. 40
Prezenta Convenţie va putea fi semnatala Paris, pînã la 30 aprilie 1929.
Drept care plenipotenţiarii mai jos arãtaţi au semnat prezenta Convenţie.
Facuta la Paris la douãzeci şi doua noiembrie una mie noua sute douãzeci şi opt, într-un singur exemplar, care va rãmîne depus în arhivele guvernului Republicii Franceze şi de pe care vor fi remise, pe cale diplomaticã, copii certificate conforme, tuturor guvernelor ţãrilor reprezentate la Conferinţa de la Paris.
_________________
*) Traducere.
PROTOCOL*)
privind modificarea Convenţiei semnate la Paris la 22 noiembrie 1928 referitoare la expoziţiile internaţionale
Subsemnaţii, plenipotentiari ai guvernelor enumerate mai jos s-au reunit la Conferinţa de la Paris din 10 mai 1948 şi au convenit de comun acord şi sub rezerva ratificãrii asupra urmãtoarelor dispoziţii:
ART. 1
Articolele 2, 3 şi 4 ale Convenţiei din 22 noiembrie 1928 sînt abrogate şi înlocuite prin urmãtoarele articole:
"Art. 2. - O expoziţie este generalã atunci cînd ea priveşte produse ale activitãţii omeneşti aparţinînd mai multor ramuri ale producţiei sau cînd ea este organizatã cu scopul de a evidenţia ansamblul progreselor realizate într-un domeniu determinat, cum ar fi igiena, artele aplicate, comfortul modern, dezvoltarea coloniala, etc... .
Ea este specialã atunci cînd ea nu se ocupa decît de o singura tehnica aplicatã (electricitate, optica, chimie, etc...), de o singura tehnica (textile, turnatorie, arte grafice, etc...), de o singura materie prima (pielea, matasea, nichelul, etc...), de o singura necesitate alimentara (incalzitul, alimentarea, transportul, etc...), ea nu trebuie sa comporte pavilioane naţionale.
Prin grija Biroului internaţional prevãzut la art. 10, va fi stabilitã o clasificare a expozitiilor, care va servi ca baza pentru a determina profesiile şi obiectele care pot fi incluse într-o expoziţie specialã conform alineatului precedent. Aceasta lista va putea fi revizuitã în fiecare an.
Art. 3. - Durata expozitiilor. Durata expozitiilor internaţionale nu trebuie sa depãşeascã 6 luni. Aceasta durata este fixatã în momentul înregistrãrii expoziţiei şi ea nu va putea fi prelungitã ulterior de cãtre Birou decît în cazurile de forta majorã ce ar rezulta din evenimente survenite în cursul exploatãrii, cum ar fi incendiul, inundatii, tulburãri sociale, avînd ca rezultat punerea în imposibilitate a expoziţiei fie de a fi deschisã la data oficialã fixatã, fie de a funcţiona normal în timpul afectat duratei sale. Aprecierea unei cereri prezentate de cãtre ţara organizatoare a expoziţiei privind prelungirea, este lãsatã Biroului.
Prelungirea acordata va fi în funcţie de durata nefunctionarii expoziţiei. Aceasta prelungire va începe sa curgã de la data pe care ţara organizatoare o va indica şi în nici un caz nu va putea depãşi 6 luni de la data închiderii zisei expoziţii.
Art. 4. - Frecventa expozitiilor. Frecventa expozitiilor internaţionale menţionate în prezenta Convenţie este reglementatã conform urmãtoarelor principii: expoziţiile sînt împãrţite în doua categorii:
- Prima categorie: expoziţiile generale care antreneaza pentru ţãrile invitate obligaţia de a construi pavilioane naţionale;
- A doua categorie: expoziţii generale care nu lasa nici unei tari invitate facultatea de a construi un pavilion.
Pentru organizarea de expoziţii internaţionale globul pamintesc va fi împãrţit în 3 zone: zona Europei, zona celor doua Americi şi a treia pentru restul globului pamintesc. Ţãrile al cãror teritoriu se întinde peste doua zone trebuie sa aleagã pe aceea în care ele înţeleg sa fie clasificate. În aceeaşi ţara nu poate fi organizatã în cursul inei perioade de 15 ani decît o expoziţie generalã din prima categorie, un interval de 10 ani trebuie sa separe doua expoziţii generale de orice categorie.
Nici o ţara contractantã nu poate organiza participarea la o expoziţie generalã de categoria I decît în cazul cînd aceasta expoziţie ar urma la un interval de cel puţin 6 ani o expoziţie generalã de prima categorie precedenta în aceeaşi zona, sau cel puţin 2 ani în orice alta zona. Ea nu poate sa organizeze participarea la expoziţie generalã de categoria a II-a decît dacã aceasta este separatã de expozitia generalã care a precedat-o de un interval de 2 ani în aceeaşi zona şi de un an în orice alta zona. Aceste doua intervale vor fi de respectiv 4 şi 2 ani atunci cînd este vorba de expoziţii de aceeaşi natura. Termenele prevãzute în paragraful precedent sînt aplicate fãrã a fi facuta o distictie între expoziţiile organizate de o ţara aderenta sau neaderenta la Convenţie.
Expoziţii speciale de aceeaşi natura nu pot avea loc în acelaşi timp pe teritoriul ţãrilor contractante. Un termen de 5 ani este obligatoriu pentru ca ele sa poatã fi reînnoite în aceeaşi ţara. Totuşi Biroul internaţional al expozitiilor poate reduce în mod excepţional acest din urma termen pînã la minimul doi ani atunci cînd considera ca acest termen este justificat de evoluţia rapida a unei oarecare ramuri a producţiei. Aceeaşi reducere de termen poate fi aplicatã în unele tari la un interval inferior celui de 5 ani.
Expoziţii speciale de natura diferita nu pot avea loc în aceeaşi ţara la un interval mai mic de 3 luni.
Termenele menţionate în prezentul articol au ca punct de plecare data deschiderii efective a expoziţiei."
ART. 2
Articolul 10 al Convenţiei din 22 noiembrie 1928 se completeazã cu urmãtoarea dispoziţie:
"în cazul în care postul de director este vacant, consiliul Biroului internaţional al expozitiilor alege cu majoritatea absolutã un director de naţionalitatea unei tari aderente la Convenţie.
Directorul este numit pentru un numãr de ani fixati de regulamentul interior. Remunerarea sa este fixatã de consiliu la propunerea Comisiei bugetare."
ART. 3
Orice stat va putea adera la prezentul Protocol notificind în scris şi pe cale diplomaticã guvernului francez aderarea sa, care va fi depusa în arhivele acestuia.
Orice noua accesiune la Convenţia din 22 noiembrie 1928 va antrena deplin drept aderarea la przentul Protocol.
Guvernul francez va transmite de îndatã guvernelor semnatare şi aderente şi Preşedintelui Biroului internaţional al expozitiilor copia certificatã conformã a notificãrii indicind pe aceasta data la care ea a fost primitã.
ART. 4
Prezentul Protocol va fi ratificat. Fiecare Putere va adresa, în cel mai scurt timp posibil ratificarea sa guvernului francez care va înştiinţa pe ceilalţi semnatari. Prezentul Protocol va intra în vigoare pentru fiecare ţara semnatara în aceeaşi zi cu depunerea actului sau de ratificare.
Fãcut la Paris, la 10 mai 1948.
________________
*) Traducere.
------------
|
Dezvoltarea continua şi cu succes a economiei naţionale a creat posibilitãţile necesare pentru o noua imbunatatire a reglementãrii modului de acordare a echipamentului de protecţie şi a celui de lucru, astfel încît sa corespundã noului stagiu de organizare a producţiei şi sa asigure desfãşurarea activitãţii oamenilor muncii în condiţii din ce în ce mai bune.
În acest scop Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane hotãrãşte:
1. Angajaţii care lucreazã în condiţii ce pot avea urmãri dãunãtoare asupra sãnãtãţii lor au dreptul sa primeascã echipament de protecţie în vederea inlaturarii posibilitãţilor de accidentare sau imbolnavire profesionalã în condiţiile stabilite de prezenta hotãrîre.
Echipamentul de protecţie aparţine unitãţii şi se acorda angajaţilor în folosinta gratuita de cãtre unitatea unde lucreazã, din prima zi de lucru pe locul de munca pentru care este prevãzut acest echipament.
Unitatea care acorda echipamentul de protecţie este obligatã sa-l întreţinã în perfecte condiţiuni de utilizare, printr-o pãstrare corespunzãtoare, curãţire şi reparare.
2. Angajaţii cãrora li se acorda echipamentul de protecţie au dreptul şi obligaţia de a-l folosi numai în timpul îndeplinirii muncii pentru care este prevãzut acest echipament şi de a-l pãstra în perfecta stare de utilizare pe durata prevãzutã în normativ.
Neacordarea echipamentului de protecţie sau nefolosirea lui în timpul muncii constituie încãlcãri ale normelor de protecţie a muncii.
3. În cazul cînd echipamentul de protecţie a devenit inutilizabil înainte de expirarea termenului de folosinta prevãzut în normativ datoritã unor cauze de care nu poate fi fãcut rãspunzãtor angajatul, unitatea îi va acorda gratuit alt echipament.
În cazul cînd degradarea echipamentului s-a produs din vina angajatului, unitatea îi va acorda al echipament, contra cost, prin reţineri în rate lunare.
4. Angajaţilor care lucreazã în condiţii ce duc la degradarea sau uzarea prematura a imbracamintei sau incaltamintei proprii li se pune la dispoziţie echipament de lucru, prin grija unitãţii, în condiţiile stabilite de prezenta hotãrîre.
Echipamentul de lucru se procura de cãtre unitate, în cadrul normativului mijloacelor circulante aprobate şi fãrã a crea stocuri care sa depãşeascã necesitãţile curente.
Angajaţii care primesc echipament vor suporta numai jumãtate din costul lui, prin reţineri din salariu în trei rate lunare.
Angajaţii care beneficiazã de aceste echipamente sînt obligaţi sa le întreţinã în perfecte condiţiuni de utilizare, printr-o pãstrare corespunzãtoare, curãţire şi reparare.
Aceste echipamente se acorda numai angajaţilor permanenţi din momentul definitivãrii angajãrii lor.
5. Unitãţile sînt obligate de a pune la dispoziţia organelor de îndrumare sau control, a personalului delegat sau detaşat în vederea efectuãrii unor lucrãri şi a elevilor şi studenţilor trimişi la practica, echipament de protecţie pe timpul îndeplinirii sarcinii lor, dacã activitatea acestora se desfãşoarã pe locuri de munca pentru care se prevede în normativ acordarea de echipament de protecţie.
6. Echipamentul de protecţie şi cel de lucru se acorda pe baza normativelor care cuprind locurile de munca sau profesiunile, sortimentele de echipament şi durata de folosinta a acestora, întocmite conform prevederilor Dispoziţiei Consiliului de Miniştri nr. 78/1959.
Sortimentele de echipament sînt cele prevãzute în anexa prezentei hotãrîri.
Aplicarea normativelor se va face numai cu avizul Consiliului Central al Sindicatelor, Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale şi al Comitetului de Stat pentru Problemele de Munca şi Salarii.
7. Ministerele şi celelalte organe centrale, în colaborare cu Comitetele Centrale al Uniunilor Sindicatelor de ramuri, au sarcina - ca pe mãsura îmbunãtãţirii condiţiilor de munca şi a proceselor tehnologice prin eliminarea factorilor daunatori sãnãtãţii sau a celor care determina degradarea sau uzura permanenta a imbracamintei şi incaltamintei proprii - sa reducã în mod corespunzãtor echipamentele de protecţie sau de lucru existente.
De asemenea, organele menţionate mai sus au obligaţia de a reexamina normativele în vigoare, ori de cîte ori se realizeazã prototipuri noi de echipamente de protecţie şi de a propune modificãrile corespunzãtoare.
Modificarea normativelor se poate face numai pe baza propunerilor specificate mai sus şi a avizului organelor prevãzute de art. 6 din prezenta hotãrîre.
8. Pentru prototipuri, privind echipamentul de protecţie şi de lucru, este obligatoriu avizul prealabil al Institutului de Cercetãri Ştiinţifice pentru Protecţia Muncii al Consiliului Central al Sindicatelor care va colabora în acest scop cu institutele de cercetãri departamentale.
La propunerea Consiliului Central al Sindicatelor, ministerele sînt obligate sa înscrie în planurile tematice ale institutelor de cercetãri departamentale şi ale unor întreprinderi probleme legate de îmbunãtãţirea calitãţii sortimentelor de echipament de protecţie şi realizarea de noi prototipuri.
9. Ministerele şi celelalte organe centrale, cãrora le sînt subordonate întreprinderile producãtoare de echipament de protecţie şi de echipament de lucru, sînt obligate sa ia mãsurile necesare pentru asigurarea la timp şi în bune condiţii a cantitãţilor necesare. Fabricãrii acestor echipamente li se va da prioritate în toate cazurile.
10. Ministerul Comerţului este obligat sa asigure aprovizionarea întreprinderilor şi instituţiilor cu articole de echipament de protecţie şi de lucru, prevãzute în lista anexa prin întreprinderile sale pentru comerţul cu ridicatã, pe baza necesarelor prezentate de beneficiar.
11. În termen de 60 de zile de la data prezentei hotãrîri, Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale cu avizul Consiliului Central al Sindicatelor va stabili locurile de munca sau profesiunile la care unitãţile sînt obligate sa acorde în mod gratuit angajaţilor materiale igienico-sanitare, în vederea prevenirii unor boli profesionale.
Costul acestor materiale se va acoperi de unitãţi din fondurile alocate pentru cheltuieli administrative-gospodãreşti.
12. Angajaţii cãrora li s-a acordat echipament de protecţie sau echipament de lucru, pe baza H.C.M. 355/1955 şi Dispoziţiei Consiliului de Miniştri nr. 73/1959, vor beneficia de echipament prevãzut în normativele elaborate pe baza prezentei hotãrîri numai dupã expirarea duratei de folosinta stabilite de H.C.M. nr. 355/1955 , pentru echipamentul primit.
13. Prezenta hotãrîre intra în vigoare pe data de 1 ianuarie 1960.
Pe aceiaşi data se abroga H.C.M. nr. 355 din 11 martie 1955 şi orice alte dispoziţii care contravin prezentei hotãrîri.
ANEXA 1
ECHIPAMENT DE PROTECŢIE
1. Aparat izolant cu butelie.
2. Amortizor pieptar.
3. Bazma de pinza sau material plastic.
4. Bidon de apa pentru mineri.
5. Bluza şi pantaloni din pinza albita.
6. Bluza de pinza.
7. Bocanci cu talpa de cauciuc sau de piele.
8. Bocanci cu talpa de lemn.
9. Bocanci de piele cu elastic lateral.
10. Bocanci de munte cu masele metalice, pentru geologi.
11. Bocanci cu sandale fãrã accesorii metalice.
12. Boneta (de pinza, tricotata, doc, postav, satin alb, sal material plastic).
13. Burtiera de cauciuc.
14. Burtiera de sirma.
15. Caciula de blana.
16. Caciula de postav cu apãrãtori laterale.
17. Camasa şi indispensabili de pinza sau chiloti.
18. Capison imblanit (pentru lucru în frigorifere).
19. Capison de lina.
20. Casca de protecţie.
21. Cascheta de piele.
22. Cascheta de piele neimblanita pentru aviatori.
23. Cascheta de piele imblanita pentru aviatori.
24. Centura de siguranta şi anexele ei (fringhii sau lant şi cirlig carabina
etc.).
25. Centura de siguranta cu bretele şi anexele ei.
26. Centura de siguranta pentru muncitorii din carierele de piatra şi anexele
ei.
27. Centura de salvare.
28. Ciorapi albi.
29. Ciulci, opinci sau cizme pentru taietori de stuf.
30. Cizme de cauciuc pentru apa şi noroi (scurte, pînã la genunchi sau lungi
pînã la sold).
31. Cizme de cauciuc rezistente la solicitãri deosebite de munca.
32. Cizme de cauciuc rezistente la derivati petrolieri şi grãsimi.
33. Cizme de cauciuc antiacide.
34. Cizme de cauciuc pentru industria laptelui.
35. Cizme-pantaloni (pentru canalagii sau intervenţii).
36. Cizme de cauciuc electroizolante.
37. Cizme de piele pentru tabacari.
38. Cizme de piele pentru aviatori.
39. Cizme de piele (cu talpa de piele, de lemn sau de cauciuc).
40. Cizme de piele imblanite cu fermoar pentru aviatori.
41. Cojoc lung.
42. Cojoc scurt cu mineci.
43. Cojoc pieptar cu vesta vatuita.
44. Coltar cu curele pentru coltari.
45. Combinezon alb fãrã buzunare sau salopeta specialã alba.
46. Combinezoane contra prafului.
47. Combinezon de doc.
48. Combinezoane de material plastic.
49. Combinezoane impermeabile cu gluga.
50. Costum de piele.
51. Costum de azbest.
52. Costum impermeabil tip miner.
53. Costum impermeabil tip pescar.
54. Costum izolant din material plastic.
55. Costum de protecţie contra radiatiilor calorice.
56. Costum antiacid sau din fire sintetice.
57. Costum din lina pentru scafandri.
58. Costum pentru sablori.
59. Costum vatuit.
60. Cotiere de piele.
61. Degetare din piele, din cauciuc sau din fire sintetice.
62. Dispozitiv pentru protecţia auzului (antifon).
63. Filtre de sticla pentru sudare sau tãiere cu gaze (vizor).
64. Filtre de sticla pentru sudare electrica (plãci).
65. Filtre de sticla pentru protecţia la cuptoare (plãci şi vizoare cobalt).
66. Filtre pentru masti de gaze.
67. Filtre pentru masti contra prafului.
68. Flanele şi indispensabili flanelati.
69. Galosi electroizolanti (pentru tensiuni pînã la 1000 V).
70. Genunchere.
71. Ghetre sau jambiere de piele, azbest, prelata sau material plastic.
72. Gluga din azbest, din prelata sau din material plastic.
73. Haina din foaie de cort hidrofobizata.
74. Haina vatuita.
75. Haina vatuita cu aplicaţii impermeabile.
76. Halat de doc.
77. Halat din molton.
78. Halat din satin alb.
79. Halat din tesatura de fire sintetice.
80. Halat din foaie de material plastic.
81. Halat din pinza albita.
82. Haina scurta imblanita, de piele, pentru aviatori.
83. Maieu de bumbac.
84. Manta impermeabila cu gluga.
85. Manusi de azbest.
86. Manusi de bumbac tricotate.
87. Manusi duble de doc.
88. Manusi de doc captusite.
89. Manusi de doc imblanite.
90. Manusi de cauciuc electroizolante (pentru joasa sau inalta tensiune).
91. Manusi de cauciuc industriale.
92. Manusi de cauciuc pentru radiologi.
93. Manusi de cauciuc subtiri (chirurgicale şi de autopsie).
94. Manusi de tesatura de cinepa sau de prelata.
95. Manusi de fire sintetice.
96. Manusi de piele.
97. Manusi de piele imblanite pentru aviatori.
98. Manusi de piele neimblanite pentru aviatori.
99. Manusi de piele pentru sudori.
100. Manusi de postav (simple sau cu intarituri).
101. Manusi termoizolante.
102. Masca contra prafului - cu piese de schimb.
103. Masca de autosalvare.
104. Masca de tifon.
105. Masca de gaze - cu piese de schimb.
106. Masca izolanta cu aductie de aer - cu piese de schimb.
107. Masca izolanta cu aspirare libera a aerului (tub flexibil) - cu piese de
schimb.
108. Masca de protecţie impotriva radiatiilor calorice.
109. Masca pentru apicultori.
110. Masca pentru sudori (de cap sau de mina).
111. Minecute de piele.
112. Minecute din pinza cauciucata, din material plastic sau din fire sintetice.
113. Ochelari de protecţie.
114. Ochelari special pentru aviatori.
115. Palarie pentru protecţia impotriva radiatiilor calorice.
116. Palarie impermeabila, tip miner.
117. Palarie impermeabila, tip pescar.
118. Palmare de piele.
119. Palmare de cauciuc.
120. Pantofi din pinza cu talpa neteda.
121. Papuci de postav.
122. Papuci tip panificatie.
123. Pantaloni de doc cu pieptar.
124. Pantaloni de doc cu pieptar şi intarituri.
125. Pantaloni de postav gros pentru cizme, pentru aviatori.
126. Pantaloni vatuiti.
127. Pantaloni scurti.
128. Pantofi de tenis.
129. Pelerina impermeabila cu gluga.
130. Saboti cu galenti cu talpa de lemn.
131. Salopeta de doc.
132. Salopeta de doc cu intarituri pentru mineri (tip A şi tip B).
133. Salopeta de doc impregnata (ignifugata, hidrofobizata sau impregnata
special).
134. Sandale de piele cu talpa de bovine sau de cauciuc.
135. Sandale de cauciuc, tip popular.
136. Sandale cu fete de pinza.
137. Scurta impermeabila cu gluga.
138. Scurta impermeabila sau din material plastic cu slavuta vatuita.
139. Sapca cu clape.
140. Sort de azbest.
141. Sort de cauciuc cu insertie de pinza sau din material plastic.
142. Sort de cauciuc pentru radiologi.
143. Sort impermeabil rezistent la derivati petrolieri.
144. Sort de pinza.
145. Sort de tesatura de cinepa, de prelata sau doc.
146. Sort de piele.
147. Sort de piele scurt.
148. Sort de piele pentru sudori.
149. Sosoni electroizolanti.
150. Sosoni pislari cu talpa de lemn, cauciuc sau pislari cu talpa de pisla.
151. Suba lungã.
152. Suba scurta.
153. Umerare.
154. Viziere (scuturi de protecţie).
ECHIPAMENT DE LUCRU
1. Bluza de doc.
2. Bocanci cu talpa de cauciuc sau de piele.
3. Bocanci cu talpa de piele şi elastic lateral.
4. Bocanci de tip miner.
5. Bocanci de munte cu masele metalice.
6. Combinezon de doc.
7. Cojocel pieptar sau vesta vatuita.
8. Costum de doc pentru muncitorii din serviciul de salubritate publica.
9. Costum de postav pentru muncitorii din serviciu de salubritate publica.
10. Costum vatuit.
11. Halat de doc.
12. Halat din molton.
13. Halat din pinza colorata.
14. Pantaloni de doc.
15. Pantaloni de doc cu pieptar.
16. Pantaloni golf cu intarituri de piele.
17. Pantaloni vatuiti.
18. Salopeta de doc.
19. Sandale de piele cu talpa de bovine sau cauciuc.
20. Scurta impermeabila cu slavuta vatuita.
21. Scurta impermeabila imblanita.
NOTA:
Modificãri ale sortimentelor din prezenta lista se vor putea face cu avizul Consiliului Central al Sindicatelor, Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale şi Comitetului de Stat pentru Munca şi Salarii.
--------------
|
Dispoziţii generale
ART. 1
Urmãrirea silitã a bunurilor şi veniturilor persoanelor fizice pentru realizarea impozitelor şi taxelor neachitate în termen, a creanţelor bãneşti ale organizaţiilor socialiste constatate prin titluri executorii, precum şi mãsurile privind executarea confiscãrii, se aduc la îndeplinire de organele financiare ale comitetelor executive ale sfaturilor populare, de executorii judecãtoreşti şi de executorii organizaţiilor socialiste creditoare.
ART. 2
Organele financiare ale comitetelor executive ale sfaturilor populare îşi aduc la îndeplinire sarcinile privind executarea silitã prin inspectori, agenţi fiscali şi alţi angajaţi delegaţi sa facã încasãri, precum şi prin incasatori plãtiţi cu remiza din încasãri.
ART. 3
Executorii organizaţiilor socialiste executa titlurile constatind creanţe bãneşti de orice valoare ale acestor organizaţii.
Prin executori ai organizaţiilor socialiste se înţeleg:
a) angajaţii, inclusiv remizierii, care în baza unor dispoziţii legale sau a aprobãrii data de Ministerul Justiţiei cu avizul Ministerului Finanţelor, au atributia de a executa titlurile constatind orice creanţe bãneşti ale organizaţiilor socialiste unde funcţioneazã;
b) angajaţii, inclusiv remizierii, cãrora unitãţile socialiste le dau - pe baza unor dispoziţii speciale ale legii - atributia de a executa titluri constatind anumite categorii de drepturi bãneşti.
Executorilor prevãzuţi în prezentul articol li se va putea da, prin înţelegere între organizaţiile socialiste creditoare, atribuţii privind realizarea drepturilor mai multor organizaţii socialiste chiar din sisteme diferite.
Executorii organizaţiilor socialiste prevãzuţi la lit. a) lucreazã sub controlul executorilor judecãtoreşti în a cãror circumscripţie teritorialã funcţioneazã.
ART. 4
Modul cum se întocmesc actele, prin care se constata în mod valabil efectuarea plãţilor pentru datorii ce se executa potrivit <>decretului nr. 221/1960 va fi stabilit prin instrucţiuni date de Ministerul Finanţelor.
Mãsuri asiguratorii
ART. 5
Organizaţiile socialiste creditoare sînt obligate sa ceara luarea mãsurilor de asigurare.
În procesele penale, se vor conformã prevederilor Codului de procedura penalã.
În acţiunile civile, luarea mãsurilor de asigurare se va cere o data cu introducerea acţiunii.
Organizaţiile socialiste sînt obligate sa facã investigaţiile necesare şi sa comunice, dupã caz, instanţei judecãtoreşti sau organului care aplica mãsurile de asigurare, toate datele obţinute în vederea identificarii bunurilor urmaribile ori a persoanei în mina cãreia urmeazã a se infiinta poprirea.
Cînd cu ocazia aplicãrii mãsurilor de asigurare se constata existenta unor venituri urmaribile nepoprite ori a unor imobile urmaribile cu privire la care nu s-a luat inscripţie ipotecarã, organul de executare va incunostiinta despre aceasta instanta, care va lua de îndatã, din oficiu, mãsurile de asigurare corespunzãtoare. Tot astfel se va proceda cînd tribunalul constata direct necesitatea completãrii mãsurilor de asigurare.
ART. 6
Instanta judecãtoreascã care a încuviinţat mãsurile de asigurare va trimite de îndatã şi din oficiu încheierea de încuviinţare organului competent sa o aducã la îndeplinire.
ART. 7
Bunurile perisabile vor fi predate organizaţiilor socialiste potrivit cu obiectul activitãţii acestora.
Aceste organizaţii sînt obligate sa le primeascã de îndatã şi sa le valorifice conform regulilor comerţului socialist.
ART. 8
Obiectele din metale sau pietre preţioase, mijloacele de plata strãine şi titlurile de valoare interna vor fi depuse în 48 ore la cea mai apropiatã unitate a Bãncii de Stat.
Obiectele din metale sau pietre preţioase şi titlurile de valoare interna se vor pãstra pînã la soluţionarea definitiva a pricinii.
Mijloacele de plata strãine pot fi valorificate de îndatã, în cazul cînd Banca de Stat ar gãsi necesar.
ART. 9
Obiectele de arta şi colectiile de valoare precum şi obiectele de muzeu vor fi date în custodia muzeelor, cel mai tirziu în a treia zi de la ridicare.
ART. 10
Sumele de bani, rezultate din valorificarea facuta potrivit art. 7 şi 8, precum şi sumele de bani ridicate de la persoanele urmãrite se consemneazã la C.E.C. pe numele debitorului sau învinuitului, la dispoziţia organului care a încuviinţat sechestrul cãruia i se va preda recipisa de consemnare a sumei, în termen de trei zile de la ridicarea banilor sau de la valorificarea bunurilor.
ART. 11
În cazul cînd, cu prilejul aplicãrii mãsurilor de asigurare sau de executare, se gãsesc bunuri deţinute impotriva dispoziţiilor legale, vor fi sesizate organele competente, cãrora li se vor preda de îndatã bunurile.
ART. 12
Sumele de bani, datorate cu orice titlu debitorului sau învinuitului de cãtre o a treia persoana sau chiar de organizaţia socialistã creditoare, sînt poprite în limitele prevãzute de lege, în miinile terţului sau ale creditoarei, de la data primirii adresei de poprire de cãtre aceştia.
Cu sumele reţinute se va proceda potrivit art. 10 care se aplica prin asemãnare.
Mãsuri premergãtoare executãrii
ART. 13
În procesele, în care s-au recunoscut ori s-au acordat drepturi de orice fel statului sau organizaţiilor socialiste, dispozitivul hotaritor se comunica în vederea executãrii - dupã cum urmeazã:
1. Organului financiar al comitetului executiv al sfatului popular din localitatea unde domiciliazã debitorul, pentru:
a) amenzile ce se fac venit la buget, afarã de cele care potrivit legii se executa prin grija tribunalului;
b) sumele datorate cu orice titlu de persoane fizice ca urmare a încãlcãrii dispoziţiilor Codului silvic.
2. Organizaţiilor socialiste creditoare, în toate celelalte cazuri.
Hotãrîrile, prin care s-a pronunţat şi confiscarea se comunica şi executorului judecãtoresc.
Hotãrîrile care condamna la amenzi intrînd în prevederile de la litera a) şi în acelaşi timp obliga la plata unor datorii care nu se executa de organele financiare ale sfaturilor populare, se comunica şi organizaţiilor socialiste creditoare.
Comunicarea se face de instanta în fata cãreia hotãrîrea devine executorie, trimitindu-se dispozitivul hotãrîrilor ce se executa şi copie dupã procesele-verbale încheiate la aplicarea mãsurilor asiguratorii.
În cazul cînd s-a luat inscripţie ipotecarã, se va arata în comunicare şi aceasta.
Încheierile de aplicare a amenzii şi de stabilire a despãgubirilor, date în materie de contravenţii de organele prevãzute la <>art. 19 şi 35 din Decretul nr. 184/1954 , republicat la 28 mai 1955, se comunica de acele organe.
Adresa cuprinzînd comunicarea dispozitivului constituie titlu executor.
Cînd executarea urmeazã a se face impotriva mai multor persoane, dispozitivul nu se reproduce în comunicarea prevãzutã la alineatul precedent, ci se ataşeazã la aceasta, în atitea exemplare cîte sînt necesare pentru executare.
Prin aceeaşi adresa pot fi comunicate mai multe dispozitive.
ART. 14
În caz de confiscare totalã sau parţialã a averii, instanta în fata cãreia hotãrîrea devine executorie afişeazã pe usa localului în care îşi are sediul, numele persoanelor condamnate la confiscare, cu menţiunea dreptului creditorilor de a lua cunostinta de dosarul executãrii.
Un extras dupã hotãrîrea de condamnare se pãstreazã în mapa prevãzutã la art. 17, la tribunalul în circumscripţia cãruia şi-a avut ultimul domiciliu condamnatul.
Dacã hotãrîrea a devenit executorie în fata altei instanţe, extrasul se trimite tribunalului popular prevãzut la alineatul precedent.
ART. 15
Organizaţiile socialiste creditoare sînt obligate ca în termen de trei zile de la comunicarea titlului executor, sa ceara organelor competente începerea executãrii, aratind în cazurile prevãzute la <>art. 22 alin. 4 din Decretul nr. 221/1960 , dacã se face înştiinţare de plata sau nu.
Mãsurile în vederea executãrii prin poprire vor fi luate direct de organizaţiile socialiste creditoare potrivit art. 18.
Organele de executare, sesizate conform alin. 1 sînt obligate sa înceapã executarea în trei zile de la primirea cererii, formele de executare urmînd sa fie efectuate din oficiu.
Organizaţiile socialiste creditoare vor urmãri felul cum se aduc la îndeplinire mãsurile de asigurare sau de executare şi vor da tot sprijinul organelor de executare.
ART. 16
În cazul cînd debitorul nu poate fi identificat, organele de executare vor restitui titlurile organizaţiilor socialiste creditoare în cel mult o luna de la primire.
Organizaţiile socialiste creditoare vor examina cauzele care au dus la imposibilitatea de identificare a debitorului, dupã care, vor proceda asa cum se arata în art. 72.
Petitiile, pe care le-ar face debitorii organelor prevãzute la art. 2, în legatura cu sumele transmise spre încasare de organizaţiile socialiste, în baza actelor acestor organizaţii, vor fi trimise spre soluţionare organizaţiilor de la care a fost primit debitul.
Petitiile prevãzute la alineatul precedent nu suspenda executarea.
ART. 17
Înştiinţãrile de plata primite conform <>art. 24 din Decretul nr. 221/1960 împreunã cu extrasele prevãzute de art. 14 din prezenta hotãrîre se pãstreazã, în ordinea înregistrãrii, într-o mapa specialã.
Numele debitorilor şi al condamnaţilor prevãzuţi în extrase şi înştiinţãrile de plata se trec într-un registru (opis alfabetic) special.
Acest registru şi mapa cu înştiinţãrile de plata vor putea fi consultate de cãtre toate persoanele interesate.
Executarea prin poprire
ART. 18
Cînd executarea se face prin poprire, organizaţia socialistã creditoare sau organele financiare, dupã caz, vor infiinta poprirea, fãrã prealabilã înştiinţare de plata, printr-o adresa care va fi trimisa terţului poprit împreunã cu copia dupã titlul executor.
O data cu aceasta comunicare, va fi înştiinţat şi debitorul de mãsura luatã.
În materie de contravenţii, adresa de înştiinţare a popririi se face:
1) de organele prevãzute la <>art. 30 alin. 1, lit. a) şi b) din Decretul nr. 184/1954 în ce priveşte amenzile şi despãgubirile civile stabilite pe baza de tarif;
2) de organizaţia socialistã cãreia i s-a admis acţiunea pentru despãgubiri, în celelalte cazuri.
La adresa de înfiinţare a popririi pe baza încheierilor date conform <>art. 19 din Decretul nr. 184/1954 şi a proceselor-verbale prevãzute de art. 35 din acelaşi decret, se vor ataşa copii de pe aceste acte în cazul cînd sumele de plata sînt constatate prin hotãrîri judecãtoreşti, se ataşeazã copie de pe dispozitiv.
Poprirea nu este supusã validãrii.
Cînd poprirea a fost înfiinţatã anterior, ca mãsura de asigurare, ea devine poprire executorie prin comunicarea copiei titlului executor terţului poprit şi înştiinţarea despre aceasta a debitorului urmãrit, de cãtre organizaţia socialistã creditoare.
Terţul poprit este obligat ca, în termen de 5 zile de la comunicarea ce i se face potrivit alineatelor 1 şi 4, sa înştiinţeze organizaţia socialistã creditoare dacã datoreazã sau nu vreo suma de bani debitorului urmãrit.
Impotriva popririi, cei interesaţi pot face contestaţie la tribunalul popular în circumscripţia cãruia îşi are sediul sau domiciliul terţul poprit.
Termenul în care pot fi introduse contestaţii, de cãtre debitori ori terţul poprit, este de 5 zile de la primirea comunicãrii sau înştiinţãrii prevãzute la alin. 1 şi 4.
Dacã poprirea a fost înfiinţatã de organele prevãzute la art. 2 din prezenta hotãrîre, ori de <>art. 30 din Decretul nr. 184/1954 , la judecarea contestaţiei se citeaza şi comitetul executiv al sfatului popular în raza cãruia îşi are sediul sau domiciliul terţul poprit.
Pe baza contestaţiei, instanta poate suspenda executarea chiar fãrã cauţiune, pronuntindu-se în cel mult trei zile de la primirea cererii.
Terţul poprit este obligat ca, dupã 5 zile de la înfiinţarea popririi sau de la scadenta datoriei, dacã scadenta este posterioarã infiintarii popririi, sa consemneze la C.E.C. suma de bani şi sa trimitã recipisa organizaţiei socialiste creditoare.
Valoarea recipisei nu va putea fi încasatã decît dupã expirarea termenului în care pot face contestaţii terţul poprit şi debitorul.
Cînd poprirea a fost înfiinţatã numai de organele prevãzute la art. 2, suma se vãrsa la Banca de Stat în contul bugetului de stat.
Sumele reţinute pe baza hotãrîrilor judecãtoreşti, care obliga la despãgubiri pentru contravenţii, stabilite altfel decît pe baza de tarif, se consemneazã la dispoziţia organizaţiei socialiste pagubite; retinerile în contul amenzilor şi despãgubirilor civile stabilite pe baza de tarif se vãrsa conform alineatului precedent, iar recipisa se trimite organului care a înfiinţat poprirea.
Copiile ce se comunica de organizaţiile socialiste creditoare vor fi certificate de acestea.
Comunicãrile şi înştiinţãrile prevãzute în acest articol se fac prin scrisoare recomandatã.
Urmãrirea bunurilor mobile
ART. 19
Cu ocazia executãrii, organul de executare este obligat sa verifice dacã bunurile sechestrate se gãsesc la locul aplicãrii sechestrului, cum şi dacã nu au fost substituite sau degradate.
Cînd bunurile sechestrate gãsite la verificare nu sînt suficiente pentru realizarea creanţei, organul de executare va face investigaţiile necesare pentru identificarea şi urmãrirea altor bunuri ale debitorului, organizaţia socialistã creditoare fiind obligatã sa-i dea tot concursul.
Despre cele constatate, organul de executare încheie proces-verbal, declarind sechestrate, cînd este cazul, bunurile gãsite cu prilejul investigatiilor fãcute conform alineatului precedent.
Dacã se sechestreaza şi bunuri gajate pentru garantarea creanţelor unor organizaţii socialiste, organul de executare va trimite şi acestor organizaţii cîte un exemplar al procesului-verbal de sechestru. Cîte un exemplar al aceluiaşi proces-verbal se lasa debitorului şi custodelui.
ART. 20
Cînd asupra aceloraşi bunuri, se fac mai multe urmãriri, mãsurile luate de organele care au pornit mai întîi la executare folosesc şi celorlalte executãri intrînd în prevederile prezentei hotãrîri.
Organul care gãseşte bunuri sechestrate anterior, va constata aceasta în procesul-verbal prevãzut la art. 19 alin. 3, la care va anexa copie dupã procesele-verbale de sechestru respective. Prin acelaşi proces-verbal, va declara sechestrate - cînd este necesar - şi alte bunuri pe care le-ar mai gãsi.
Bunurile prevãzute în procesele-verbale de sechestru încheiate anterior, se considera sechestrate şi în cadrul noii executãri.
ART. 21
În cazul cînd organul de executare constata ca în legatura cu bunurile sechestrate s-au savirsit infracţiuni, va consemna aceasta în procesul-verbal întocmit conform art. 19 alin. 3 din care va inainta un exemplar organelor de urmãrire penalã.
ART. 22
Bunurile mobile urmãrite se valorifica prin:
a) preluare directa de cãtre organizaţia socialistã creditoare în contul creanţei;
b) vînzare directa cãtre organizaţii socialiste;
c) predare spre vînzare în comerţul socialist;
d) vînzare la licitaţie.
ART. 23
Valorificarea prin preluare directa de cãtre organizaţia socialistã creditoare se poate face numai în cazul bunurilor urmãrite prin executorii judecãtoreşti sau prin executorii organizaţiilor socialiste creditoare.
Organizaţia socialistã creditoare este obligatã ca în termen de trei zile, de la sesizarea executorului judecãtoresc sau a executorului propriu conform art. 15, sa comunice dacã voieşte sa preia bunurile urmãrite pe seama creanţei.
În cazul cînd mai multe organizaţii socialiste creditoare vor cere sa li se atribuie aceleaşi bunuri, ordinea de preferinta se stabileşte potrivit articolului 38.
Preluarea se constata prin proces-verbal semnat de executor şi organizaţia socialistã creditoare. Creanta organizaţiei socialiste care preia bunul se scade cu contravaloarea acestuia.
ART. 24
Valorificarea prin vînzare directa cãtre organizaţii socialiste se începe. pentru toate bunurile mobile urmãrite potrivit prezentei hotãrîri, în cel mult 15 zile de la expirarea termenului în care organizaţia socialistã creditoare putea sa preia bunul în contul creanţei ori, dacã urmãrirea se face de organele prevãzute la art. 2, de la data procesului-verbal de sechestru întocmit de aceste organe conform art. 19.
Termenul de vînzare, bunurile care se vînd, ora şi locul vinzarii se aduc la cunostinta prin publicaţie de vînzare afişatã la sediul comitetului executiv al sfatului popular comunal, orasenesc sau de raion orasenesc unde se afla bunurile supuse urmãririi. Publicaţia de vînzare se comunica şi organizaţiilor socialiste interesate a cumpara bunurile puse în vînzare.
Produsele agro-alimentare, vitele şi pasarile, bunurile perisabile cum şi alte bunuri a cãror desfacere este supusã unor norme speciale, vor fi vîndute organizaţiilor socialiste în al cãror obiect intra valorificarea lor, sau cãrora le sînt necesare. Vînzarea bunurilor se face chiar dacã se prezintã o singura organizaţie socialistã cumparatoare.
În cazul cînd se prezintã pentru cumpãrare mai multe organizaţii socialiste, organul de executare hotãrãşte, în funcţie de nevoile şi specificul organizaţiilor care s-au prezentat pentru cumpãrare, cãreia dintre ele i se vor vinde bunurile. Obiectele din metale sau pietre preţioase, mijloacele de plata strãine şi titlurile de valoare interna se valorifica de Banca de Stat.
ART. 25
Evaluarea bunurilor, care se valorifica potrivit art. 23 şi 24, se face de organul de executare astfel:
a) animalele de munca şi cele productive, pasarile şi produsele agricole, la preţurile de achiziţie de stat, iar cînd nu exista asemenea preţuri, la preţurile de contractare; cînd nu exista nici preţ de achiziţie nici de contractare, dar exista preţ de vînzare cu amãnuntul în comerţul de stat, evaluarea se face la acest preţ mai puţin rabatul sau adaosul legal stabilit;
b) celelalte bunuri se evalueaza dupã preţurile cu amãnuntul de stat, mai puţin rabatul sau adaosul legal stabilit tinindu-se seama de uzura bunurilor;
c) obiectele de preţ, obiectele rare cum şi bunurile de orice fel pentru care nu exista preţ stabilit se evalueaza prin experţi, ori de cîte ori organul de executare nu poate face singur evaluarea.
ART. 26
Dacã valorificarea nu se poate face prin preluare sau vînzare directa, bunurile vandabile vor fi predate spre vînzare în comerţul socialist, dupã urmãtoarele distincţii:
- unitãţilor comerţului de stat, bunurile provenite din raioanele în al cãror centru funcţioneazã numai unitãţi ale comerţului de stat;
- unitãţilor cooperaţiei de consum, bunurile provenite din raioanele în al cãror centru funcţioneazã numai unitãţi ale cooperaţiei de consum.
Cînd în centrele de raion, funcţioneazã atît unitãţi ale comerţului de stat cît şi unitãţi ale comerţului cooperatist, cum şi în orice alte cazuri cînd împrejurãrile locale ar cere-o, comitetele executive ale sfaturilor populare regionale vor stabili prin care unitãţi se va face valorificarea.
ART. 27
În caz de confiscare parţialã, indestularea creditorilor se face în primul rind din bunurile neconfiscate.
Cînd dupã realizarea valorii creanţelor urmãrite, rãmîn bunuri confiscate, organul de executare procedeazã asa cum se arata în art. 49. Bunurile neconfiscate, rãmase dupã plata creanţelor, se restituie debitorului, care este anuntat în acest scop de organul de executare.
ART. 28
În cazul cînd organul de executare, de acord cu delegatul organizaţiei socialiste creditoare dacã e prezent, apreciazã de la început ca pentru recuperarea sumelor datorate nu este necesar sa fie vîndute toate bunurile sechestrate, se ridica numai atitea bunuri cît se socoteşte necesar.
Dacã opereazã şi confiscarea averii, se ridica toate bunurile confiscate.
ART. 29
Bunurile nevandabile se lasa debitorului. Obiectele intrînd în aceasta categorie se stabilesc de organul de executare de acord cu delegaţii prezenţi ai organizaţiei socialiste urmaritoare şi ai unitãţii prin care se face valorificarea.
Organizaţiei socialiste urmaritoare care nu a avut delegat la executare, i se face cunoscut de organul de executare ce anume bunuri au fost considerate nevandabile, cu arãtarea ca în termen de 5 zile poate cere sa fie ridicate şi aceste obiecte; în cazul cînd se face în termen o asemenea cerere, bunurile se ridica pe cheltuiala organizaţiei socialiste urmaritoare.
ART. 30
Unitãţile comerciale socialiste, cãrora li se predau bunurile în condiţiile art. 26 sînt obligate sa le primeascã şi sa le valorifice potrivit regulilor comerţului socialist.
La predare, bunurile sînt evaluate de organul de executare, iar în cazul cînd unitatea comercialã are pretuitori, evaluarea se face de cãtre aceştia.
Unitatea care primeşte bunurile le vinde în localuri proprii, în bazare, bilciuri, tîrguri sau în orice alte locuri unde va gãsi potrivit. Pentru salariaţi, vînzarea poate fi facuta şi în rate în condiţiile art. 57, dacã organizaţia socialistã urmaritoare face cunoscut ca e de acord cu acest mod de valorificare. Condiţiile vinzarilor în rate se consemneazã într-un înscris semnat de unitatea prin care se face valorificarea şi de cumpãrãtor.
În caz de neplata a ratelor în termen, cumpãrãtorul va fi urmãrit la cererea organizaţiei socialiste creditoare, pentru restul de preţ, în condiţiile prezentei hotãrîri, înscrisul întocmit conform alineatului precedent constituind titlu executor.
Dacã în 30 zile de la predare, bunurile nu au putut fi vîndute, preţul lor se scade cu 20% de cãtre unitatea ce face valorificarea cu acordul organului de executare şi al organizaţiei socialiste creditoare.
ART. 31
Bunurile care nu sînt cumpãrate în termen de 15 zile de la scãderea preţului, se vînd prin licitaţie la cel mai mare preţ oferit.
ART. 32
Se va tine o singura licitaţie în cel mult 30 zile de la scãderea preţului. Data şi ora licitaţiei vor fi aduse la cunostinta publica prin afişe puse în mod vizibil cu cel puţin trei zile înainte, la locul unde urmeazã sa se ţinã.
Acest loc se stabileşte de organul de executare de acord cu unitatea prin care se face valorificarea. Licitaţia se tine în orice zi, între orele 8 şi 18, de cãtre organul de executare care, în caz de necesitate, va cere şi sprijinul organizaţiei socialiste creditoare.
Rezultatele licitaţiei se constata prin proces-verbal semnat de organul de executare şi de delegatul organizaţiei socialiste creditoare, cînd e de fata.
ART. 33
Preţul obţinut din valorificarea bunurilor - din care se scad cheltuielile necesitate de executare (inclusiv valorificarea) - se consemneazã la C.E.C. în termen de trei zile de la valorificare, la dispoziţia organului de executare, cãruia i se preda în urmãtoarele 24 ore recipisa de consemnare.
Sumele încasate direct de organul de executare la vinzarile fãcute potrivit art. 31 se depun de acest organ la C.E.C. în 24 ore de la încasare, în vederea distribuirii preţului. Dacã urmãrirea se face de organele prevãzute la art. 2, suma realizatã se vãrsa la Banca de Stat, în contul bugetului de stat.
ART. 34
Valorificarea va fi terminatã în cel mult 90 zile de la primirea bunurilor de cãtre unitatea comercialã socialistã.
Cumpãrãrile fãcute de organizaţiile socialiste în cadrul de aplicare a prezentei hotãrîri nu se considera achiziţii din sectorul particular.
Prin instrucţiunile Ministerului Comerţului, se vor stabili categoriile de bunuri ce nu pot fi dobîndite decît de organizaţii socialiste cum şi alte norme privind valorificarea bunurilor prin unitãţile comerciale de stat sau cooperatiste.
Urmãrirea bunurilor imobile
ART. 35
Bunurile imobile se valorifica prin:
a) preluare directa de cãtre organizaţia socialistã creditoare;
b) vînzare directa cãtre organizaţii socialiste;
c) vînzare la licitaţie;
d) predare fãrã plata comitetelor executive ale sfaturilor populare.
ART. 36
Pentru imobilele urmãrite, organul de executare instituie ca administrator sechestru organizaţia socialistã creditoare, îndatã dupã comunicarea înştiinţãrii de plata facuta debitorului.
Cînd imobilul se afla în alta localitate, organul de executare poate institui administrator sechestru orice organizaţie socialistã din acelaşi sistem cu organizaţia socialistã creditoare, care îşi are sediul în localitatea respectiva. Dacã în acea localitate nu exista nici o organizaţie socialistã din acelaşi sistem organizatoric, administrator sechestru va fi instituitã organizaţia socialistã desemnatã de comitetul executiv al sfatului popular comunal, orasenesc sau de raion orasenesc.
Cînd urmãrirea se face de organele prevãzute la art. 2 se instituie administrator sechestru proprietarul imobilului sau unul din locatari.
ART. 37
Preţul de vînzare se stabileşte de organul de executare dupã normele ce se vor fixa prin instrucţiunile Ministrului Finanţelor, aprobate prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri.
Organul de executare comunica de îndatã organizaţiei socialiste creditoare preţul fixat precum şi creanţele anunţate de alţi creditori.
ART. 38
În termen de o luna de la comunicarea prevãzutã la alineatul 2 al articolului precedent, organizaţia socialistã creditoare este obligatã sa declare dacã înţelege sa preia imobilul urmãrit pe seama creanţei sale.
În cazul în care mai multe organizaţii socialiste creditoare vor sa preia imobilul, acesta se va atribui de preferinta organizaţiei socialiste pagubite prin infracţiune.
Cînd mai multe organizaţii socialiste pagubite prin infracţiune vor sa preia imobilul, cum şi în toate celelalte cazuri cînd urmãrirea se face la cererea mai multor organizaţii socialiste şi sînt mai multe cereri de atribuire, va fi preferata organizaţia socialistã desemnatã de comitetul executiv al sfatului popular comunal, orasenesc sau de raion orasenesc.
ART. 39
În cazul cînd creanta organizaţiei socialiste care a preluat imobilul este mai mica decît preţul fixat potrivit art. 37, organizaţia socialistã creditoare este obligatã ca, în termen de doua luni de la preluare, sa consemneze diferenţa la C.E.C., la dispoziţia organului de executare.
Dacã în termenul prevãzut de <>art. 25 din Decretul nr. 221/1960 au fost anunţate creanţe care, potrivit ordinii de preferinta prevãzutã la art. 33 din acelaşi decret, trec înaintea creanţei organizaţiei socialiste care a preluat imobilul, aceasta organizaţie este obligatã sa consemneze în termen de o luna de la data procesului-verbal prevãzut la art. 40 din prezenta hotãrîre, sumele necesare plãţii creanţelor care trec înainte şi care nu se pot indestula din alte bunuri ale debitorului urmãrit.
Suma consemnatã în acest scop nu poate depãşi 75% din preţul fixat pentru imobilele preluate.
La cererea justificatã a organizaţiei socialiste care a preluat imobilul organul de executare poate acorda o prelungire. de cel mult o luna pentru depunerea sumelor de bani prevãzute în prezentul articol.
ART. 40
Predarea imobilelor preluate în condiţiile articolului precedent se face prin încheierea unui proces-verbal de cãtre organul de executare; procesul-verbal se semneazã şi de reprezentantul organizaţiei socialiste care a preluat bunul. Pe data întocmirii procesului-verbal, înceteazã instituirea administratorului sechestru. Dupã plata sumelor prevãzute la art. 39, organizaţia socialistã care a preluat imobilul va cere - atunci cînd este necesarã - transcrierea sau întabularea dreptului dobîndit pe baza procesului-verbal prevãzut la alineatul 1.
Creanta organizaţiei socialiste care a preluat imobilul se scade cu contravaloarea acestuia.
ART. 41
Cînd imobilul urmãrit nu a fost preluat în condiţiile art. 38 cum şi atunci cînd organizaţia socialistã care l-a preluat nu a depus în termen sumele prevãzute în articolul 39, organul de executare procedeazã la vînzarea directa cãtre orice alte organizaţii socialiste.
Organul de executare fixeazã în acest scop un termen la care va trata vînzarea, termenul nu va fi mai lung de o luna. Condiţiile vinzarii vor fi afişate la sediul comitetului executiv al sfatului popular comunal, orasenesc ori de raion orasenesc şi la tribunalul popular, în circumscripţia cãrora se afla imobilul urmãrit, cu cel puţin 10 zile înainte de data fixatã pentru vînzare.
Dispoziţiile art. 24 alin. 4 sînt aplicabile şi vinzarilor prevãzute de acest articol.
ART. 42
Organul de executare va întocmi un proces-verbal în care va consemna cele constatate cu ocazia tratarii directe.
În cazul în care imobilul a fost cumpãrat şi preţul achitat, un exemplar al procesului-verbal se elibereazã organizaţiei socialiste cumparatoare, ca titlu de dobîndire, pe baza cãruia organizaţia socialistã va cere transcrierea sau întabularea dreptului, atunci cînd este necesarã.
ART. 43
Imobilele care nu s-au vîndut în condiţiile articolului precedent, cu excepţiile prevãzute la art. 47, se scot în vînzare prin licitaţie publica, în urmãtoarele 15 zile.
Licitaţia se tine de organul de executare, la locul unde se afla imobilul ori - dacã interesul unei mai bune valorificari o cere - în alt loc stabilit de organul de executare.
Cu 5 zile înainte de termen, se vor afişa pe imobilul scos în vînzare, precum şi la sediile tribunalului popular şi al comitetului executiv al sfatului popular comunal, orasenesc sau de raion orasenesc, pe teritoriul cãrora se afla imobilul urmãrit, publicaţii de vînzare în care se vor indica obiectul, termenul, locul, ora şi condiţiile vinzarii, debitorul urmãrit, creditorul urmãritor, creanta în temeiul cãreia s-a pornit executarea, precum şi organul de executare.
ART. 44
Preţul de la care începe licitaţia este cel prevãzut în art. 37 alin. 1.
La preţ egal, oamenii muncii sînt preferaţi altor concurenţi persoane fizice.
În cazul lipsei de oferte corespunzãtoare, se va fixa un nou termen de cel mult 30 zile, cînd imobilul poate fi vîndut cu preţul cel mai mare care se va oferi. Preţul se consemneazã de cumpãrãtor la C.E.C. la dispoziţia organului de executare, în cel mult 14 zile de la licitaţie.
Salariaţii pot plati preţul în ratei potrivit condiţiilor stabilite prin instrucţiunile Ministrului Finanţelor.
În cazul în care preţul nu este depus în termen, se face încã o singura licitaţie în cel mult 30 zile.
Pentru cheltuielile noii licitaţii şi eventuala diferenţa de preţ, rãspunde primul adjudecatar.
ART. 45
Organul de executare va întocmi un proces-verbal de licitaţie în care se va consemna rezultatul acesteia şi modul în care s-a desfãşurat.
Procesul-verbal se va semna de organul de executare şi de cumpãrãtor; dacã debitorul urmãrit sau reprezentantul sau cum şi creditorul urmãritor sînt de fata la licitaţie, vor semna şi aceştia.
În cazul cînd, potrivit legii, imobilul nu poate fi înstrãinat fãrã autorizaţie, organul de executare va cere autorizaţia îndatã dupã încheierea procesului-verbal prevãzut la alin. precedent, autoritatea competenta fiind obligatã sa rezolve cererea în 10 zile de la primire.
Dacã se refuza eliberarea autorizaţiei, se va mai face încã o singura licitaţie în cel mult 30 zile de la data comunicãrii refuzului.
În cazul cînd, în rãspunsul comitetului executiv al sfatului popular se arata ca fata de situaţia imobilului în cauza - înstrãinarea nu poate fi autorizata în temeiul normelor de sistematizare şi construcţii, nu se mai tine o noua licitaţie, imobilul predindu-se fãrã plata în condiţiile art. 46.
Procesul-verbal se preda adjudecatarului dupã depunerea autorizaţiei de înstrãinare - atunci cînd legea o cere - şi consemnarea integrala a preţului; pentru adjudecatarii salariaţi, cãrora li s-a aprobat plata în rate, procesul-verbal se elibereazã dupã depunerea autorizaţiei şi consemnarea, în condiţiile art. 44, a cel puţin 15% din preţ. Cînd plata preţului se face în rate, organul de executare înainteazã procesul-verbal de licitaţie instanţei competente spre a nota în registrele de publicitate imobiliarã interdicţia de înstrãinare a imobilului pînã la plata integrala a preţului.
Procesul-verbal constituie titlu de dobîndire pentru dreptul transmis şi se transcrie sau se intabuleaza - atunci cînd este necesar - la tribunalul în circumscripţia cãruia este situat imobilul.
Procesul-verbal, o data executat, produce efectele unei ordonanţe de adjudecare definitiva.
ART. 46
Imobilele care nu au putut fi vîndute prin licitaţie, se predau fãrã plata comitetului executiv al sfatului popular comunal, orasenesc sau de raion orasenesc pe teritoriul cãruia sînt situate, încheindu-se despre aceasta proces-verbal.
La predare, se face o noua evaluare a imobilelor în condiţiile prevãzute prin instrucţiunile Ministrului Finanţelor, aprobate prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri.
Din suma reprezentind creanţele urmãrite se scade suma la care au fost reevaluate imobilele, iar dacã suma aceasta este mai mare decît creanţele, modul de lichidare a diferenţei se va stabili de asemenea prin instrucţiunile prevãzute la alineatul precedent.
ART. 47
Terenurile şi construcţiile de orice fel, urmãrite prin organele prevãzute la art. 2, nu se pot valorifica decît prin vînzare directa în condiţiile art. 41 şi 42, iar dacã nu s-a putut face vînzarea, prin predare fãrã plata, în condiţiile articolului precedent.
Terenurile agricole se valorifica numai prin predarea lor fãrã plata comitetelor executive ale sfaturilor populare comunale, orãşeneşti sau de raion orasenesc, pe teritoriul cãrora sînt situate; acestea le vor transmite apoi unor organizaţii socialiste din agricultura care au primit autorizaţii în acest scop.
Terenurile, care nu folosesc agriculturii, precum şi construcţiile pot fi dobîndite de organizaţiile socialiste fãrã autorizaţie.
Executarea confiscãrii
ART. 48
Pedeapsa confiscãrii totale sau parţiale a averii debitorului nu impiedica urmãrirea bunurilor confiscate pentru indestularea creanţelor de orice fel, nãscute înaintea pornirii procesului penal în care s-a pronunţat confiscarea, a creanţelor care sînt urmarea unor acte încuviinţate de organele de urmãrire penalã sau de judecata în acelaşi proces, a sumelor cuvenite organizaţiilor socialiste pentru repararea pagubelor produse prin infracţiuni, cum şi a sumelor datorate bugetului de stat.
În caz de confiscare parţialã, pentru indestularea creanţelor prevãzute la alineatul precedent, se vor urmãri mai întîi bunurile neconfiscate.
ART. 49
Imobilele confiscate, care nu au fost urmãrite pentru acoperirea unor creanţe, precum şi imobilele rãmase dupã indestularea creditorilor urmãritori, se predau de executorul judecãtoresc delegatului comitetului executiv al sfatului popular comunal, raional sau, de raion orasenesc, pe teritoriul cãruia sînt situate.
Predarea se face la locul unde se gãsesc bunurile şi va fi constatatã printr-un proces-verbal semnat de executorul judecãtoresc, delegatul comitetului executiv al sfatului popular şi persoana care are bunurile în custodie, dacã este de fata.
Executorul judecãtoresc va comunica comitetului executiv al sfatului popular, în raza cãruia şi-a avut domiciliul fostul proprietar, imobilele confiscate ca pedeapsa şi neurmarite de creditorii prevãzuţi la art. 48 ori rãmase dupã urmãririle exercitate de aceştia, cum şi orice alte bunuri confiscate şi nesupuse urmãririi creditorilor.
În termen de 15 zile de la comunicarea prevãzutã la alineatul precedent, comitetul executiv este dator sa rãspundã executorului judecãtoresc dacã voieşte sau nu sa preia bunurile confiscate (prevãzute în comunicare).
În cazul cînd comitetul executiv face cunoscut ca nu voieşte sa preia bunurile, ori nu rãspunde în termenul fixat în alineatul precedent, executorul judecãtoresc va trece la valorificarea bunurilor, potrivit prevederilor prezentei hotãrîri.
Procedura valorificãrii va începe în termen de 3 zile de la primirea comunicãrii ca nu se preiau bunurile, ori de la expirarea termenului în care trebuia facuta comunicarea, dupã caz.
ART. 50
În cazul confiscarilor, dispuse de alte organe decît instanţele judecãtoreşti, sau altfel decît prin acte de procedura penalã, procedura prevãzutã de articolul precedent se îndeplineşte de organul care a dispus confiscarea.
ART. 51
Din sumele realizate, se scad totdeauna cheltuielile necesitate de executare (inclusiv valorificarea).
În cazul bunurilor confiscate, altfel decît ca pedeapsa complementara (art. 80 c.p., <>art. 8 din Decretul nr. 184/1954 etc.), sumele rãmase se vãrsa la bugetul de stat. Cînd bunurile valorificate au fost confiscate ca pedeapsa, se vãrsa la bugetul de stat ceea ce rãmîne dupã indestularea creditorilor prevãzuţi la art. 48 care şi-au anuntat pretenţiile în termen.
Asupra bunurilor, confiscate altfel decît ca pedeapsa complimentarã, cum şi asupra sumelor rezultate din valorificarea acestor bunuri, nici o categorie de creditori nu pot formula pretenţii.
ART. 52
Bunurile care pot fi preluate de comitetele executive ale sfaturilor populare conform art. 49, modul în care sînt evaluate aceste bunuri, cum şi condiţiile de repartizare a lor se vor stabili prin instrucţiunile Ministrului Finanţelor, aprobate prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri.
În acelaşi mod vor fi determinate categoriile de bunuri pe care organele de executare trebuie sa le predea spre valorificare unor unitãţi speciale.
Casarea bunurilor rezultate din confiscari - cînd aceasta este necesar - se va face potrivit normelor în vigoare, dupã natura lor.
ART. 53
Pentru imobilele neurmarite pînã la predarea lor conform art. 49 creditorii care şi-au anuntat pretenţiile în condiţiile <>art. 25 din decretul nr. 221/1960 vor putea cere urmãrirea în termen de 3 luni de la predare.
Dupã expirarea acestui termen, creditorii nu vor putea formula nici o pretentie în legatura cu imobilele predate, acestea raminind în administrarea comitetelor executive ale sfaturilor populare.
Contestaţia la executare
ART. 54
În contestaţiile impotriva executarilor efectuate prin organele prevãzute la art. 2, sau purtind asupra unor bunuri confiscate, instanta va cita şi comitetul executiv al sfatului popular raional, de raion orasenesc sau orasenesc, în raza cãruia se gãsesc bunurile.
În contestaţiile, purtind asupra unor bunuri confiscate, interesele Ministerului Finanţelor sînt aparate prin delegaţii comitetului executiv al sfatului popular.
Obligaţiile organizaţiilor socialiste creditoare
ART. 55
Organizaţiile socialiste sînt obligate sa ţinã la zi evidenta creanţelor lor. Din aceasta evidenta, trebuie sa rezulte pentru fiecare creanta dacã a fost pusã în executare, iar atunci cînd urmãrirea este începutã, stadiul în care se afla.
De ţinerea evidentei pentru creanţele constatate prin titluri executorii sau pentru care sînt procese în curs, rãspund serviciile de contabilitate şi oficiile juridice, iar în cadrul secţiunilor financiare, inspectiile de impozite; la comitetele executive ale sfaturilor populare comunale, rãspunderea o are contabilul comunal.
Pentru debitele transmise spre executare organelor financiare ale comitetelor executive ale sfaturilor populare, evidenta urmãririlor se tine numai de aceste organe prin inspectiile de impozite sau contabilul comunal, dupã caz.
ART. 56
Organizaţiile socialiste creditoare trebuie sa punã la dispoziţia executorului judecãtoresc mijloacele necesare pentru aducerea la îndeplinire în bune condiţii a executãrii şi a mãsurilor de asigurare, cum şi asistenta efectivã a delegatiilor lor, cînd aceasta este cerutã de executorul judecãtoresc pentru motive temeinice.
Organizaţia socialistã creditoare, care nu îşi are sediul în localitatea unde se face executarea, îşi va îndeplini obligaţiile prevãzute la alineatul precedent prin delegaţie data altor organizaţii socialiste din acelaşi sistem, cu sediul în localitatea unde se executa creanta; cînd nu exista asemenea organizaţii, comitetul executiv al sfatului popular, din localitatea unde are loc executarea, este obligat ca, la cererea organizaţiei socialiste urmaritoare, sa acorde sprijinul solicitat în vederea executãrii.
Cheltuielile efectuate vor fi suportate de organizaţiile socialiste creditoare.
În cazul confiscãrii executate conform art. 49, obligaţiile prevãzute la alineatul 1 le au comitetele executive ale sfaturilor populare pe teritoriul cãrora se face executarea.
Înlesniri de plata
ART. 57
Dacã, cu ocazia executãrii, debitorul sau orice alta persoana oferã plata datoriei în rate şi aceasta modalitate de plata este mai avantajoasã pentru organizaţia socialistã creditoare, organul de executare, cu consimţãmîntul acestei organizaţii va putea accepta plata în rate, dar numai în urmãtoarele condiţii:
a) plata creanţei sa se facã în cel mult 12 luni;
b) o data cu propunerea de plata, sa se verse o suma care sa reprezinte cel puţin 15% din valoarea creanţei, iar restul sa se plãteascã în rate, dintre care nici una sa nu fie mai mica de 5% din totalul creanţei.
Angajamentul se va constata printr-un înscris care constituie titlu executor.
Cînd plata ratelor urmeazã a fi facuta de un salariat, acesta va trebui sa consimtã prin acelaşi înscris sa i se retina din salariu suma.
Mãsurile de asigurare şi urmãrire luate de cãtre organele de executare vor rãmîne în fiinta pînã la completa achitare a creanţei.
Cînd urmãrirea se face la cererea unui singur creditor, ratele vor putea fi consemnate la dispoziţia acestuia, comunicindu-se executorului data consemnarii şi numãrul recipisei.
Dacã urmãrirea se face la cererea mai multor creditori, sumele reprezentind ratele se vor consemna la C.E.C. la dispoziţia organului de executare, cãruia i se vor depune şi recipisele respective.
În cazul nerespectãrii angajamentului de plata în rate, executarea silitã pentru intreaga suma neachitata va continua impotriva celor ţinuţi la plata pe baza titlului pus în executare şi a înscrisului constatator al angajamentului luat.
Distribuirea sumelor provenite din urmãrire se poate face şi înainte de terminarea executãrii, dar nu mai curînd de 5 zile de la data depunerii recipiselor, dacã fata de cuantumul sumelor depuse, distribuirea prezintã suficient interes.
ART. 58
În cazul cînd plata în rate, în condiţiile articolului precedent, este oferitã de o persoana care foloseşte exclusiv sau împreunã cu alţii obiectele urmãrite, se poate accepta ca persoana aceasta sa plãteascã numai o parte din datorie, cel puţin egala cu valoarea bunurilor pe care le foloseşte, aceasta valoare stabilindu-se de organul de executare de acord cu organizaţia socialistã creditoare.
Bunurile, pentru care s-a fãcut plata conform alineatului precedent, devin proprietatea celui care le-a achitat valoarea; ele nu pot fi înstrãinate înainte de executarea integrala a angajamentului de plata.
Executarea va continua, în cazurile de mai sus, asupra bunurilor pe care le-ar mai avea debitorul, în afarã celor preluate conform alin. 2.
ART. 59
Organizaţia socialistã creditoare, cu aprobarea organului tutelar, va putea sa accepte plata în rate în condiţiile art. 57 şi înainte de începerea executãrii.
În cazul în care, la data propunerii de plata în rate, exista proces în curs cu privire la datorie, învoiala pãrţilor va fi constatatã prin hotãrîre judecãtoreascã.
În celelalte cazuri, învoiala se face în scris, iar actul semnat de pãrţi şi aprobat de organul tutelar al organizaţiei socialiste creditoare va constitui titlu executor. Ratele se vor plati potrivit învoielii, fie, direct organizaţiei socialiste creditoare, fie prin depunerea la C.E.C. pe numele şi la dispoziţia acestei organizaţii, care va fi instiintata prin scrisoare recomandatã.
Pentru garantarea plãţii integrale a datoriei, organizaţia socialistã creditoare este obligatã sa ia, în cadrul dispoziţiilor legale, mãsurile asiguratorii necesare, dacã asemenea mãsuri nu sînt în fiinta.
ART. 60
Cînd urmãrirea se face la cererea unei singure organizaţii socialiste creditoare, conducãtorul acestei organizaţii poate permite debitorilor urmãriţi sa-şi vinda bunurile sechestrate sau parte din aceste bunuri, în vederea acoperirii creanţelor.
Permisiunea de vînzare se comunica organului de executare.
Pentru cazul cînd preţul oferit nu acoperã creanta, bunul urmãrit nu se poate vinde decît cu acordul organizaţiei socialiste creditoare şi pe preţul stabilit de organul de executare în conformitate cu prevederile art. 25 sau 37, dupã caz.
Suma obţinutã din vînzare se plãteşte organizaţiei socialiste urmaritoare în limita creanţei pentru care s-a pornit executarea.
Vînzarea bunului pe un preţ mai mic ca şi nedepunerea întregii sume obţinute din vînzare se sancţioneazã conform art. 264 Cod penal.
ART. 61
Dispoziţiile art. 57-59 nu se aplica urmãririlor fãcute de organele prevãzute de art. 2.
ART. 62
Pentru sumele ce se executa prin organele financiare ale comitetelor executive ale sfaturilor populare, Ministerul Finanţelor poate acorda urmãtoarele înlesniri:
a) aminari sau eşalonãri de plata, pînã la 12 rate lunare cel mult, de la caz la caz, sau pe cale generalã, cel mult pînã la sfîrşitul anului financiar;
b) scutiri sau reduceri de amenzi aplicate de organele financiare, cum şi de majorãri de intirziere, de la caz la caz, sau pe cale generalã;
c) reduceri de impozite pînã la 7%, de la caz la caz, sau pe cale generalã, pentru plãţile fãcute înainte de termen;
d) considerarea în termen a cererilor depuse tardiv privind stabilirea, reducerea sau scãderea impozitelor şi taxelor.
Înlesnirile prevãzute de acest articol pot fi acordate şi de comitetele executive ale sfaturilor populare, potrivit competentelor date de Ministrul Finanţelor şi Ministrul pentru Problemele Organelor Locale ale Administraţiei de Stat.
Procedura în caz de insolvabilitate şi dispariţie
ART. 63
Nu se vor lua mãsuri de executare, iar dacã au fost întreprinse asemenea mãsuri, ele vor inceta în cazurile cînd debitorii:
- au decedat fãrã sa lase avere;
- nu au venituri sau bunuri ce pot fi valorificate potrivit prezentei hotãrîri;
- nu pot fi gasiti, iar la fostul domiciliu, cum şi în alte locuri unde se ştie ca au avut avere, nu se gãsesc bunuri urmaribile.
ART. 64
Situaţiile prevãzute în articolul precedent se constata de organizaţiile socialiste creditoare iar, pentru debitele ce se încaseazã prin organele financiare ale comitetelor executive ale sfaturilor populare, de cãtre aceste organe.
Organizaţiile socialiste creditoare şi organele prevãzute la art. 2 sînt obligate sa facã tot ce e necesar spre a gãsi pe debitori şi a le stabili posibilitãţile reale de plata.
ART. 65
Organizaţiile socialiste creditoare sau organele prevãzute la articolul 2, dupã caz, vor cere relaţii de la cei care cunosc situaţia debitorului şi în mod obligator de la:
- unitãţile unde a lucrat debitorul în ultimii trei ani, în mãsura în care aceste unitãţi pot fi cunoscute;
- comitetul executiv al sfatului popular în raza cãruia s-a nãscut debitorul, precum şi comitetul executiv al sfatului popular al localitãţii în care acesta şi-a avut ultimul domiciliu, afarã de cazurile excepţionale cînd, cu toate demersurile fãcute, locul naşterii sau domiciliul debitorului nu au putut fi stabilite.
Organele competente a da relaţiile cerute sînt obligate sa rãspundã în cel mai scurt timp organizaţiilor socialiste creditoare.
Comitetele executive ale sfaturilor populare vor arata în rãspuns, pentru debitorii agricultori, dacã sînt trecuţi în registrul agricol şi anume cu ce bunuri.
În toate cazurile, se vor avea în vedere şi constatãrile organelor de executare, atunci cînd s-au luat mãsuri de asigurare sau s-a început urmãrirea.
ART. 66
Secţiile financiare, în raza cãrora se realizeazã venituri sau exista bunuri impozabile, aparţinînd unor persoane domiciliate în raza altor secţii financiare, au obligaţia sa comunice acestora din urma datele cu privire la bunurile şi la veniturile realizate.
Cînd din toate relaţiile de mai sus, din dosarele proceselor avute cu debitorul, din dosarele de cadre sau din informaţiile primite pe orice alte cai, ar reieşi indicii ca debitorul are venituri sau bunuri urmaribile, vor fi verificate şi aceste indicii.
ART. 67
În cazurile cînd, în urma investigatiilor şi a verificãrilor fãcute, se ajunge la concluzia ca debitorul intra în prevederile art. 63, aceasta se va constata printr-un proces-verbal, încheiat de conducãtorul contabilitãţii organizaţiei socialiste creditoare sau de angajatul care îi tine locul.
Procesul-verbal se supune spre aprobare conducatorului organizaţiei socialiste creditoare, care este obligat sa ceara şi avizul oficiului juridic.
Organizaţiile socialiste care nu au oficiu juridic vor cere avizul oficiului juridic al organizaţiei tutelare.
Pe baza actelor prevãzute mai sus, conducãtorul organizaţiei socialiste creditoare decide - prin rezoluţie datatã - dacã datoria se mai urmãreşte, ori se da la scãdere, trecindu-ne în evidenta specialã.
În cazul cînd debitorul a decedat fãrã sa lase avere, se da la scãdere creanta impotriva sa, nemai trecindu-se în evidenta specialã.
În cazul cînd gãseşte ca investigaţiile sînt necomplete, conducãtorul organizaţiei socialiste dispune completarea lor.
Atribuţiile, în legatura cu soluţionarea propunerilor fãcute pe baza proceselor-verbale încheiate conform alineatelor 1 şi 2, nu pot fi exercitate prin delegare cînd debitul este mai mare de 10.000 lei.
ART. 68
Pentru sumele ce se urmãresc prin organele financiare ale comitetelor executive ale sfaturilor populare, procesul-verbal privind pe debitorii la care se referã art. 63 se încheie de secţia financiarã raionala, oraseneasca sau de raion orasenesc.
Procesul-verbal prevãzut la alineatul precedent se aproba de preşedintele comitetului executiv al sfatului popular, care nu poate delega aceasta atribuţie decît în condiţiile art. 67 alin. 5.
ART. 69
Mai pot fi scãzute şi trecute în evidenta prevãzutã la art. 67 creanţe pentru care nu s-a pornit proces, dacã sînt întrunite condiţiile cerute de art. 63; în acest caz, prescripţia dreptului la acţiune începe sa curgã de la data procesului-verbal, pe baza cãruia creanta a fost trecutã în evidenta specialã.
Cînd executarea se face asupra salariilor, pensiilor sau a veniturilor provenite din munca ale cooperatorilor şi oamenilor de ştiinţa şi cultura, poate fi scãzutã şi trecutã în evidenta specialã partea din datorie care depãşeşte venitul debitorului pe cel puţin 10 ani. Scãderea se face de conducãtorul organizaţiei socialiste creditoare, cu aprobarea forului tutelar sau organului ierarhic superior dupã caz, în urma investigatiilor fãcute potrivit art. 65, din care a reiesit ca debitorul respectiv nu mai are alte bunuri sau venituri urmaribile.
Datoriile constatate prin titluri executorii nu pot fi scãzute şi trecute în evidenta specialã înainte de a se împlini trei luni de la obţinerea titlului.
Creanţele în privinta cãrora s-a fãcut contestaţie la executare, se pot trece în aceeaşi evidenta numai dupã soluţionarea contestaţiei prin hotãrîre judecãtoreascã definitiva.
ART. 70
Pentru debitele mai mari de 500 lei, care nu provin din taxe, impozite sau amenzi, organele financiare ale comitetelor executive ale sfaturilor populare comunica trecerea lor în evidenta specialã, organizaţiei socialiste care a transmis debitul spre încasare, aratind investigaţiile fãcute în vederea executãrii.
În cazul cînd aceste investigaţii ar fi necomplete sau organizaţia socialistã ar poseda şi alte indicii pentru identificarea bunurilor urmaribile, investigaţiile vor fi completate de organele prevãzute la art. 2 la cererea organizaţiei socialiste creditoare, dupã indicaţiile date de aceasta.
În cazurile cînd nu mai sînt alte investigaţii de fãcut, organizaţia socialistã creditoare menţioneazã în scripte comunicarea organelor financiare şi face cunoscut acestor organe ca este de acord cu trecerea creanţei în evidenta specialã.
ART. 71
De efectuarea la timp a înregistrãrilor în evidenta specialã, precum şi de exactitatea datelor înscrise în aceasta evidenta rãspunde conducãtorul serviciului contabilitãţii al organizaţiei socialiste creditoare.
De necomunicarea la timp a datelor privind creanţele constatate prin titluri executorii, ori pentru care sînt procese în curs, rãspunde conducãtorul oficiului juridic. La comitetele executive ale sfaturilor populare raionale, orãşeneşti sau de raion orasenesc rãspunderea pentru ţinerea la zi a evidentei o au serviciile de impozite ale secţiilor financiare, iar la comune, contabilul comunal.
Organizaţiile socialiste creditoare şi organele financiare ale comitetelor executive ale sfaturilor populare sînt obligate sa urmãreascã, pe toatã durata prescripţiei, situaţia debitorilor, iar în cazurile cînd constata ca debitorii au venituri sau bunuri urmaribile, sa ia mãsurile necesare în vederea executãrii.
Controlul se face cel puţin o data pe an, repectindu-se ori completindu-se, cînd va fi nevoie, investigaţiile prevãzute la art. 65.
Dupã împlinirea prescripţiei extinctive, creanţele rãmase nerealizate sînt date la scãdere şi din evidenta specialã.
ART. 72
Dacã nerealizarea creanţei a fost provocatã din vina unor angajaţi ai organizaţiei socialiste sau a oricãror alte persoane, se vor lua mãsuri în vederea stabilirii rãspunderii materiale precum şi a aplicãrii sancţiunilor disciplinare, administrative sau penale, dupã caz.
Mijloacele speciale de lichidare a sumelor urmãrite prin organele financiare ale comitetelor executive ale sfaturilor populare
ART. 73
Sumele încasate fãrã baza legalã se compenseazã în contul altor sume datorate sau se restituie.
ART. 74
Sumele apãrute în plus în cazurile prevãzute la articolul precedent se compenseazã din oficiu cu sumele datorate din restante pe anul în curs sau pe anii precedenti de acelaşi contribuabil sau de membrii familiei sale cu care gospodareste împreunã (soţ, sotie, copii şi pãrinţi) înscrişi în evidentele fiscale pînã la apariţia plusului.
ART. 75
În cazul sumelor cu debit, dacã dupã compensarea plusului în condiţiile prevãzute la articolul precedent mai rãmîn la sfîrşitul anului financiar sume în plus, acestea se restituie debitorului în cazul cînd sînt cerute în termen de un an de la comunicarea plusului. În ce priveşte impozitele şi taxele fãrã debit, plusul se poate restitui dacã a fost cerut în termen de un an de la data plãţii.
Competenta de a aproba restituirea plusului va fi stabilitã prin ordinul Ministrului Finanţelor.
Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 76
Organizaţiile socialiste sînt scutite de taxe de timbru pentru toate actele de executare şi mãsurile de publicitate îndeplinite în cadrul de aplicare a prezentei hotãrîri.
ART. 77
Sumele realizate prin urmãrirea creanţelor transmise spre executare organelor financiare ale comitetelor executive ale sfaturilor populare, se vor distribui potrivit instrucţiunilor Ministrului Finanţelor.
ART. 78
În termen de 2 luni de la publicarea prezentei hotãrîri organele de executare vor comunica din oficiu organizaţiilor socialiste creditoare:
- creanţele ce nu pot fi recuperate din cauza neidentificarii debitorilor sau a lipsei totale de bunuri urmaribile;
- creanţele în contul cãrora nu se mai pot face recuperari din cauza epuizarii bunurilor urmaribile.
În doua luni de la primirea comunicãrilor de mai sus, organizaţiile socialiste creditoare vor completa investigaţiile necesare conform art. 65 şi vor comunica organelor de executare mãsurile luate.
Aceleaşi organizaţii vor aduce la cunostinta organelor de executare în termen de 30 zile de la publicarea prezentei hotãrîri plãţile primite pe orice cale în contul creanţelor transmise spre executare.
Creanţele despre care organizaţiile socialiste creditoare vor face cunoscut ca le-au dat la scãdere, trecindu-se în evidenta specialã prevãzutã la art. 67, vor fi scoase din evidenta lucrãrilor curente ale organelor de executare.
În cazurile cînd organizaţiile socialiste creditoare nu vor rãspunde în termenul legal la comunicãrile prevãzute în alineatul 1, ori nu vor comunica plãţile primite în contul titlurilor puse în executare, organele de executare vor sesiza, dupã caz, organele tutelare sau ierarhic superioare ale organizaţiilor socialiste creditoare, aceste organe fiind datoare sa ia mãsurile corespunzãtoare impotriva celor vinovaţi.
-----
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane hotãrãşte:
1. Se aproba modificarea Regulamentului privind recepţia, expediţia şi primirea mãrfurilor precum şi stabilirea rãspunderii expeditorului, cãrãuşului şi destinatarului în circulaţia mãrfurilor între organizaţiile socialiste, aprobat prin <>Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 941 din 25 iulie 1959 , precum urmeazã:
a) Litera "f" din articolul 28 va avea urmãtorul cuprins:
"f) produsele lactate, zahãrul, carnea, produsele alimentare fabricate, bumbacul, pielaria fabricata neconfectionata, cerealele, legumele, seminţele de floarea-soarelui, ricin şi soia, lintea, mazarea, fasolea, fructele, cartofii, furajele, produsele destinate insamantarilor, lemnele de foc, mangalul, deşeurile de cherestea şi cele metalice, bolovanii, varul, piatra de var, oasele, copitele şi coarnele, prezentate ca expeditii de vagoane încãrcate pe liniile de garaj, la silozuri, pe terenuri sau magazii închiriate din incinta statiilor fãrã a fi fost cantarite, din cauza ca acestea nu sunt înzestrate cu cantare poduri-bascule sau automate, ori cele existente nu funcţioneazã sau nu au fost recunoscute, precum şi în cazul când aceste produse se prezintã spre transport în slepuri sau transporturi auto neinsotite."
b) Alineatul ultim din articolul 28 va avea urmãtorul cuprins:
"În lunile de vârf de trafic, în care cantarirea mãrfurilor prevãzute la lit. f de mai sus, ar putea constitui o cauza de neîndeplinire a planului de transport, Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor este autorizat sa limiteze - prin ordin - cantarirea acestor mãrfuri, pana la minimum 10% din tonajul prezentat spre transport. Excepţie de la aceasta mãsura, fac expeditiile de vagoane care conţin cereale, cartofi, seminţe de floarea-soarelui, ricin şi soia, lemne de foc şi carne, încãrcate în vrac, care se vor cantari în toate cazurile".
--------
|
La art. 2:
Prin legislaţia muncii se înţelege: contractul de munca, timpul de munca, concediul, salarizarea, protecţia muncii, ocrotirea tineretului, ocrotirea mamei şi a copilului, drepturile femeii, ocrotirea invalizilor şi altele.
La art. 4 şi 5
a) Prin stabilirea domiciliului unui cetãţean pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante, se înţeleg cazurile când aceasta se face cu acordul ambelor Pãrţi Contractante.
Prevederea de mai sus se va aplica, în mod analog şi pentru cazurile când stabilirea domiciliului sa fãcut înainte de intrarea în vigoare a prezentei Convenţii.
b) Organele centrale ale celor doua Pãrţi Contractante vor colabora în toate împrejurãrile referitoare la dovedirea vechimii în munca de cãtre cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante, precum şi cu privire la stabilirea valabilitãţii datelor înscrise în actele de vechime sau în declaraţiile cetãţenilor respectivi.
La art. 11, paragraful 2
Actele necesare pentru acordarea pensiilor şi ajutoarelor se transmit la cererea organelor de asigurare competente ale celeilalte Pãrţi Contractante.
Prevederile Convenţiei nu se aplica pensiilor acordate pentru merite deosebite.
Prezentul Protocol face parte integrantã din Convenţia între Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Populare Bulgaria privind colaborarea în domeniul problemelor sociale.
Întocmit la Bucureşti, la 14 martie 1960, în doua exemplare originale, fiecare în limba romana şi limba bulgara, ambele texte având aceeaşi valabilitate.
Din împuternicirea Guvernului
Republicii Populare Romane
Dr. Octavian Berlogea
Din împuternicirea guvernului
Republicii Populare Bulgaria
Gheorghi Manev
---------
|
Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Populare Bulgaria calauzite de dorinta de a reglementa în spiritul prieteniei şi colaborãrii relaţiile reciproce în domeniul problemelor sociale între cele doua state, au hotãrât sa încheie o Convenţie în acest domeniu şi au numit în acest scop împuterniciţii lor: Guvernul Republicii Populare Romane pe Dr. Octavian Berlogea, adjunct al ministrului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale, Guvernul Republicii Populare Bulgaria pe Gheorghi Manev, ministru adjunct al Finanţelor; care dupã schimbul deplinelor puteri gãsite în buna şi cuvenitã forma,
au convenit asupra celor ce urmeazã:
ART. 1
Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante, domiciliaţi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, beneficiazã de dreptul la pensie, asistenta socialã şi ajutoare, în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii.
ART. 2
Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante şi membrii lor de familie, domiciliaţi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, vor fi trataţi în ceea ce priveşte prevederile legislaţiei muncii precum şi cele referitoare la acordarea pensiilor, asistenţei sociale şi ajutoarelor, ca şi cetãţenii proprii, în mãsura în care prin aceasta Convenţie nu s-a stabilit altfel.
ART. 3
1. Obligaţia de asigurare şi de contribuţie la asigurãrile sociale se reglementeazã potrivit dispoziţiilor legale ale statului pe teritoriul cãruia cetãţeanul îndreptãţit la asigurãri sociale a prestat munca.
2. Pentru realizarea asigurãrilor sociale sunt competente organele Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a prestat munca.
ART. 4
1. Pensiile se acorda de cãtre organele de asigurãri sociale ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia îşi are domiciliul asiguratul, respectiv membrul de familie îndreptãţit la pensie, potrivit prevederilor legale ale acestei Pãrţi (denumit în cele ce urmeazã "stat de resedinta")
La stabilirea pensiei, organele de asigurãri vor lua în considerare vechimea în munca, timpul de asigurare şi activitatea asimilatã cu vechimea în munca a celui îndreptãţit, atât în statul de resedinta cat şi în celãlalt stat.
2. Dacã dupã intrarea în vigoare a prezentei Convenţii un pensionar îşi muta domiciliul în cealaltã Parte Contractantã, organul de asigurãri sociale care a plãtit pensia înceteazã plata dupã expirarea lunii în care a avut loc mutarea. În acest caz, dreptul la pensie nu se revizuieste dacã dupã legislaţia statului de resedinta exista acelaşi fel de pensie. Plata pensiei va fi efectuatã de cãtre organele de asigurãri sociale ale statului de resedinta începând cu prima zi a lunii urmãtoare aceleia în care a avut loc mutarea.
3. Dacã pensionarul se reintoarce pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, organele de asigurãri sociale ale acestei Pãrţi reiau plata pensiei începând cu prima zi a lunii urmãtoare.
4. Prevederile punctului 2 al prezentului articol sunt valabile în mod analog şi în cazul când pensionarul sau un membru de familie îndreptãţit, îşi stabileşte domiciliul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante dupã ce a luat naştere dreptul la pensie, însã înainte de acordarea pensiei.
5. Cuantumul pensiei se stabileşte în condiţiile prevãzute de legislaţia statului de resedinta.
În ceea ce priveşte baza de stabilire a cuantumului pensiei, se ia salariul prevãzut la funcţia respectiva în statul de resedinta.
ART. 5
1. Ajutoarele în bani pentru incapacitatea temporarã de munca precum şi alte plati în bani temporare, se acorda de cãtre organele legale ale acestui stat. La acordarea acestora se vor lua în considerare vechimea în munca, timpul de asigurare şi activitatea asimilatã cu vechimea în munca pe care cel îndreptãţit le-a avut pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante.
2. Dacã un asigurat îndreptãţit la ajutoare şi plati în bani prevãzute la punctul 1 al prezentului articol, îşi stabileşte domiciliul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, ajutoarele şi plãţile înceteazã din ziua plecãrii sale.Organele de asigurãri ale statului de resedinta acorda în acest caz ajutoare şi plati în bani potrivit cu prevederile legale ale acestui stat, cu începere de la data la care i-a fost întreruptã plata, ţinând seama de vechimea în munca, timpul de asigurare şi activitatea asimilatã cu vechimea în munca pe teritoriul ambelor Pãrţi Contractante.
3. Asigurãrile în natura se acorda asiguratului, respectiv membrului de familie îndreptãţit, de cãtre organele competente ale statului de resedinta. Amãnunte, în special asupra volumul asigurãrilor în natura, se vor stabili printr-o înţelegere a organelor centrale competente ale celor doua Pãrţi Contractante.
4. Asigurãrile în natura cãtre cetãţenii care, în conformitate cu aceasta Convenţie, obţin o pensie, se acorda de cãtre organele Partii Contractante care plãteşte pensia, potrivit cu prevederile sale legale.
ART. 6
Toate plãţile în bani şi ajutoarele în natura efectuate de cãtre cele doua Pãrţi Contractante potrivit cu prevederile acestei Convenţii nu sunt supuse decontãrii între cele doua Pãrţi.
ART. 7
1. Cetãţenilor uneia din Pãrţile Contractante, care domiciliazã pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante şi care nu au dreptul la asigurare socialã, li se acorda ajutor şi asistenta socialã de cãtre statul de resedinta, în cazul ca au nevoie de acest ajutor, în acelaşi volum şi în aceleaşi condiţiuni ca cetãţenilor proprii. Cheltuielile ocazionate cu ajutoarele acordate acestor cetãţeni nu sunt supuse decontãrii între cele doua Pãrţi Contractante.
2. Prevederile punctului 1 din prezentul articol nu exclud ca o compensaţie sa fie cerutã totuşi persoanei cãreia i s-a acordat ajutorul sau asistenta socialã sau membrilor de familie ai acestei persoane care au obligaţia de a o întreţine, cu condiţia ca aceste persoane sa domicilieze pe teritoriul Partii Contractante care a acordat ajutorul.
3. Ocrotirea şi ajutorul se acorda în caz de nevoie cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante şi în cazul când aceştia primesc o pensie.
ART. 8
Dispoziţiile prezentei Convenţii nu se aplica:
a) Persoanelor din reprezentantele diplomatice, consulare şi comerciale, care au resedinta pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, dacã aceştia sunt cetãţeni ai Partii Contractante trimitatoare.
Aceleaşi prevederi sunt valabile şi pentru cei aflaţi în serviciu la persoanele menţionate în alineatul precedent, dacã sunt cetãţeni ai Partii Contractante trimitatoare.
b) Muncitorilor şi angajaţilor din întreprinderile de transport precum şi din alte întreprinderi şi instituţii, trimişi la lucru pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, dacã sunt cetãţeni ai Partii Contractante trimitatoare.
ART. 9
Cererile şi documentele cetãţenilor unei Pãrţi Contractante în probleme de asigurare socialã şi de asistenta socialã, înaintate sau depuse la organul de asigurare socialã, la instituţiile sau la alte organe ale celeilalte Pãrţi Contractante, pot fi scrise în limba oficialã a statului propriu.
ART. 10
Cererile şi documentele care trebuie depuse într-un termen fix la organele de asigurãri sociale, instituţii sau alte organe ale uneia din Pãrţile Contractante, vor fi considerate ca au fost depuse în termen, dacã acestea au fost depuse în termenul legal la organele de asigurãri sociale, instituţii sau alte organe ale celeilalte Pãrţi Contractante.
În asemenea cazuri, actele trebuie sa fie transmise neîntârziat organelor competente.
ART. 11
1. Organele de asigurãri sociale ale Pãrţilor Contractante îşi vor transmite reciproc actele normative privind reglementarea problemelor sociale precum şi revistele de specialitate şi alte publicaţii în aceasta materie. Ele îşi vor comunica de asemenea, în timp util, eventualele schimbãri intervenite în legislaţia lor în domeniul asigurãrilor sociale.
2. Organele centrale de asigurãri sociale ale Pãrţilor Contractante vor comunica între ele, în mod direct, în problemele privind executarea prezentei Convenţii.
3. Pãrţile Contractante îşi vor comunica reciproc, dupã intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, care sunt organele centrale competente pentru aplicarea ei precum şi eventualele schimbãri care vor interveni.
ART. 12
Eventualele divergenţe cu privire la interpretarea şi aplicarea prezentei Convenţii se rezolva de organele centrale competente ale celor doua Pãrţi Contractante.
Chestiunile nerezolvate de cãtre organele centrale se vor rezolva pe cale diplomaticã.
ART. 13
1. La acordarea drepturilor prevãzute în prezenta Convenţie se va lua în considerare şi vechimea în munca a celui îndreptãţit înaintea intrãrii în vigoare a acestei Convenţii, atât în statul de resedinta, cat şi în celãlalt stat.
2. Dispoziţiile prezentei Convenţii se vor aplica şi în cazurile când dreptul la pensie a luat naştere înainte de intrarea în vigoare a Convenţiei. În aceste cazuri, plata drepturilor se va face potrivit prevederilor legale ale statului de resedinta, însã nu şi pentru timpul scurs înainte de intrarea în vigoare a Convenţiei.
ART. 14
1. Prezenta Convenţie va fi supusã aprobãrii guvernelor celor doua Pãrţi Contractante şi va intra în vigoare dupã comunicarea reciprocã, pe cale diplomaticã, a aprobãrii ei.
2. Prezenta Convenţie are valabilitate pe o perioada de cinci ani, de la data intrãrii sale în vigoare.
Valabilitatea Convenţiei se va prelungi de fiecare data cu câte cinci ani, dacã nici una din Pãrţile Contractante nu o denunta cu cel puţin şase luni înaintea expirãrii termenului de valabilitate.
3. Drepturile dobândite pe baza Convenţiei se vor pãstra şi dupã denunţare, acestea urmând sa fie reglementate potrivit cu prevederile legale ale fiecãrei Pãrţi Contractante.
Prezenta Convenţie a fost întocmitã la Bucureşti, la 14 martie 1960, în doua exemplare originale, fiecare în limba romana şi limba bulgara, ambele texte având aceeaşi valabilitate.
Din împuternicirea Guvernului
Republicii Populare Romane
Dr. Octavian Berlogea
Din împuternicirea Guvernului
Republicii Populare Bulgaria
Gheorghi Manev
PROTOCOL
la Convenţia între Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Populare Bulgaria privind colaborarea în domeniul problemelor sociale
La art. 2:
Prin legislaţia muncii se înţelege: contractul de munca, timpul de munca, concediul, salarizarea, protecţia muncii, ocrotirea tineretului, ocrotirea mamei şi a copilului, drepturile femeii, ocrotirea invalizilor şi altele.
La art. 4 şi 5
a) Prin stabilirea domiciliului unui cetãţean pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante, se înţeleg cazurile când aceasta se face cu acordul ambelor Pãrţi Contractante.
Prevederea de mai sus se va aplica, în mod analog şi pentru cazurile când stabilirea domiciliului sa fãcut înainte de intrarea în vigoare a prezentei Convenţii.
b) Organele centrale ale celor doua Pãrţi Contractante vor colabora în toate împrejurãrile referitoare la dovedirea vechimii în munca de cãtre cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante, precum şi cu privire la stabilirea valabilitãţii datelor înscrise în actele de vechime sau în declaraţiile cetãţenilor respectivi.
La art. 11, paragraful 2
Actele necesare pentru acordarea pensiilor şi ajutoarelor se transmit la cererea organelor de asigurare competente ale celeilalte Pãrţi Contractante.
Prevederile Convenţiei nu se aplica pensiilor acordate pentru merite deosebite.
Prezentul Protocol face parte integrantã din Convenţia între Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Populare Bulgaria privind colaborarea în domeniul problemelor sociale.
Întocmit la Bucureşti, la 14 martie 1960, în doua exemplare originale, fiecare în limba romana şi limba bulgara, ambele texte având aceeaşi valabilitate.
Din împuternicirea Guvernului
Republicii Populare Romane
Dr. Octavian Berlogea
Din împuternicirea guvernului
Republicii Populare Bulgaria
Gheorghi Manev
-----------
|
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilã se face în interesul statului şi al apãrãrii drepturilor personale ale cetãţenilor.
ART. 2
Actele şi faptele de stare civilã se înregistreazã în registrele de stare civilã ţinute de comitetele executive ale sfaturilor populare, comunale, orãşeneşti şi de raioane de oraş, potrivit dispoziţiilor prezentului decret.
În aceste registre se întocmesc acte de naştere, cãsãtorie şi deces şi se înscriu prin menţiune recunoaşterea şi stabilirea filiaţiei, înfierea, divorţul şi schimbarea numelui sau prenumelui.
Comitetele executive ale sfaturilor populare comunale, orãşeneşti sau ale raioanelor de oraş întocmesc şi buletine statistice de naşteri, cãsãtorii şi decese, iar tribunalele populare buletine statistice de divorţ.
Buletinele statistice nu constituie acte de stare civilã.
ART. 3
Înregistrãrile privind pe cetãţenii Republicii Populare Romane aflaţi în afarã hotarelor se fac de cãtre reprezentanţii diplomatici şi consulari ai Republicii Populare Romane.
Cetãţenii Republicii Populare Romane din localitãţile în care nu sînt asemenea reprezentanţi vor inregistra actele şi faptele de stare civilã, fie la reprezentanta diplomaticã sau consularã a Republicii Populare Romane competenta pentru acea localitate, fie în registrele locale de stare civilã. În cazul din urma cetãţeanul este obligat ca în termen de şase luni de la întoarcerea sa în ţara, sa ceara înregistrarea actului în registrul de stare civilã al locului unde îşi are domiciliul.
Actele de stare civilã ale cetãţenilor Republicii Populare Romane întocmite de autoritãţi strãine şi neinregistrate în registrele de stare civilã ale Republicii Populare Romane, nu au putere doveditoare, în ţara.
ART. 4
Persoanele aflate pe teritoriul Republicii Populare Romane şi care au cetãţenia altui stat, pot cere înregistrarea actelor sau faptelor de stare civilã intervenite în ţara, în registrele de stare civilã ale locului unde îşi au domiciliul, întocmite şi ţinute în Republica Populara Romana.
Înregistrarea decesului se face în mod obligatoriu în registrele de stare civilã întocmite şi ţinute în Republica Populara Romana, la locul unde s-a constatat decesul.
Actele şi faptele de stare civilã privind persoanele fãrã cetãţenie se înregistreazã în aceleaşi condiţii ca şi cele ale cetãţenilor Republicii Populare Romane.
ART. 5
Registrele de stare civilã se alcãtuiesc în conformitate cu modelele aprobate prin Hotãrîre a Consiliului de Miniştri, şi se ţin în dublu exemplar.
Primul exemplar al registrului se pãstreazã la comitetul executiv al sfatului popular unde a fost întocmit.
Exemplarul al doilea se înainteazã spre pãstrare comitetului executiv al sfatului popular regional sau, dupã caz, al oraşului Bucureşti, de îndatã ce registrul s-a completat prin înregistrarea actelor.
ART. 6
Înregistrãrile se fac în temeiul unei declaraţii facuta personal, în scris sau verbal, în afarã de cazurile cînd, potrivit prevederilor prezentului decret, ele se fac din oficiu.
Declaraţia şi actul întocmit se semneazã de declarant şi de delegatul de stare civilã.
În cazul cînd declarantul nu poate semna, delegatul de stare civilã va face menţiune despre aceasta şi va confirma ca datele înscrise corespund cu cele declarate.
Delegatul de stare civilã este obligat sa controleze, potrivit instrucţiunilor Ministrului Afacerilor Interne, realitatea conţinutului declaraţiei.
Înainte de semnare, actul întocmit va fi citit declarantului cuvint cu cuvint.
ART. 7
Înregistrãrile fãcute în registrul de stare civilã de o persoana necompetentã, care a exercitat în mod public atributia de delegat de stare civilã sînt valabile, chiar dacã acea persoana nu avea, în realitate, aceasta calitate.
ART. 8
Comitetul executiv al sfatului popular care refuza sa efectueze o înregistrare privitoare la actele sau faptele de stare civilã ce intra în atribuţiile sale, la cererea partii, va inainta de îndatã lucrãrile tribunalului popular care va hotãrî de urgenta.
În cazul cînd comitetul executiv al sfatului popular admite o cerere de înregistrare facuta peste termen, orice persoana interesatã are drept de contestaţie la tribunalul popular.
ART. 9
Dacã naşterea sau decesul are loc în tren, pe o nava sau aeronava, în timpul unei cãlãtorii care nu depãşeşte granitele Republicii Populare Romane înregistrarea naşterii sau decesului se face la comitetul executiv al sfatului popular al locului de debarcare.
În cazul cînd naşterea, cãsãtoria sau decesul are loc pe o nava în timpul unei cãlãtorii în afarã graniţelor Republicii Populare Romane, înregistrarea se face de cãtre comandantul navei care este investit cu atribuţii de delegat de stare civilã. Acesta pentru motive temeinice poate acorda dispensa de virsta la cãsãtorie, în limitele prevãzute de Codul familiei, precum şi dispensa de termen.
Cãsãtoria în condiţiile prevãzute în prezentul articol se poate încheia numai între cetãţenii Republicii Populare Romane.
La sosirea în ţara, comandantul navei este obligat sa înainteze o copie certificatã de pe înregistrarea facuta, prin cãpitãnia portului de înscriere a navei, la Comitetul executiv al sfatului popular al raionului I.V. Stalin din oraşul Bucureşti.
Dacã naşterea sau decesul are loc pe o aeronava în timpul unei cãlãtorii în afarã graniţelor Republicii Populare Romane, comandantul aeronavei consemneazã faptul de stare civilã în carnetul de drum şi elibereazã o dovada constatatoare.
La sosirea în ţara, comandantul aeronavei este obligat sa înainteze un extras de pe carnetul de drum, prin comandantul de aeroport, la Comitetul executiv al sfatului popular al raionului I.V. Stalin din oraşul Bucureşti.
ART. 10
Anularea, rectificarea sau completarea unei înregistrãri în registrul de stare civilã se poate face numai în temeiul unei hotãrîri judecãtoreşti rãmasã definitiva.
Instanta judecãtoreascã se va pronunţa la cererea celui interesat, a comitetului executiv al sfatului popular sau a procuraturii, dupã ce va cere, în toate cazurile, militiei sa facã cercetãri.
Competenta aparţine tribunalului popular al domiciliului persoanei care face acţiunea. Tribunalul popular va judeca cu citarea procuraturii şi a comitetului executiv al sfatului popular unde este înregistrat actul.
ART. 11
Întocmirea, reconstituirea, anularea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilã în temeiul unei hotãrîri judecãtoreşti, va fi opozabilã şi celor de al treilea, care însã vor putea face dovada contrarã.
ART. 12
Pe baza înregistrãrilor din registrele de stare civilã se elibereazã, numai celui îndreptãţit, un certificat original constatator.
Duplicatele certificatelor constatatoare se elibereazã dupã normele stabilite prin instrucţiunile Ministrului Afacerilor Interne.
ART. 13
Nimeni nu poate retine certificatele constatatoare ale altor persoane. Se pot retine numai copii legalizate sau copii certificate de prezentator.
Este oprit sa se facã menţiuni, ştersãturi sau adãugiri de orice fel, pe certificatele constatatoare originale sau duplicate, în afarã de cazurile anume prevãzute prin dispoziţii legale.
ART. 14
Înregistrãrile efectuate în registrele de stare civilã, hotãrîrile judecãtoreşti şi deciziile organelor administrative, care modifica, în total sau în parte, o stare civilã, se comunica în termen de 10 zile.
Comunicarea se face atît comitetului executiv al sfatului popular care pãstreazã registrul în care s-a fãcut înregistrarea anterioarã, cît şi comitetului executiv al sfatului popular la care s-a înregistrat naşterea persoanei la care aceasta înregistrare se referã.
Comunicãrile se fac din oficiu, de cãtre cel care a fãcut înregistrarea ori de instanta sau organul administrativ care a pronunţat hotãrîrea sau a dat decizia.
Despre actele şi faptele de stare civilã comunicate se va face menţiune în dreptul înregistrãrilor anterioare.
CAP. 2
Despre înregistrãri
ART. 15
Declaraţia de înregistrare a naşterii se face la comitetul executiv al sfatului popular al locului unde s-a produs naşterea, în termen de 15 zile de la data naşterii.
În cazul naşterii unui copil mort, termenul este de 24 ore.
ART. 16
Au obligaţia de a face declaraţia de naştere oricare din pãrinţi, iar în cazul unei impiedicari, administraţia maternitatii sau unitãţii sanitare unde s-a produs naşterea, medicul, moasa sau alte persoane care au fost de fata la naştere, rudele sau vecinii.
ART. 17
Copilul gãsit va fi înregistrat în termen de 3 zile de la data gasirii, în baza declaraţiei persoanei care l-a gãsit, administraţiei instituţiei de ocrotire ori a persoanei cãreia i-a fost încredinţat.
Declaraţia privind naşterea unui copil gãsit va fi însoţitã de un proces verbal încheiat de organele militiei împreunã cu delegatul de stare civilã.
ART. 18
Cînd declaraţia a fost facuta dupã termenul de 15 zile, dar înlãuntrul unui an de la naştere, înregistrarea se face pe baza aprobãrii preşedintelui comitetului executiv al sfatului popular comunal, orasenesc sau al raionului de oraş al locului unde s-a produs naşterea.
Cînd declaraţia se face dupã trecerea unui an de la naştere, înregistrarea se face numai în baza unei hotãrîri judecãtoreşti rãmasã definitiva.
Instanta judecãtoreascã, în toate cazurile, va cere militiei sa facã cercetãri şi va lua avizul medicului judiciar cu privire la virsta celui a cãrui naştere a fost omisa de la înregistrare.
ART. 19
SECŢIUNEA II
Înregistrarea recunoaşterii sau hotãrîrii judecãtoreşti de stabilire a filiaţiei
Înscrierea recunoaşterii sau a hotãrîrii judecãtoreşti definitive pentru stabilirea filiaţiei se face prin menţiune pe marginea actului de naştere al persoanei a carei filiatie a fost recunoscuta sau stabilitã.
La cererea de înscriere se vor alãturã declaraţia de recunoaştere sau copia legalizatã de pe hotãrîrea judecãtoreascã rãmasã definitiva, precum şi certificatul de naştere. În locul acestui certificat se va elibera un alt certificat constatator al naşterii.
Menţiunea se face şi din oficiu potrivit dispoziţiilor art. 14 din prezentul decret.
ART. 20
SECŢIUNEA III
Înregistrarea înfierii
Înscrierea înfierii se face din oficiu prin menţiune pe actul de naştere al celui înfiat, pe baza deciziei autoritãţii tutelare, comunicatã în conformitate cu prevederile art. 14 din prezentul decret.
Dacã înscrierea înfierii nu s-a fãcut din oficiu, ea se poate face şi la cererea oricãrei persoane interesate pe baza unei copii legalizate de pe decizia autoritãţii tutelare.
În cazul înfierii cu toate efectele filiaţiei fireşti, delegatul de stare civilã de la comitetul executiv al sfatului popular care a încuviinţat înfierea, va întocmi un nou act de naştere al celui înfiat, în care cei care au înfiat vor fi trecuţi ca pãrinţii sãi fireşti. Localitatea în care a avut loc naşterea se va trece localitatea în care domiciliazã cei ce au înfiat.
Vechiul act de naştere se va pãstra facindu-se pe el menţiune despre întocmirea celui nou.
ART. 21
SECŢIUNEA IV
Înregistrarea cãsãtoriei
Declaraţia de cãsãtorie se face personal de viitorii soţi la comitetul executiv al sfatului popular al domiciliului sau reşedinţei unuia din ei.
Cel ce urmeazã sa înregistreze declaraţia de cãsãtorie va citi viitorilor soţi dispoziţiile cuprinse în art. 4-10 inclusiv şi art. 27 din Codul familiei. De asemenea, le va cere actele de identitate, dovezile şi declaraţiile prevãzute de Codul familiei şi va atrage atenţia viitorilor soţi ca legea penalã pedepseşte pe cei ce fac declaraţii false.
Dacã unul dintre viitorii soţi nu se afla în localitatea unde urmeazã a se încheia cãsãtoria, el va putea face declaraţia de cãsãtorie în localitatea unde se afla, la serviciul de stare civilã, care o va transmite, din oficiu şi fãrã intirziere, serviciului de stare civilã competent pentru încheierea cãsãtoriei.
ART. 22
Cãsãtoria se poate încheia numai dupã trecerea a opt zile de la data cînd, potrivit prevederilor articolului precedent, a fost facuta declaraţia de cãsãtorie.
Preşedintele comitetului executiv al sfatului popular unde urmeazã a se încheia cãsãtoria, va putea incuviinta încheierea cãsãtoriei înainte de trecerea termenului prevãzut în alineatul precedent, în condiţiile şi cazurile stabilite prin instrucţiunile Ministrului Afacerilor Interne.
ART. 23
În ziua fixatã pentru încheierea cãsãtoriei, constatindu-se ca cerinţele legale sînt îndeplinite, ca nu exista opuneri întemeiate la cãsãtorie şi nici impiedicari legale, se va lua consimţãmîntul viitorilor soţi, în conformitate cu dispoziţiile Codului familiei, dupã care se va întocmi, de îndatã, actul de cãsãtorie.
Actul de cãsãtorie va fi semnat de soţi şi de delegatul de stare civilã care a luat consimţãmîntul soţilor.
ART. 24
SECŢIUNEA V
Înregistrarea divorţului
Înscrierea divorţului se face din oficiu prin menţiune pe marginea actului de cãsãtorie pe baza comunicãrii dispoziţiilor hotãrîrii definitive de cãtre tribunalul care a judecat cauza în fond.
ART. 25
SECŢIUNEA VI
Înregistrarea schimbãrii numelui sau prenumelui
Înscrierea schimbãrii numelui sau prenumelui se face prin menţiune pe actul de naştere şi pe actul de cãsãtorie, dacã este cazul, al persoanei cãreia i s-a încuviinţat schimbarea numelui sau prenumelui.
Menţiunea se face la comunicarea din oficiu de cãtre autoritatea care a încuviinţat schimbarea numelui sau prenumelui, sau la cererea celui în cauza, în temeiul copiei legalizate de pe decizia de schimbare a numelui sau prenumelui.
În temeiul menţiunii de schimbare a numelui sau prenumelui facuta pe actele de naştere şi de cãsãtorie, se vor elibera noi certificate constatatoare cu noul nume sau prenume.
ART. 26
SECŢIUNEA VII
Înregistrarea decesului
Înregistrarea decesului se face în temeiul unei declaraţii însoţite de certificatul constatator al decesului la comitetul executiv al sfatului popular al locului unde s-a produs decesul.
ART. 27
Sînt obligaţi sa facã declaraţia de deces, persoana cu care a convieţuit cel încetat din viata, ori, în lipsa acesteia, membrii familiei, cei care au fost de fata la încetarea din viata, colocatarii, vecinii, administratorul sau portarul imobilului unde a avut loc decesul.
În cazul cînd un cadavru nu este reclamat de familie, medicul care a încheiat procesul verbal constatator al decesului, este obligat sa ceara înregistrarea.
ART. 28
Declaraţia de înregistrare a decesului trebuie facuta în termen de trei zile socotite de la data decesului.
Cînd decesul se datoreşte unei cauze violenţe, sinucidere, accident sau în cazul descoperirii unui cadavru, declaraţia se face în termen de 24 ore socotite din momentul gasirii cadavrului.
În cazul cînd decesul nu a fost declarat şi înregistrat în termenele prevãzute mai sus, înregistrarea se va face numai pe baza aprobãrii procuraturii raionale sau orãşeneşti în raza cãreia se afla sfatul popular unde urmeazã a se face înregistrarea.
ART. 29
Certificatul constatator al decesului se întocmeşte şi se semneazã de medic, sau în lipsa, de un cadru mediu sanitar.
În cazurile prevãzute de art. 27 alineatul 2, certificatul constatator al decesului nu va putea fi întocmit decît de cãtre un medic şi va arata cauza decesului. În aceste cazuri declaraţia de deces va trebui sa fie însoţitã şi de o dovada din partea militiei sau a procuraturii din care sa rezulte ca unul din aceste organe a fost sesizat despre cazul de deces.
ART. 30
Dacã decesul a fost declarat prin hotãrîre judecãtoreascã, înregistrarea decesului se face din oficiu la comitetul executiv al sfatului popular unde este înregistratã naşterea celui încetat din viata.
Dacã nu se cunoaşte locul naşterii, înregistrarea se face la comitetul executiv al sfatului popular de la ultimul domiciliu al celui încetat din viata.
ART. 31
Inhumarea sau incinerarea se face numai în baza adeverintei constatatoare a înregistrãrii decesului, eliberata de comitetul executiv al sfatului popular.
CAP. 3
Despre reconstituirea actului de naştere, cãsãtorie şi deces sau întocmirea lor ulterioara prin derogare de la dispoziţiile capitolelor I şi II
ART. 32
Reconstituirea actelor de naştere, cãsãtorie şi deces se va putea cere dacã:
- registrele de stare civilã au fost distruse sau pierdute;
- actul a fost întocmit în strãinãtate şi nu poate fi procurat.
Întocmirea acestor acte, prin derogare de la dispoziţiile capitolelor I şi II se va putea cere dacã:
- n-au existat registrele de stare civilã;
- întocmirea actului a fost omisa din vina delegatului de stare civilã, deşi a fost facuta declaraţia.
ART. 33
Cererea de reconstituire sau de întocmire ulterioara se depune împreunã cu actele doveditoare la comitetul executiv al sfatului popular al domiciliului petitionarului, care o rezolva cu avizul organelor de militie.
ART. 34
În caz de respingere a cererii, petiţionarul se poate adresa tribunalului popular în raza cãruia se afla comitetul executiv al sfatului popular care a primit cererea.
În caz de admitere a cererii, pot face contestaţie, la acelaşi tribunal, procurorul, precum şi orice persoana interesatã.
CAP. 4
Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 35
Ţinerea registrelor, întocmirea şi înscrierea actelor de stare civilã se face sub conducerea, îndrumarea şi controlul Ministerului Afacerilor Interne, prin Direcţia Generalã a Militiei.
ART. 36
Sînt scutite de taxa de timbru cererile adresate instanţelor judecãtoreşti pentru anularea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilã.
De asemenea, sînt scutite de taxa de timbru cererile adresate comitetelor executive ale sfaturilor populare pentru reconstituirea sau întocmirea ulterioara a actelor de stare civilã.
ART. 37
Persoanele al cãror nume şi prenume au fost înregistrate în registrele de stare civilã, pînã la data publicãrii decretului nr. 225 din 13 iunie 1955 , pentru modificarea unor dispoziţii din <>decretul nr. 272 din 30 decembrie 1950 referitor la actele de stare civilã, cu ortografia altei limbi decît cea maternã, pot cere comitetului executiv al sfatului popular în pãstrarea cãruia se afla registrele de stare civilã, sa li se elibereze certificatul de stare civilã, sa li se elibereze certificatul de stare civilã scris cu ortografia limbii lor materne.
Efectele admiterii unei cereri în condiţiile alineatului precedent nu sînt obligatorii fata de celãlalt soţ.
Eliberarea certificatului de stare civilã scris cu ortografia limbii materne, pentru copiii minori, se face pe baza cererii ambilor pãrinţi.
Dacã numai unul din pãrinţi solicita certificatul de stare civilã în condiţiile alineatului precedent, cererea nu se poate aproba decît dacã este de acord şi celãlalt pãrinte, iar dacã aceasta înţelegere nu exista, cererea se rezolva de autoritatea tutelara.
Persoanele al cãror prenume a fost înregistrat în registrele de stare civilã, pînã la data publicãrii decretului nr. 225 din 13 iunie 1955 pentru modificarea unor dispoziţii din <>decretul nr. 272 din 30 decembrie 1950 referitor la actele de stare civilã, tradus în alta limba decît cea maternã, pot cere eliberarea certificatului cu prenumele tradus în limba lor maternã.
Eliberarea certificatului în cazurile prevãzute în alineatele precedente se va face pe baza deciziei de aprobare a comitetului executiv al sfatului popular respectiv.
Despre eliberarea certificatului în condiţiile prezentului articol se va face menţiune în registrul de stare civilã, comunicindu-se acest fapt şi organului de militie raional, orasenesc sau al raionului de oraş în raza cãruia domiciliazã petiţionarul.
În caz de respingere a cererii de eliberare a certificatului de stare civilã, petiţionarul poate face plîngere la tribunalul popular.
În caz de admitere a cererii, orice persoana interesatã poate face contestaţie la tribunalul popular.
Cererea facuta în condiţiile prezentului articol se poate depune de petitionar şi la comitetul executiv al sfatului popular al domiciliului sau, care va îngriji ca cererea sa fie trimisa spre rezolvare locului în drept şi care va comunica petitionarului rezultatul primit.
ART. 38
În vederea aplicãrii prezentului decret, vor fi date instrucţiuni de cãtre Ministrul Afacerilor Interne.
Direcţia Centrala de Statistica va elabora instrucţiuni cu privire la întocmirea buletinelor statistice, care dupã ce vor fi supuse avizului Ministerului Afacerilor Interne, vor fi inserate în instrucţiunile de aplicare a prezentului decret.
ART. 39
<>Decretul nr. 272 din 30 decembrie 1950 referitor la actele de stare civilã, modificat prin Decretul nr. 225 din 13 iunie 1955 şi prin Decretul nr. 93 din 21 februarie 1957, dispoziţiile <>art. 5 din decretul nr. 273 din 30 decembrie 1950 , referitoare la schimbarea numelui sau prenumelui, precum şi orice alte dispoziţii contrarii prezentului decret, se abroga.
Înregistrãrile fãcute în registrele de stare civilã înainte de intrarea în vigoare a prezentului decret, sînt şi rãmîn valabile.
ART. 40
Prezentul decret intra în vigoare pe data de 1 ianuarie 1961.
------------
|
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se ratifica Acordul de colaborare culturalã între Republica Populara Romana şi Republica Irak, semnat la Bagdad la 4 august 1959.
Preşedintele
Prezidiului Marii
Adunãri Naţionale,
ION GHEORGHE MAURER
Secretarul
Prezidiului Marii
Adunãri Naţionale,
GHEORGHE STOICA
ACORD
de colaborare culturalã între Republica Populara Romana şi Republica Irak
Urmãrind întãrirea relaţiilor prieteneşti şi crearea unei înţelegeri reciproce între popoarele roman şi irakian şi în scopul dezvoltãrii, prin toate mijloacele de care dispun, a colaborãrii culturale dintre cele doua tari, Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Irak au hotãrît sa încheie un Acord cultural, care sa fie executat de cele doua Pãrţi. Drept care au adoptat urmãtoarele:
ART. 1
Cele doua Pãrţi Contractante îşi exprima dorinta de a face schimb de membri ai corpului didactic din universitãţi, facultãţi sau alte şcoli şi de membri ai instituţiilor culturale şi ştiinţifice.
ART. 2
Fiecare din Pãrţile Contractante oferã burse pentru studenţi din cealaltã ţara şi face schimb de misiuni studenţeşti pentru studii. Fiecare din ele saluta pe cetãţenii trimişi de cealaltã Parte Contractantã şi le oferã toate facilitãţile pentru studii şi pregãtire în instituţiile sale culturale, conform posibilitãţilor lor.
ART. 3
Cele doua Pãrţi Contractante, potrivit posibilitãţilor lor, sînt de acord sa creeze în universitãţi şi centrele lor culturale, catedre pentru învãţãmîntul limbii, culturii şi literaturii celeilalte Pãrţi.
ART. 4
Cele doua Pãrţi Contractante se angajeazã, dupã obţinerea consimtamintului fiecãreia din ele, sa întãreascã schimburile culturale între cele doua tari prin prezentarea de concerte, spectacole de teatru, conferinţe, expoziţii artistice şi ştiinţifice şi prin organizarea de vizite de delegaţii culturale, artistice, sportive şi studenţeşti, ca şi prin promovarea colaborãrii între asociaţiile ştiinţifice, artistice sau literare, legal recunoscute în cele doua tari.
ART. 5
Cele doua Pãrţi Contractante se angajeazã sa discute în mod periodic, echivalarea certificatelor şi gradelor ştiinţifice, obţinute în fiecare din cele doua tari şi sa încheie un acord special în aceasta privinta.
ART. 6
Cele doua Pãrţi Contractante se angajeazã sa organizeze vizite şi competitii prieteneşti între organizaţiile sportive şi de tineret ale celor doua tari.
ART. 7
Cele doua Pãrţi Contractante se angajeazã, dupã obţinerea consimtamintului fiecãreia din ele, sa facã schimb de cãrţi, reviste, publicaţii ştiinţifice, culturale şi artistice, sa faciliteze prezentarea de filme şi sa facã schimb de filme cinematografice şi de televiziune ale celor doua tari.
ART. 8
Cele doua Pãrţi Contractante se angajeazã, dupã obţinerea consimtamintului fiecãreia din ele, sa acorde toate facilitãţile necesare în vederea traducerii şi publicãrii operelor ştiinţifice, culturale şi artistice importante apãrute în ţara celeilalte Pãrţi.
ART. 9
Cele doua Pãrţi Contractante se angajeazã sa întãreascã colaborarea între ţãrile lor în domeniul presei, radioului şi televiziunii. În acelaşi scop ele trimit delegaţii de presa care sa viziteze cealaltã ţara. Agenţiile de presa ale fiecãreia din cele doua tari vor numi un reprezentant de presa în cealaltã ţara.
ART. 10
Pentru realizarea acestui Acord, cele doua Pãrţi Contractante îşi numesc delegaţii lor care se vor intilni înaintea expirãrii fiecãrui an, în mod alternativ, în capitala uneia din cele doua tari cu scopul de a întocmi, în condiţiile prezentului Acord, un plan pentru acţiuni culturale care sa fie realizat în cursul anului urmãtor.
ART. 11
Guvernele Pãrţilor Contractante vor ratifica acest Acord în conformitate cu prevederile lor constituţionale.
Acordul va intra în vigoare din ziua schimbului instrumentelor de ratificare.
Orice amendament la acest Acord va intra în vigoare din momentul semnãrii lui de cãtre ambele Guverne şi fiecare Parte are dreptul de a denunta Acordul cu condiţia de a notifica acest lucru în scris celeilalte Pãrţi cu şase luni înaintea datei la care aceasta Parte doreşte încetarea Acordului.
Drept care Plenipotenţiarii respectivi au semnat prezentul Acord care este înscris în limbile romana, arabã şi engleza. Cele trei texte ale Acordului vor fi considerate autentice, dar în caz de neînţelegere textul în limba engleza va prevala.
Fãcut la Bagdad la 4 august 1959.
Din împuternicirea
Guvernului Republicii
Populare Romane
ss. Ion Georgescu
Din împuternicirea
Guvernului Republicii Irak
ss. Brig. Muhiddin Abdul Hamid
|
Prezidiului Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia între Guvernele Republicii Populare Romane, Republicii Populare Bulgaria şi Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste privind pescuitul în Marea Neagra, semnatã la Varna la 7 iulie 1959.
Preşedintele
Prezidiului Marii
Adunãri Naţionale,
ION GHEORGHE MAURER
Secretarul
Prezidiului Marii
Adunãri Naţionale,
GHEORGHE STOICA
CONVENŢIE
între Guvernele Republicii Populare Romane, Republicii Populare Bulgaria şi Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste privind pescuitul în Marea Neagra
Guvernele Republicii Populare Romane, Republicii Populare Bulgaria şi Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste,
Reciproc interesate în folosirea raţionalã a resurselor piscicole din Marea Neagra, precum şi în dezvoltarea pescuitului marin,
Au hotãrît sa încheie prezenta Convenţie şi în acest scop au numit Împuterniciţii lor:
Guvernul Republicii Populare Romane pe Constantin Teodoru Adjunct al Ministrului Industriei Bunurilor de Consum,
Guvernul Republicii Populare Bulgaria pe Laliu Gancev - Adjunct al Ministrului Comerţului,
Guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste pe Iuri Cadratievici Prihodov - Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în Republica Populara Bulgaria, care dupã prezentarea deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra urmãtoarelor:
ART. 1
Pãrţile Contractante convin sa colaboreze şi sa-şi acorde ajutor reciproc, potrivit prevederilor prezentei Convenţii, în realizarea unui pescuit raţional în Marea Neagra, perfecţionarea tehnicii pescuitului, precum şi în efectuarea cercetãrilor în domeniul ichtiologiei şi hidrobiologiei îndreptate spre menţinerea şi sporirea rezervelor piscicole în Marea Neagra, în scopul maririi producţiei de peste.
Prevederile prezentei Convenţii nu afecteazã statutul apelor teritoriale şi al apelor interioare ale Pãrţilor Contractante.
ART. 2
Navele pescaresti care efectueazã pescuitul în largul marii şi care aparţin Republicii Populare Romane, Republicii Populare Bulgaria şi Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, pot intra pentru adãpostire în caz de furtuna, precum şi în caz de avarii, în urmãtoarele porturi de refugiu:
În Republica Populara Romana - Constanta şi Sulina;
În Republica Populara Bulgaria - Balcic, Varna, Nesebr, Burgaz, Sozopol şi Miciurin;
În Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste - Odessa, Evpatoria, Yalta, Novorosiisk, Soci, Suhumi, Poti şi Batumi.
Lista porturilor de refugiu se poate schimba pe baza de înţelegere între Pãrţile Contractante.
ART. 3
În cazurile prevãzute la art. 2 din prezenta Convenţie, navelor de pescuit ale Pãrţilor Contractante li se va acorda posibilitatea de a efectua, la nevoie, reparaţia avariilor şi de a-şi completa rezervele de produse alimentare, apa potabilã, combustibil, lubrifianţi şi alte materiale pentru aprovizionare, care sa asigure continuarea navigaţiei sau întoarcerea navei în portul sau cel mai apropiat, precum şi posibilitatea de a preda în porturile de refugiu peştele pescuit, în stare proaspãta, dacã conservarea lui nu poate fi asigurata pe bordul navei de pescuit.
ART. 4
Modul de predare a pestelui şi reglementarea decontãrilor pentru serviciile acordate navelor de pescuit la intrarea lor în porturile de refugiu, precum şi pentru peştele predat, în cazurile prevãzute în art. 3 din prezenta Convenţie, vor fi stabilite între organele competente ale Pãrţilor Contractante.
ART. 5
Se stabilesc dimensiunile minimale admise la pescuit, la urmãtoarele specii de peste: morun (Huso huso) 140 cm, nisetru (Accipenser goldenstaedti) 80 cm, pastruga (Accipenser stellatus) 75 cm, calcan (Rhombus maeoticus) 35 cm, scrumbie (Alosa kessleri pontica) 16 cm.
La stabilirea dimensiunilor minimale ale pestilor, mãsurarea se va face de la virful botului pînã la baza cozii.
Peştele pescuit sub dimensiunile stabilite va fi aruncat înapoi în mare.
La cantitãţile pescuite, pentru fiecare specie de peste crutat se admite un procent, socotit la numãr de bucãţi, sub dimensiunile minimale stabilite, de cel mult:
8% pentru scrumbie (Alosa kessleri pontica),
5% pentru calcan (Rhombus maeoticus),
5% pentru sturioni (Huso huso, Accipenser guldenstaedti, Accipenser stellatus).
Pescuitul sipului (Accipenser nudiventris) se interzice pe timp de cinci ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei Convenţii.
ART. 6
În scopul elaborãrii prognozelor privind pescuitul în Marea Neagra, Pãrţile Contractante convin sa facã informãri operative reciproce, prin orice mijloc corespunzãtor, asupra migratiei pestilor industriali indicind timpul, locul concentrarii şi direcţia miscarii lor, precum şi desimea concentrarii cirdurilor şi condiţiile hidrometeorologice în care se observa aceste migratii şi concentrari.
ART. 7
Pentru o raţionalã folosire a rezervelor de peste din Marea Neagra, Pãrţile Contractante convin sa efectueze anual schimburi reciproce de informãri privind rezultatele cercetãrilor ştiinţifice în domeniul ichtiologiei marine, hidrobiologiei şi tehnicii pescuitului.
Pãrţile Contractante vor face schimburi de date statistice privind cantitãţile de peste pescuit.
ART. 8
Pentru elaborarea şi coordonarea mãsurilor privind aplicarea prezentei Convenţii se constituie o Comisie Mixtã.
Fiecare Parte Contractantã va numi în aceasta Comisie cîte un reprezentant, în termen de o luna de la intrarea în vigoare a Convenţiei şi va comunica numele reprezentantului sau celorlalte Pãrţi Contractante.
Comisia Mixtã se va întruni cel puţin odatã pe an, prin rotaţie, pe teritoriul uneia dintre Pãrţile Contractante.
Comisia Mixtã va funcţiona în baza unui Statut elaborat de cãtre Comisie la prima sa şedinţa şi aprobat de Pãrţile Contractante.
ART. 9
Comisia Mixtã are urmãtoarele atribuţii:
1) sa elaboreze mãsuri coordonate pentru reglementarea pescuitului în vederea menţinerii şi sporirii rezervelor de peste din Marea Neagra, precum şi pentru dezvoltarea tehnicii pescuitului industrial;
2) sa aducã modificãri art. 5 din Convenţie în ceea ce priveşte speciile şi dimensiunea pestilor care se pescuiesc în Marea Neagra. Propunerile pentru asemenea modificãri trebuiesc comunicate reprezentanţilor Pãrţilor Contractante din Comisia Mixtã cu cel puţin trei luni înainte de începerea sesiunii ordinare a Comisiei;
3) sa coordoneze planurile de cercetãri ştiinţifice privind problemele pescuitului în Marea Neagra, ce se întocmesc de organele competente ale Pãrţilor Contractante;
4) sa stabileascã caracterul şi volumul materialelor statistice şi a altor materiale care trebuiesc sa fie prezentate de fiecare din Pãrţile Contractante în Comisia Mixtã, în legatura cu aplicarea prezentei Convenţii;
5) sa facã informare reciprocã asupra îndeplinirii prezentei Convenţii;
6) sa examineze alte probleme cu care poate fi insarcinata de Pãrţile Contractante.
ART. 10
Comisia Mixtã poate face recomandãri Pãrţilor Contractante privind problemele prevãzute la art. 9, cu excepţia pct. 2 al aceluiaşi articol, în legatura cu care Comisia poate lua hotãrîri.
Recomandãrile şi hotãrîrile se considera adoptate în Comisia Mixtã dacã au fost votate de reprezentanţii tuturor Pãrţilor Contractante.
Recomandãrile Comisie Mixte se supun aprobãrii Pãrţilor Contractante şi pot fi puse în aplicare dacã în termen de patru luni nici una dintre Pãrţi nu va comunica obiectiunile sale.
ART. 11
Prezenta Convenţie nu exclude încheierea unor acorduri bilaterale privind problema pescuitului în Marea Neagra între Pãrţile Contractante sau între ele şi ori care alt stat riveran Marii Negre, dacã aceste acorduri nu sînt în contradictie cu prevederile prezentei Convenţii.
ART. 12
Prezenta Convenţie este supusã ratificãrii şi va intra în vigoare la data depunerii ultimului instrument de ratificare Guvernului Republicii Populare Bulgaria, în arhivele cãruia va fi pãstrat exemplarul original al Convenţiei.
Guvernul Republicii Populare Bulgaria va notifica tuturor Guvernelor Pãrţilor Contractante data depunerii ultimului instrument de ratificare.
Copii certificate ale prezentei Convenţii vor fi trimise de cãtre Guvernul Republicii Populare Bulgaria celorlalte Pãrţi Contractante.
ART. 13
Prezenta Convenţie se încheie pe termen de cinci ani. Ea va rãmîne în vigoare pe noi perioade de cinci ani pentru Pãrţile Contractante care cu şase luni înainte de expirarea fiecãrei perioade de cinci ani nu vor comunica Guvernului Republicii Populare Bulgaria dorinta lor ca Convenţia sa-şi înceteze valabilitatea.
ART. 14
La prezenta Convenţie pot adera şi alte state riverane Marii Negre.
ART. 15
Guvernul Republicii Populare Bulgaria va lua mãsurile necesare pentru înregistrarea prezentei Convenţii la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Întocmitã în oraşul Varna la 7 iulie 1959, într-un exemplar în limbile Romana, bulgara şi rusa, fiecare text avînd aceeaşi valabilitate.
Din împuternicirea
Guvernului Republicii
Populare Romane
ss. Constantin Teodoru
Din împuternicirea
Guvernului Republicii
Populare Bulgaria
ss. Laliu Gancev
Din împuternicirea
Guvernului Uniunii
Republicilor
Sovietice Socialiste
ss. Iuri Condratievici Prihodov
-----------
|
Urmãrind întãrirea relaţiilor prieteneşti şi crearea unei înţelegeri reciproce între popoarele roman şi irakian şi în scopul dezvoltãrii, prin toate mijloacele de care dispun, a colaborãrii culturale dintre cele doua tari,
Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Irak au hotãrît sa încheie un Acord cultural, care sa fie executat de cele doua Pãrţi.
Drept care au adoptat urmãtoarele:
ART. 1
Cele doua Pãrţi Contractante îşi exprima dorinta de a face schimb de membri ai corpului didactic din universitãţi, facultãţi sau alte şcoli şi de membri ai instituţiilor culturale şi ştiinţifice.
ART. 2
Fiecare din Pãrţile Contractante oferã burse pentru studenţi din cealaltã ţara şi face schimb de misiuni studenţeşti pentru studii.
Fiecare din ele saluta pe cetãţenii trimişi de cealaltã Parte Contractantã şi le oferã toate facilitãţile pentru studii şi pregãtire în instituţiile sale culturale, conform posibilitãţilor lor.
ART. 3
Cele doua Pãrţi Contractante, potrivit posibilitãţilor lor, sînt de acord sa creeze în universitãţi şi centrele lor culturale, catedre pentru învãţãmîntul limbii, culturii şi literaturii celeilalte Pãrţi.
ART. 4
Cele doua Pãrţi Contractante se angajeazã, dupã obţinerea consimtamintului fiecãreia din ele, sa întãreascã schimburile culturale între cele doua tari prin prezentarea de concerte, spectacole de teatru, conferinţe, expoziţii artistice şi ştiinţifice şi prin organizarea de vizite de delegaţii culturale, artistice, sportive şi studenţeşti, ca şi prin promovarea colaborãrii între asociaţiile ştiinţifice, artistice sau literare, legal recunoscute în cele doua tari.
ART. 5
Cele doua Pãrţi Contractante se angajeazã sa discute în mod periodic, echivalarea certificatelor şi gradelor ştiinţifice, obţinute în fiecare din cele doua tari şi sa încheie un acord special în aceasta privinta.
ART. 6
Cele doua Pãrţi Contractante se angajeazã sa organizeze vizite şi competitii prieteneşti între organizaţiile sportive şi de tineret ale celor doua tari.
ART. 7
Cele doua Pãrţi Contractante se angajeazã, dupã obţinerea consimtamintului fiecãreia din ele, sa facã schimb de cãrţi, reviste, publicaţii ştiinţifice, culturale şi artistice, sa faciliteze prezentarea de filme şi sa facã schimb de filme cinematografice şi de televiziune ale celor doua tari.
ART. 8
Cele doua Pãrţi Contractante se angajeazã, dupã obţinerea consimtamintului fiecãreia din ele, sa acorde toate facilitãţile necesare în vederea traducerii şi publicãrii operelor ştiinţifice, culturale şi artistice importante apãrute în ţara celeilalte Pãrţi. ART. 9
Cele doua Pãrţi Contractante se angajeazã sa întãreascã colaborarea între ţãrile lor în domeniul presei, radioului şi televiziunii. În acelaşi scop ele trimit delegaţii de presa care sa viziteze cealaltã ţara. Agenţiile de presa ale fiecãreia din cele doua tari vor numi un reprezentant de presa în cealaltã ţara.
ART. 10
Pentru realizarea acestui Acord, cele doua Pãrţi Contractante îşi numesc delegaţii lor care se vor intilni înaintea expirãrii fiecãrui an, în mod alternativ, în capitala uneia din cele doua tari cu scopul de a întocmi, în condiţiile prezentului Acord, un plan pentru acţiuni culturale care sa fie realizat în cursul anului urmãtor.
ART. 11
Guvernele Pãrţilor Contractante vor ratifica acest Acord în conformitate cu prevederile lor constituţionale.
Acordul va intra în vigoare din ziua schimbului instrumentelor de ratificare.
Orice amendament la acest Acord va intra în vigoare din momentul semnãrii lui de cãtre ambele Guverne şi fiecare Parte are dreptul de a denunta Acordul cu condiţia de a notifica acest lucru în scris celeilalte Pãrţi cu şase luni înaintea datei la care aceasta Parte doreşte încetarea Acordului.
Drept care Plenipotenţiarii respectivi au semnat prezentul Acord care este înscris în limbile romana, arabã şi engleza.
Cele trei texte ale Acordului vor fi considerate autentice, dar în caz de neînţelegere textul în limba engleza va prevala.
Fãcut la Bagdad la 4 august 1959.
Din împuternicirea
Guvernului Republicii
Populare Romane
ss. Ion Georgescu
Din împuternicirea
Guvernului Republicii Irak
ss. Brig. Muhiddin Abdul Hamid
|
EXTRAS
TITLUL I
DISPOZIŢII GENERALE
ART. 1
Proiectarea, amplasarea şi executarea construcţiilor destinate a fi folosite ca locuinţe sau pentru desfãşurarea activitãţii economice, culturale şi sociale, precum şi a obiectivelor edilitare şi de folosinta publica, se efectueazã cu respectarea cerinţelor sanitare stabilite prin normativele de proiectare în vigoare.
ART. 2
Pentru orice modificare a proceselor tehnologice sau introducerea de noi substanţe în procesele tehnologice de fabricare a produselor de orice fel este obligatoriu avizul sanitar prealabil.
ART. 3
În caz de nerespectare a dispoziţiilor stabilite la art. 1 şi 2, se sancţioneazã dupã caz:
- întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca care proiecteazã, finanţeazã sau executa lucrarea, cu amenda de la 1000 - 5000 lei, sau
- angajaţii rãspunzãtori din întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca, care proiecteazã, finanţeazã sau executa lucrarea, cu amenda de la 100 - 1000 lei.
ART. 4
Orice obiectiv destinat a fi folosit pentru desfãşurarea activitãţii economico-culturale şi sociale, precum şi obiectivele edilitare şi de folosinta publica, care la data apariţiei prezentelor instrucţiuni sunt în funcţiune, trebuie sa posede autorizaţia sanitarã de funcţionare eliberata de organul sanitaro-antiepidemic teritorial.
Pentru obiectivele ce urmeazã a fi date în funcţiune, cu excepţia locuinţelor, se va cere cu 15 zile înainte autorizaţia sanitarã de funcţionare de la organul sanitaro-antiepidemic teritorial.
În cazul eliberãrii autorizaţiei sanitare de funcţionare cu clauze, este obligatorie respectarea în termen a acestora.
Unitatea cãreia i se refuza sau i se retrage autorizaţia sanitarã de funcţionare nu mai poate funcţiona.
În caz de nerespectare a dispoziţiilor prevãzute în prezentul articol, se sancţioneazã dupã caz:
- întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca beneficiara, cu amenda de la 1000 - 5000 lei, sau
- organul de conducere al întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei obşteşti beneficiare, cu amenda de la 100 - 1000 lei, iar
- persoanele particulare contraveniente, cu amenda de la 100 - 150 lei.
ART. 5
Organele sanitaro-antiepidemice de orice grad au dreptul sa efectueze controlul sanitar al tuturor obiectivelor din cuprinsul tarii, în limita componentei lor teritoriale.
Organele de conducere ale obiectivelor, precum şi persoanele particulare sunt obligate sa dea informaţii şi sa punã la dispoziţie toate datele şi materialele necesare pentru constatarea stãrii sanitaro-antiepidemice.
Prescripţiunile organelor sanitaro-antiepidemice sunt obligatorii şi trebuie executate în conformitate cu prevederile legislaţiei sanitare în vigoare.
În caz de nerespectare a dispoziţiilor prevãzute în prezentul articol, se sancţioneazã dupã caz:
- întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca contravenienta, cu amenda de la 1000 - 5000 lei, sau
- organul de conducere al întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei obşteşti contraveniente, cu amenda de la 500 - 1000 lei, sau
- angajaţii rãspunzãtori din întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca contravenienta, cu amenda de la 100 - 500 lei;
- persoanele particulare, cu amenda de la 100 - 150 lei.
ART. 6
Organele sanitaro-antiepidemice au dreptul sa ridice probe din orice produse, care pot dãuna sãnãtãţii publice, precum şi probe de alimente şi bãuturi pentru efectuarea de analize de laborator, conform normelor date de Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale.
În caz de opunere de ridicare de probe pentru examen de laborator, se sancţioneazã dupã caz:
- organul de conducere al întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei obşteşti, cu amenda de la 100 - 500 lei, sau
- angajaţii rãspunzãtori din întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca, cu amenda de la 100 - 250 lei, iar
- persoanele particulare, cu amenda de la 100 - 150 lei.
TITLUL II
CAP. 4
NORME SANITARE DE FUNCŢIONARE A ÎNTREPRINDERILOR, INSTITUŢIILOR ŞI ORGANIZAŢIILOR OBŞTEŞTI
ART. 225
Dispoziţiile din prezentul articol cuprind mãsuri igienico-sanitare în legatura cu funcţionarea tuturor gospodariilor agricole de stat, staţiunilor de maşini şi tractoare, centrelor mecanice, fermelor agrozootehnice, şcolilor de orice fel, întreprinderilor industriale, indiferent de caracterul producţiei, tuturor felurilor de instituţii, precum şi altor unitãţi asemãnãtoare.
ART. 226
Între sectorul de producţie şi sectoarele administrativ gospodãresc şi social cultural, precum şi între sectorul de producţie şi orice clãdire locuita, trebuie sa existe distanţele de protecţie sanitarã stabilite prin normele de proiectare în vigoare.
ART. 227
Unitãţile specificate în art. 225 atît cele cu caracter productiv agrozootehnic cît şi întreprinderile, instituţiile, santierele sau alte colectivitãţi vor proceda zilnic la curãţirea şi colectarea gunoaielor de orice fel, precum şi a deşeurilor industriale sau a gunoiului şi deşeurilor de construcţii.
În caz de nerespectare a dispoziţiilor prezentului articol, se sancţioneazã dupã caz:
- organul de conducere al întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei obşteşti, cu amenda de la 100 - 150 lei, sau
- angajaţii rãspunzãtori din întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca, cu amenda de la 25 - 250 lei.
ART. 228
Pentru colectarea, neutralizarea, transportul şi îndepãrtarea gunoiului menajer, a celui industrial şi a celui rezultat din construcţii, se vor respecta dispoziţiile din titlul II, capitolul III, din prezentele instrucţiuni.
ART. 229
Pentru întreţinerea sectorului de producţie al unitãţii cu caracter zootehnic şi evacuarea gunoiului de grajd vor fi respectate urmãtoarele condiţii:
- curãţirea zilnica a încãperilor şi terenului rezervat animalelor sau pasarilor şi evacuarea zilnica a gunoiului la platformele de gunoi; acolo unde exista instalaţii de apa şi podeaua este impermeabila, spalarea prin jet de apa este obligatorie;
- dezinfectia periodicã a clãdirilor şi anexelor sectorului de producţie, dupã indicaţiile stabilite de cãtre personalul medico-sanitar şi sanitaro-veterinar.
Amplasarea şi construcţia platformelor de gunoi se va face conform normelor sanitare în vigoare.
În caz de nerespectare a dispoziţiilor prevãzute în prezentul articol, se sancţioneazã dupã caz:
- întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca, cu amenda de la 300 - 3000 lei, sau
- organul de conducere al întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei obşteşti, cu amenda de la 100 - 500 lei, sau
- angajaţii rãspunzãtori din întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca, cu amenda de la 25 - 250 lei.
ART. 230
Îndepãrtarea cadavrelor de pãsãri şi alte animale din unitãţile specificate în art. 225, se va face în conformitate cu prevederile dispoziţiilor de la titlul II, capitolul III, al prezentelor instrucţiuni.
ART. 231
Unitãţile specificate la art. 225 sunt obligate a-şi amenaja pentru necesitaţi proprii instalaţii de apa potabilã cu respectarea dispoziţiilor prevãzute la titlul II, capitolul I.
ART. 232
La locurile de munca ale unitãţilor prevãzute la art. 225, se vor amenaja puncte de apa potabilã prin jet ascendent, în proporţie de un robinet pentru 50 - 100 salariaţi, în raport cu specificul activitãţii lor.
În caz de nerespectare a dispoziţiilor prevãzute în prezentul articol, se sancţioneazã dupã caz:
- întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca cu amenda de la 300 - 3000 lei, sau
- organul de conducere al întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei obşteşti, cu amenda de la 100 - 500 lei, sau
- angajaţii rãspunzãtori din întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca, cu amenda de la 25 - 250 lei.
ART. 233
Unitãţile specificate la art. 225 sunt obligate sa-şi amenajeze pentru necesitaţi proprii, instalaţii de îndepãrtare a apelor reziduale fecaloid-menajere sau industriale, conform normelor de proiectare în vigoare.
ART. 234
În caz ca unitãţile specificate la art. 225 poseda secţii de alimentaţie colectivã, de depozitare, transport, prelucrare şi debitare de alimente, ele se vor conformã dispoziţiilor de la titlul III al prezentelor instrucţiuni.
ART. 235
Unitãţile specificate la art. 225, prevãzute cu dormitoare colective, îşi vor amenaja aceste anexe sociale în clãdiri de zid, admitindu-se folosirea baracamentelor şi construcţii de lemn numai în cazul unor unitãţi cu caracter temporar ca santiere de construcţii sau exploatare şi altele asemenea.
ART. 236
Încãperile de dormit colective se vor utiliza numai pentru numãrul de persoane corespunzãtor capacitãţii lor, exprimatã în paturi/om care se vor specifica în autorizaţia sanitarã de funcţionare a unitãţii.
Este interzisã suprglomerarea acestor încãperi, peste posibilitãţile lor de cazare, nici chiar temporar.
ART. 237
În caz de nerespectare a dispoziţiilor prevãzute în art. 230 - 236 inclusiv, se sancţioneazã dupã caz:
- întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca cu amenda de la 300 - 2000 lei, sau
- organul de conducere al întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei obşteşti, cu amenda de la 100 - 500 lei, sau
- angajaţii rãspunzãtori din întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca, cu amenda de la 50 - 250 lei.
ART. 238
Este interzisã utilizarea anexelor dormitoarelor colective, drept încãperi pentru dormit, nici chiar temporar.
ART. 239
Este interzis a dormi mai multe persoane într-un pat, utilizarea paturilor comune sau a priciurilor, precum şi utilizarea paturilor în timpul zilei, în afarã de muncitorii din schimburile de noapte.
ART. 240
În caz de nerespectare a dispoziţiilor prevãzute în art. 238 şi 239, se sancţioneazã dupã caz:
- întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca, cu amenda de la 100 - 1000 lei, sau
- organul de conducere al întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei obşteşti, cu amenda de la 50 - 500 lei, sau
- angajaţii rãspunzãtori din întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca, cu amenda de la 25 - 250 lei.
ART. 241
Este interzisã pãstrarea alimentelor de orice fel în sãlile de dormit.
De asemenea, este interzis a se consuma alimente în încãperile de dormit, aceasta trebuie sa se facã numai în încãperi anume destinate acestui scop.
Dispoziţiile din alineatul precedent nu se aplica instituţiilor de spitalizare de orice fel.
În caz de nerespectare a dispoziţiilor prevãzute în prezentul articol, se sancţioneazã dupã caz:
- angajaţii contravenienti cu amenda de la 25 - 150 lei, iar
- persoanele particulare contraveniente, cu amenda de la 25 - l50 lei.
ART. 242
Unitãţile de cazare colectivã trebuie sa fie dotate cu inventarul necesar, compus din saltele, perne, paturi, fete de perne, cearsafuri de pat şi cearsafuri de paturi.
Ele trebuie sa posede urmãtoarele cantitãţi de inventar moale:
- saltele, perne, paturi cel puţin una pentru fiecare pat;
- fete de perna, cearsafuri de pat şi cearsafuri de paturi cel puţin cîte doua pentru fiecare pat.
În caz de nerespectare a dispoziţiilor prezentului articol, se sancţioneazã dupã caz:
- întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca, cu amenda de la 300 - 2000 lei, sau
- organul de conducere al întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei obşteşti, cu amenda de la 50 - 500 lei, sau
- angajaţii rãspunzãtori din întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca, cu amenda de la 25 - 250 lei.
ART. 243
Schimbarea inventarului moale se va face cel mai rar la doua saptamini, în cazul ca a fost utilizat de aceeaşi persoana, precum şi totdeauna dupã fiecare persoana, chiar dacã perindarea acestora se face la intervale mai mici de doua saptamini.
În caz de nerespectare a dispoziţiilor prezentului articol, se sancţioneazã dupã caz:
- organul de conducere al întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei obşteşti, cu amenda de la 100 - 500 lei, sau
- angajaţii rãspunzãtori din întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca, cu amenda de la 50 - 250 lei.
ART. 244
Dormitoarele colective de orice fel trebuie dezinfectate la fiecare şapte zile de cãtre personalul îngrijitor al unitãţii dupã indicaţiile date de organele sanitaro-antiepidemice locale şi zugravite de cel puţin doua ori pe an şi ori de cîte ori este nevoie.
De asemenea, dupã fiecare caz de boala transmisibila, dormitoarele vor fi supuse mãsurilor stabilite de organele sanitare.
În caz de nerespectare a dispoziţiilor prevãzute în prezentul articol se sancţioneazã dupã caz:
- organul de conducere al întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei obşteşti, cu amenda de la 100 - 1000 lei, sau
- angajaţii rãspunzãtori din întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca, cu amenda de la 50 - 500 lei.
ART. 245
Întreprinderile, instituţiile sau organizaţiile obşteşti care dispun de unitãţi de cazare colectivã sunt obligate sa angajeze personalul necesar pentru întreţinerea lor.
În caz de nerespectare a dispoziţiilor prevãzute în prezentul articol, se sancţioneazã dupã caz:
- întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca, cu amenda de la 300 - 2000 lei, sau
- organul de conducere al întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei obşteşti, cu amenda de la 100 - 1000 lei, sau
- angajaţii rãspunzãtori din întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca, cu amenda de la 50 - 500 lei.
ART. 246
Personalul utilizat pentru întreţinerea unitãţilor de cazare colectivã se va supune trimestrial unui control medical general, executat la unitatea curativo-profilactica teritorialã, precum şi vaccinarilor T.A.B. executate dupã instrucţiunile Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale.
În caz de nerespectare a dispoziţiilor prevãzute în prezentul regulament, se sancţioneazã angajaţii contravenienti cu amenda de la 25 - 150 lei.
ART. 247
În vederea asigurãrii igienei individuale a angajaţilor cazati în dormitoarele colective ce aparţin unitãţilor specificate la art. 225, acele unitãţi vor fi prevãzute în raport cu numãrul salariaţilor cu spalatoare şi duşuri pentru igiena individualã în numãr suficient, conform standardelor de stat şi normativelor sanitare de proiectare în vigoare.
În caz de nerespectare a dispoziţiilor prevãzute în prezentul articol, se sancţioneazã dupã caz:
- întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca, cu amenda de la 1000 - 5000 lei, sau
- organul de conducere al întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei obşteşti, cu amenda de la 100 - 1000 lei, sau
- angajaţii rãspunzãtori din întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca, cu amenda de la 50 - 500 lei.
ART. 248
Unitãţile specificate la art. 225 vor fi supuse controlului curent tehnico-sanitar executat de cãtre organele sanitaro-antiepidemice şi curativo-profilactice teritoriale, potrivit atribuţiilor ce revin fiecãruia prin dispoziţiile în vigoare ale Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale.
Cu ocazia controlului sanitar efectuat, organele medico-sanitare mai sus specificate au obligaţia de a urmãri starea şi funcţionarea acestor unitãţi, de a descoperi deficientele, de a le sesiza prin procesele-verbale organelor rãspunzãtoare şi de a urmãri remedierea lor.
În caz de nerespectare a dispoziţiilor prevãzute în prezentul articol, se sancţioneazã dupã caz:
- organul de conducere al unitãţii sanitaro-antiepidemice, respectiv curativo-profilactice teritoriale, care are sarcina efectuãrii controlului sanitar curent, cu amenda de la 50 - 250 lei, sau
- angajaţii rãspunzãtori din unitatea sanitaro-antiepidemica respectiv curativo-profilactica teritorialã, care are sarcina efectuãrii controlului sanitar curent, cu amenda de la 25 - 150 lei.
................................................................................
TITLUL III
CAP. 6
ECHIPAMENTUL SANITAR DE PROTECŢIE AL PRODUSELOR ALIMENTARE
ART. 580
Se considera echipament sanitar de protecţie a alimentelor, echipamentul pe care este dator sa-l poarte tot personalul din sectorul alimentar în raport cu specificul diferitelor locuri de munca, în scopul de a proteja produsele alimentare de contaminare din partea corpului şi a efectelor muncitorilor.
ART. 581
Muncitorii care vin în contact cu produsele alimentare în diferite faze ale circuitului acestora (producţie, transport, depozitare, desfacere) sunt obligaţi sa poarte echipamentul sanitar de protecţie a alimentelor, prevãzut în tabelul urmãtor, pentru fiecare loc de munca:
------------------------------------------------------------------------------
Locul de munca Echipamentul Se schimba Numãrul de
schimburi
-------------------------------------------------------------------------------
...............................................................................
Alte categorii din sectorul producţie
Ambalatori pentru pro- Halat pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
duse alimentare şi con- Boneta pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
dimente. Sort pieptar pinza
alba
Muncitori la fabricarea Halat pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
drojdiei de bere Boneta pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
Muncitori la spalarea Halat pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
şi controlul sticlelor Boneta pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
şi la imbuteliere: bere,
vin, oţet, ulei, sucuri
Muncitori la fabricarea Halat pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
margarinei şi plantolului Boneta pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
Preparatori la produse Halat pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
alcoolice şi lichioruri Boneta pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
Muncitori la fabrici Halat pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
de gheaţa Boneta pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
Manipulatori de produse Halat pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
alimentare în frigori- Boneta pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
fere
Fierbere şi filtrare fa- Halat pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
brici bere, preparare şi Boneta pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
ambalare esente alimenta- Sort pieptar pinza 2 ori sapt. Cel puţin 2
re şi produse cosmetice alba
şi leucoplast, filtrarea
glicerinei
Uscare, filtrare uleiuri Halat pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
comestibile Boneta pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
Muncitori la prepararea Halat pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
şi îmbutelierea bãuturi- Boneta pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
lor racoritoare, ape car-
bogazoase, braga
Mulgatori de vaci şi oi Halat pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
din unitãţile zootehnice Sort pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
Boneta pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
Personal la controlul Halat pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
calitãţii produselor ali- Boneta pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
mentare din secţiile pro-
ducatoare
Sectorul de preparare şi desfacere a alimentelor
Personalul din carman- Bluza pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
gerii, bucatarii şi de- Sort pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
servire cantine Boneta pinza alba
Manipulatori de meze- Bluza pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
luri, macelarii de la Sort pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
centrele de distribuţie
şi în hale, vinzatori
din unitãţile de desfa-
cere a carnii şi a deri-
vatelor
Muncitori la încãrcat Halat pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
şi descãrcat carne şi Boneta pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
mezeluri Cizme de cauciuc
Lucrãtori din cofeta- Bluza pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
rii, simigerii, placin- Sort pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
tarii şi laboratoare de Boneta pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
produse alimentare
Bufetieri, vainbursti, Halat pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
distribuitori ape mine- Boneta pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
rale, racoritoare
Ospatari şi ajutori Bluza pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
Vinzatori şi manipula- Halat pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
tori de alimente din Boneta pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
magazinele de desfacere
şi din unitãţile de
consum
Manipulatori de produse Halat pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
alimentare din depozite
Personalul centrelor de Halat pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
desfacere a produselor Boneta pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
lactate Sort pinza alba 2 ori sapt. Cel puţin 2
--------------------------------------------------------------------------------
ART. 582
Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile economice, precum şi unitãţile alimentare, particulare de orice fel care utilizeazã personal pentru sectorul alimentar, vor asigura schimburile complete de echipament sanitar de protecţie a alimentelor pentru fiecare muncitor stabilite la art. 581.
Toate unitãţile de mai sus sunt obligate sa asigure spalarea şi cãlcarea echipamentului sanitar de protecţie a alimentelor, prin spãlãtorii proprii sau prin folosirea în comun a spalatoriei altei unitãţi alimentare.
ART. 583
În caz de nerespectare a dispoziţiilor prevãzute în art. 581 - 582, se sancţioneazã dupã caz:
- întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca, cu amenda de la 300 - 3000 lei, sau
- organul de conducere al întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei obşteşti, cu amenda de la 100 - 500 lei, sau
- angajaţii rãspunzãtori din întreprinderea, instituţia sau organizaţia obsteasca, cu amenda de la 50 - 250 lei, iar
- persoanele particulare, cu amenda de la 50 - 150 lei.
ART. 584
Echipamentul sanitar de protecţie a alimentelor va fi pãstrat pînã în momentul distribuirii lui în dulapuri curate, rezervate numai acestui scop.
Conducerea unitãţii alimentare va desemna în fiecare secţie cîte un responsabil care sa urmãreascã întreţinerea şi folosirea raţionalã a echipamentului sanitar de protecţie a alimentelor.
În caz de nerespectare a dispoziţiilor din prezentul articol, se sancţioneazã dupã caz:
- organul de conducere al întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei obşteşti, cu amenda de la 100 - 500 lei, sau
- angajaţii rãspunzãtori din întreprindere, instituţie sau organizaţie obsteasca, cu amenda de la 50 - 250 lei, iar
- persoanele particulare, cu amenda de la 50 - 150 lei.
ART. 585
Personalul din sectorul alimentar are urmãtoarele obligaţii:
- sa imbrace echipamentul sanitar de protecţie a alimentelor înainte de începerea lucrului, sa poarte acest echipament numai în timpul lucrului şi la locul de munca, iar hainele proprii sa le depunã în vestiar;
- sa nu între cu echipamentul sanitar de protecţie a alimentelor în closet, sa nu-l ducã acasã şi sa nu-l foloseascã în alte munci sau în alte locuri de munca, decît cele pentru care a primit echipamentul sanitar de protecţie;
- sa imbrace echipamentul sanitar de protecţie a alimentelor peste echipamentul de protecţie a muncitorilor.
Sînt exceptate sorturile cauciucate care se poarta peste echipamentul sanitar de protecţie a alimentelor.
În caz de nerespectare a dispoziţiilor din prezentul articol, se sancţioneazã dupã caz:
- angajaţii rãspunzãtori din întreprindere, instituţie sau organizaţie obsteasca, cu amenda de la 25 - 250 lei, iar
- persoanele particulare, cu amenda de la 25 - 150 lei.
................................................................................
TITLUL IV
IGIENA MUNCII
CAP. 1
MĂSURI IGIENICO-SANITARE PRIVIND CONDIŢIILE DE MUNCA DIN TOATE UNITĂŢILE DE PRODUCŢIE ŞI ÎNTREŢINERE
ART. 714
Dispoziţiile din prezentul capitol se aplica tuturor întreprinderilor, organizaţiilor de stat şi cooperatiste, precum şi unitãţilor particulare de producţie sau întreţinere.
ART. 715
Teritoriul unitãţilor specificate la art. 714 trebuie ţinut în stare de curãţenie, colectarea şi îndepãrtarea gunoaielor menajere de curte, industriale şi a celor rezultate din construcţie, facindu-se în conformitate cu dispoziţiile prevãzute la capitolul 3, titlul II din prezentele instrucţiuni.
ART. 716
Toate unitãţile prevãzute la art. 714 trebuie sa-şi îndepãrteze apele uzate dupã unul din sistemele specificate la capitolul 2, titlul II, din prezentele instrucţiuni.
ART. 717
Nu se admite folosirea pentru locuinţe a clãdirilor situate pe teritoriul unitãţilor de producţie sau întreţinere, cu excepţia încãperilor pentru paznici şi pompieri, decît cu aprobarea organelor sanitaro-antiepidemice.
ART. 718
În încãperea de producţie sau întreţinere construitã sau amenajatã dupã apariţia prezentelor instrucţiuni, fiecare angajat trebuie sa aibã asigurat un spaţiu de cel puţin 15 m cubi şi 4 m patrati.
Pentru unitãţile de producţie sau întreţinere care nu dispun în prezent de acest spaţiu de suprafata, organele sanitaro-antiepidemiologice locale vor da derogãri temporare de la caz la caz, urmînd ca unitatea de producţie sau întreţinere sa prevadã în planul de construcţie sau de amenajãri viitoare, mãsurile necesare pentru remedierea acestor situaţii.
ART. 719
Subsolurile folosite în prezent pentru producţie sau întreţinere, trebuie sa fie uscate, sa aibã lumina suficienta şi sa fie bine ventilate.
ART. 720
Secţiile din întreprinderile cu procese de producţie care degaja cantitãţi mari de caldura, gaze sau vapori, vor fi aşezate astfel încît sa permitã o aeratie suficienta.
Procesele de producţie sau întreţinere care produc zgomot mai mare de 80 decibeli vor fi aşezate dupã posibilitãţi în clãdiri separate, prevãzute cu pereţi izolatori din punct de vedere acustic.
ART. 721
Folosirea încãperilor de producţie sau întreţinere pentru luarea mesei este interzisã.
ART. 722
Toate încãperile de producţie sau întreţinere şi cele social-sanitare, precum şi toate locurile de munca ca şi utilajul respectiv vor fi întreţinute în stare de curãţenie. Pentru fiecare încãpere de producţie sau întreţinere şi social-sanitarã va fi stabilitã o anumitã norma de curãţenie şi de dotare cu materiale de întreţinere de cãtre organele sanitaro-antiepidemice tinindu-se seama de condiţiile de munca.
ART. 723
Deşeurile toxice vor fi strinse şi aşezate în lãzi special amenajate, care vor fi întreţinute şi golite conform normelor ce se vor da de organele sanitaro-antiepidemice.
În cazul rãspîndirii sau revarsarii substanţelor toxice, ele vor fi fãcute inofensive prin neutralizare.
ART. 724
În caz de nerespectare a dispoziţiilor prevãzute în art. 717 - 723 inclusiv, se sancţioneazã dupã caz:
- unitatea de producţie sau întreţinere, cu amenda de la 300 - 3000 lei, sau
- organul de conducere al unitãţii de producţie sau întreţinere, cu amenda de la 100 - 500 lei, sau
- angajaţii rãspunzãtori ai unitãţii de producţie sau întreţinere, cu amenda de la 50 - 250 lei.
ART. 725
La procesele tehnologice care produc praf şi care se practica în locuri deschise, trebuie - în toate cazurile în care procesul tehnologic permite - sa se aplice metode umede de prelucrare (slefuirea umeda, farimitarea umeda, perforajul umed în mine etc.), precum şi alte metode adecvate, aprobate de organele sanitaro-antiepidemice.
ART. 726
Toate încãperile de producţie sau întreţinere şi anexele lor vor fi prevãzute cu ventilaţie naturala sau mecanicã care sa asigure menţinerea concentratiilor limite ale gazelor toxice şi praful industrial admise prin STAS-ul de ventilaţie în vigoare.
ART. 727
În toate încãperile unde se lucreazã vreme îndelungatã şi în mod permanent, incalzitul şi ventilatia trebuie sa corespundã cerinţelor stabilite prin Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 769/1957 privind aprobarea Normativului sanitar pentru amplasarea şi proiectarea întreprinderilor industriale.
Instalaţiile de încãlzire şi ventilaţie trebuie sa fie menţinute în buna stare de funcţionare şi sa fie revizuite şi curatate periodic, iar în caz de defectiune sa fie imediat reparate.
Pentru supravegherea unei bune funcţionari a instalaţiilor de încãlzire şi ventilaţie, conducerea întreprinderii va numi un angajat care va rãspunde de funcţionarea acestor instalaţii şi a cãrui pregãtire tehnica va fi controlatã de cãtre inginerul şef sau conducãtorul tehnic al întreprinderii.
ART. 728
Modul de exploatare şi întreţinere a instalaţiei de ventilaţie şi de încãlzire va fi stabilit pentru fiecare unitate de producţie sau întreţinere, de cãtre inginerul şef sau conducãtorul tehnic al unitãţii cu acordul organelor sanitaro-antiepidemice. Aceste dispoziţii trebuie sa cuprindã indicaţii privitoare la modul de funcţionare al fiecãrui agregat sau instalatie, în raport cu regimul de lucru şi în diferite condiţii meteorologice. Ele trebuie sa mai cuprindã termenele de revizuire şi de curãţire a conductelor de aer, a ventilatoarelor, a instalaţiilor pentru absorbtia prafului şi gazelor etc. Fiecare instalatie de ventilaţie va avea în mod obligatoriu un registru de exploatare care se pãstreazã la şeful sectiei.
ART. 729
În încãperile de producţie sau întreţinere unde sunt posibile degajari de gaze, de vapori sau de pulberi toxice, se va face în mod periodic, o cercetare sistematica a atmosferei din acele încãperi de cãtre laboratorul unitãţii respective sau de cãtre organele sanitaro-antiepidemice.
ART. 730
Toate instalaţiile de aeratie, luminatoarele şi ferestrele clãdirilor vor fi curatate, întreţinute şi controlate periodic, dupã indicaţiile organelor sanitaro-antiepidemice.
ART. 731
În caz de nerespectare a dispoziţiilor prevãzute în art. 725 - 730 inclusiv, se sancţioneazã dupã caz:
- unitatea de producţie sau întreţinere de la 1000 - 5000 lei, sau
- organul de conducere al unitãţii de producţie sau întreţinere, cu amenda de la 500 - 1000 lei, sau
- angajatul rãspunzãtor al unitãţii de producţie sau întreţinere, cu amenda de la 100 - 500 lei.
ART. 732
În toate unitãţile şi anexele lor trebuie luate mãsuri pentru utilizarea la maximum a luminii naturale. Luminatoarele nu vor fi astupate nici în partea interioarã şi nici în cea exterioarã.
Suprafata transparenta a ferestrelor şi instalaţiilor de iluminat va fi curatata, în termenele stabilite mai jos, în funcţie de condiţiile particulare ale fiecãrei secţii:
- pentru ferestrele şi instalaţiile de iluminat ale încãperilor de producţie sau întreţinere, cu emanare neinsemnata de praf sau funingine, cel puţin de doua ori pe an;
- pentru ferestrele şi instalaţiile de iluminat ale încãperilor de producţie sau întreţinere, cu emanare mai mare de praf sau funingine, cel puţin de doua ori pe an;
- pentru ferestrele şi instalaţiile de iluminat ale încãperilor de producţie sau întreţinere cu emanare masiva de praf sau funingine (fierarii, turnatorii, secţii de farimitare a pietrei, secţii de ring, fabrici de ciment etc.) de patru ori pe luna.
Normele de încadrare a unitãţilor de producţie şi întreţinere în una din cele trei categorii de mai sus vor fi stabilite de organele sanitaro-antiepidemice.
ART. 733
Supravegherea stãrii de funcţionare a ferestrelor şi instalaţiilor de iluminat cade în sarcina unui responsabil pregãtit în acest scop din punct de vedere tehnic de cãtre inginerul şef sau conducãtorul tehnic.
Corpurile de iluminat (becuri, etc.) în caz de stricãciune sau uzura trebuie imediat înlocuite cu lampi de aceeaşi putere, dupã indicaţiile din proiectul iniţial al instalaţiei de iluminat sau dupã prescripţiile organelor sanitaro-antiepidemice, date în colaborare cu inginerul şef sau conducãtorul tehnic.
ART. 734
Lumina realizatã de ferestre şi instalaţiile de iluminat trebuie sa corespundã cerinţelor stabilite prin Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 769/1957 privind aprobarea Normativului sanitar pentru amplasarea şi proiectarea întreprinderilor industriale.
ART. 735
În caz de modificare a destinaţiei încãperilor de producţie sau întreţinere, precum şi în caz de înlocuire a unor instalaţii cu altele, ferestrele şi instalaţiile de iluminat vor fi schimbate şi adaptate în raport cu noile condiţii create.
ART. 736
Pentru prevenirea insolatiilor, vor fi amenajate şi folosite în timpul verii dispozitive de protecţie (storuri).
ART. 737
Fiecare unitate de producţie sau întreţinere va avea amenajate anexele social-sanitare pentru angajaţi, în conformitate cu cerinţele stabilite prin Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 769/1957, privind aprobarea Normativului sanitar pentru amplasarea şi proiectarea întreprinderilor industriale.
Este interzisã folosirea acestor anexe pentru alte scopuri.
ART. 738
Toate anexele social-sanitare trebuie curatate, zilnic şi aerisite. Dacã aerisirea nu se face în mod natural, se vor instala dispozitive de ventilaţie mecanicã.
Temperatura interioarã şi volumul de aer înlocuit prin ventilaţie, din anexele, birourile şi localurile administrative ale unitãţilor de producţie sau întreţinere trebuie sa îndeplineascã prevederile normelor sanitare de proiectare.
Vestiarele, sãlile de dezbracare, încãperile de duşuri ai alte încãperi social-sanitare trebuie sa fie dezinfectate periodic dupã indicaţiile organelor sanitaro-antiepidemice.
Pereţii din încãperile de lucru, în care se degaja vapori de apa sau praf toxic, şi din closete, care nu sunt acoperiţi cu plãci impermeabile, vor fi periodic vopsiti cu ulei sau alta substanta impermeabila cel puţin la înãlţimea de 2 metri.
Încãperile de duşuri vor fi aprovizionate cu apa calda, potabilã, în cantitate suficienta pentru toţi angajaţii care folosesc dusurile. Dispozitivele robinetelor de amestec trebuie sa fie ţinute în stare buna şi sa fie uşor de minuit. În lipsa robinetelor individuale de amestec, temperatura apei de la duşuri va fi în limitele de + 28 grade pînã la 37 grade în raport cu caracterul procesului de producţie sau întreţinere, dupã indicaţiile organelor sanitaro-antiepidemice.
ART. 739
Alimentaţia specialã consta din lapte; se distribuie angajaţilor în baza dispoziţiilor legale în vigoare sub forma de lapte fiert sau pasteurizat, la punctele alimentare (cantina, bufet etc.) sau în localurile amenajate special în acest scop.
Vasele pentru lapte (sticla individualã cu gitul larg) se pun la dispoziţia angajaţilor de cãtre unitatea de producţie sau întreţinere.
ART. 740
În caz de nerespectare a dispoziţiilor prevãzute în art. 732 - 739 inclusiv, se sancţioneazã dupã caz:
- unitatea de producţie sau întreţinere, cu amenda de la 300 - 3000 lei, sau
- organul de conducere al unitãţii de producţie sau întreţinere cu amenda de la 100 - 500 lei, sau
- angajatul rãspunzãtor al unitãţii de producţie sau întreţinere, cu amenda de la 50 - 250 lei, iar
- persoanele particulare, cu amenda de la 25 - 150 lei.
ART. 741
Punctele de alimentaţie (cantine, bufete, etc.) trebuie sa satisfacã normele sanitare cu privire la unitãţile de alimentaţie publica şi colectivã.
ART. 742
Unitãţile de producţie sau întreţinere vor fi aprovizionate cu apa potabilã. Instalaţiile de apa potabilã vor funcţiona în conformitate cu dispoziţiile prevãzute la titlul II, capitolul 1, al prezentelor instrucţiuni privitor la instalaţiile de aprovizionare cu apa potabilã.
ART. 743
În secţiile unde se lucreazã la temperaturi înalte, muncitorii vor fi aprovizionati cu apa carbogazoasa sarata, în concentraţie de 2 - 3 grame/litru apa, socotindu-se cîte 4 - 5 litri pentru un om pe schimb.
Chioscurile care servesc la distribuirea apei gazoase sarate vor fi menţinute în stare de curãţenie, fiind prevãzute cu dispozitive pentru spalatul canilor cu apa potabilã, precum şi cu instalaţii de canalizare a apelor uzate.
Personalul care deserveste chioscurile şi care aprovizioneaza angajaţii cu apa carbogazoasa se va supune dispoziţiilor prevãzute la titlul III, capitolul 5 al prezentelor instrucţiuni.
ART. 744
În unitãţile metalurgice, miniere, precum şi în unitãţile chimice importante, se vor organiza centre sau puncte de degazare (post de prim ajutor pentru gazati).
ART. 745
În locurile de munca unde exista pericolul combustiilor (arsurilor cu substanţe chimice) din cauza manipulãrii substanţelor acide sau alcaline, se vor amenaja hidranti sau fintini arteziene pentru ca spalarea pielei şi ochilor sa se poatã face imediat dupã combustie.
ART. 746
În caz de nerespectare a dispoziţiilor prevãzute în art. 741 - 745 inclusiv, se sancţioneazã dupã caz:
- unitatea de producţie sau întreţinere cu amenda de la 300 - 2000 lei, sau
- organul de conducere al unitãţii de producţie sau întreţinere cu amenda de la 100 - 500 lei, sau
- angajaţii rãspunzãtori ai unitãţii de producţie sau întreţinere, cu amenda de la 50 - 250 lei, iar
- persoanele particulare, cu amenda de la 25 - 150 lei.
................................................................................
CAP. 3
MĂSURI PRIVIND COMBATEREA BOLILOR PROFESIONALE
ART. 770
Toţi medicii sunt obligaţi, atunci cînd depisteaza o boala profesionalã sa o semnaleze conform dispoziţiilor legale în vigoare privind declararea bolilor profesionale.
În caz de nerespectare a dispoziţiilor prezentului articol, se sancţioneazã dupã caz:
- medicul, cu amenda de la 100 - 500 lei.
ART. 771
Medicul unitãţii de producţie sau întreţinere sau medicul circumscripţiei teritoriale, în cazul cînd unitatea nu are medic, are obligaţia de a organiza şi efectua examenul medical preventiv şi periodic, conform dispoziţiilor Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale.
În caz de nerespectare a dispoziţiilor prezentului articol, se sancţioneazã dupã caz:
- medicul rãspunzãtor al unitãţii de producţie sau întreţinere sau medicul circumscripţiei teritoriale, cu amenda de la 100 - 500 lei.
ART. 772
Angajarea unui salariat într-o unitate de producţie sau întreţinere sau schimbarea locului de munca în cadrul aceleiaşi unitãţi de producţie sau întreţinere, nu va putea fi facuta decît pe baza avizului medical.
Avizele medicale se vor da în conformitate cu dispoziţiile Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale.
În caz de nerespectare a dispoziţiilor prezentului articol, se sancţioneazã dupã caz:
- unitatea de producţie sau întreţinere, cu amenda de la 300 - 3000 lei, sau
- organul de conducere al unitãţii de producţie sau întreţinere, cu amenda de la 100 - 500 lei, sau
- angajatul rãspunzãtor al unitãţii de producţie sau întreţinere cu amenda de la 50 - 250 lei, iar
- persoanele particulare, cu amenda de la 50 - 150 lei.
...............................................................................
TITLUL VII
PROCEDURA DE CONSTATARE ŞI SANCŢIONARE A CONTRAVENŢIILOR
ART. 839
Constatarea contravenţiilor prevãzute în prezentele instrucţiuni se face în afarã de organele de urmãrire penalã şi de cãtre:
a) inspectorii sanitari de stat de orice grad;
b) medicii igienisti, medicii epidemiologi şi medicii malariologi din Sanepiduri, medicii de circumscripţie, de întreprindere, de porturi şi puncte de frontiera;
c) felcerii igienisti şi oficiantii sanitari din Sanepiduri, circumscripţii sanitare şi alte unitãţi sanitare;
d) medicii igienisti şi medicii epidemiologi din Sanepidul Central al Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor şi din Sanepidurile regionale ale Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor, medicii dispensarelor de întreprindere, medicii circumscriptiilor de linie de cale feratã, felcerii, oficiantii sanitari care au delegaţie din partea organelor sanitaro-antiepidemice teritoriale ale Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor numai în cadrul unitãţilor ce aparţin Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor.
e) medicii Inspecţiei sanitare a Ministerului Industriei Bunurilor de Consum, numai în cadrul unitãţilor ce aparţin acestui Minister, precum şi ai unitãţilor de industrie alimentara pendinte şi alte organe ale administraţiei de stat, organizaţiei obşteşti sau sfaturi populare.
ART. 840
Procesele-verbale de constatare a contravenţiilor de la normele sanitaro-antiepidemice, stabilite prin prezentele instrucţiuni, se rezolva dupã cum urmeazã:
- cele încheiate de organele stabilite la art. 839 pct. b şi c se rezolva de cãtre directorul Sanepidului Raional, interraional sau regional respectiv;
- cele încheiate de organele stabilite la art. 839 pct. d se rezolva de cãtre medicul şef al Sanepidului Central al Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor sau de cãtre directorii Sanepidelor regionale respective ale Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor;
- cele încheiate de organele stabilite la art. 839 pct. e se rezolva de cãtre inspectorul şef al Inspecţiei sanitare a Ministerului Industriei Bunurilor de Consum.
În caz de aprobare, se vor aplica sancţiuni prin încheiere motivatã.
ART. 841
Inspectorii sanitari de Stat de orice grad, directorii Sanepidurilor regionale, interraionale sau raionale, medicul şef al Sanepidului central al Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor, directorii Sanepidurilor regionale ale Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor şi Inspectorul sanitar şef, ale Inspecţiei sanitare din Ministerul Industriei Bunurilor de Consum, au dreptul ca odatã cu constatarea contravenţiilor sa aplice şi sancţiuni.
În acest caz procesul-verbal de constatare a contravenţiei tine loc şi de încheiere de aplicare a sancţiunii şi va cuprinde şi somaţia de plata prevãzutã în <>art. 21 din Decretul nr. 184/1954 , republicat la 28 mai 1955, privind reglementarea sanctionarii contravenţiilor.
ART. 842
Constatarea contravenţiilor prevãzute în articolele 24, 54, 82, 150, 162, 165, 206, 223 alin. 1, 605 alin. 2, 606, 607, 613, 617, 620, 621, 670, 672, 712, din prezentele instrucţiuni poate fi facuta şi de cãtre militieni, sergenti şi ofiţeri de militie.
Procesele-verbale de constatare a contravenţiilor sanitare, încheiate de organele de militie stabilite în alineatul precedent, se rezolva de cãtre Comisia de rezolvare a proceselor-verbale de contravenţie, de pe lîngã comitetele executive ale sfaturilor populare raionale şi orãşeneşti.
ART. 843
Impotriva încheierii de aplicare a sancţiunii se poate face:
a) intimpinare, de cãtre unitãţile şi organizaţiile obşteşti contraveniente;
b) plîngere, de cãtre angajaţii unitãţilor şi organizaţiilor obşteşti şi de persoanele particulare contraveniente.
Atît intimpinarea cît şi plîngerea se poate face în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii de aplicare a sancţiunii şi suspenda executarea acesteia.
ART. 844
Intimpinarea se adreseazã organului care a rezolvat procesul-verbal de constatare a contravenţiei sau la cel care urmeazã sa rezolve intimpinarea.
Rezolvarea intimpinarii sa face dupã cum urmeazã:
a) cînd amenda a fost aplicatã de directorul Sanepidului raional sau interraional, rezolvarea intimpinarii se face de cãtre inspectorul sanitar de Stat regional (directorul Sanepidului regional);
b) cînd amenda a fost aplicatã de cãtre inspectorul sanitar de Stat regional, rezolvarea intimpinarii se face de cãtre inspectorii sanitari de Stat centrali din Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale;
c) cînd amenda a fost aplicatã de inspectorii sanitari de Stat centrali, rezolvarea intimpinarii se face de cãtre inspectorul general sanitar de Stat sau de cãtre inspectorul general sanitar de Stat adjunct din Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale;
d) cînd amenda a fost aplicatã de cãtre inspectorul general sanitar de Stat sau de cãtre inspectorul general sanitar de Stat adjunct, rezolvarea intimpinarii se face de cãtre adjunctul ministrului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale;
e) cînd amenda a fost aplicatã de cãtre inspectorul sanitar şef al Inspecţiei sanitare din Ministerul Industriei Bunurilor de Consum, rezolvarea intimpinarii se face de cãtre inspectorul general sanitar de Stat sau de cãtre inspectorul general sanitar de Stat adjunct din Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale;
f) cînd amenda a fost aplicatã de directorul Sanepidului regional al Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor, rezolvarea intimpinarii se face de cãtre medicul şef al Sanepidului central al Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor;
g) cînd amenda a fost aplicatã de medicul şef al Sanepidului central al Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor, rezolvarea intimpinarii se face de cãtre inspectorul general sanitar de Stat sau de cãtre inspectorul general sanitar de Stat adjunct;
h) cînd amenda a fost aplicatã de comisia de rezolvare a proceselor-verbale de contravenţie de pe lîngã comitetul executiv al sfatului popular raional sau orasenesc, rezolvarea intimpinarii se face de cãtre comitetul executiv al sfatului popular raional sau orasenesc respectiv.
Rezolvarea intimpinarii se face prin încheiere motivatã, care este executorie.
ART. 845
Plîngerea se judeca de cãtre tribunalul popular în circumscripţia cãruia domiciliazã contravenientul.
Ea poate fi introdusã la organul care a rezolvat procesul-verbal de constatare a contravenţiei sau direct la instanta.
Hotãrîrea pronunţatã de tribunalul popular asupra plingerii este definitiva.
ART. 846
În cazul ca vreuna din faptele prevãzute drept contravenţie de prezentele instrucţiuni este sãvîrşitã în astfel de condiţii încît potrivit legii penale constituie o infracţiune, ea se pedepseşte în conformitate cu legea penalã.
În acest caz actul constatator al faptei sãvîrşite va fi înaintat organului de procuratura competent.
ART. 847
Dispoziţiile din prezentul capitol se completeazã cu prevederile Decretului nr. 184 din 21 mai 1954 , privind reglementarea sanctionarii contravenţiilor, modificat şi republicat la 28 mai 1955.
-----------
|
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia privind colaborarea în domeniul carantinei şi protecţiei plantelor impotriva dãunãtorilor şi bolilor, semnatã la Sofia, la 14 decembrie 1959.
Preşedintele
Prezidiului Marii Adunãri Naţionale,
ION GHEORGHE MAURER
Secretarul
Prezidiului Marii Adunãri Naţionale,
GHEORGHE STOICA
CONVENŢIE*)
privind colaborarea în domeniul carantinei şi protecţiei plantelor impotriva dãunãtorilor şi bolilor
Pãrţile Contractante
Luând în considerare pericolul pe care-l prezintã bolile şi daunatorii plantelor agricole, precum şi buruienile pentru economia nationala a tuturor ţãrilor,
Calauzindu-se de dorinta de a largi colaborarea în domeniul carantinei şi protecţiei plantelor impotriva dãunãtorilor, bolilor şi buruienilor şi a asigura coordonarea mãsurilor de carantina şi combatere a dãunãtorilor şi bolilor culturilor agricole, precum şi a buruienilor,
Pornind de la interesele protecţiei reciproce a teritoriului impotriva patrunderii dãunãtorilor, bolilor şi a buruineilor de carantina şi dezvoltãrii relaţiilor economice şi comerciale între ţãrile lor,
Au hotãrât, în acest scop, sa încheie prezenta Convenţie şi au cãzut de acord asupra celor ce urmeazã:
ART. 1
Pãrţile Contractante vor lua mãsurile necesare pentru combaterea dãunãtorilor şi bolilor plantelor, precum şi a buruienilor, enumerate în lista anexa la Convenţie. Aceasta lista poate fi modificatã prin hotãrârea Conferintei internaţionale pentru carantina şi protecţia plantelor, care se convoacã în conformitate cu articolul VIII al prezentei Convenţii.
ART. 2
Pãrţile Contractante vor asigura trimiterea reciprocã de informaţii despre rãspândirea dãunãtorilor şi bolilor periculoase la plante, precum şi despre mãsurile pe care le aplica pentru combaterea acestora. Modul şi termenele de prezentare a unor astfel de informãri se stabilesc de cãtre Conferinţa internationala pentru carantina şi protecţia plantelor, prevãzutã în articolul VIII al prezentei Convenţii.
În cazul apariţiei unor daunatori şi boli de carantina deosebit de periculoase ale cãror focare vor fi constatate pentru prima data, informaţiile se vor comunica imediat.
ART. 3
Pãrţile Contractante convin sa-şi acorde reciproc ajutorul tehnic necesar în combaterea dãunãtorilor, bolilor şi buruienilor prin vânzarea de maşini, aparataj, dispozitive, fungicide şi de alte materiale pentru combaterea dãunãtorilor şi bolilor plantelor, precum şi prin luarea de mãsuri comune pentru combaterea dãunãtorilor şi bolilor plantelor, în condiţiile ce se vor stabili în fiecare caz în parte prin convenţii speciale între pãrţile interesate.
ART. 4
Pãrţile Contractante vor realiza:
1. Schimbul de legislaţii în domeniul carantinei şi protecţiei plantelor, de instrucţiuni, îndrumãri, literatura de specialitate, de metodologie a institutelor de cercetãri ştiinţifice, de planuri şi programe de învãţãmânt, de materiale statistice şi alte materiale privind carantina şi protecţia plantelor.
2. Informarea reciprocã cu privire la pregãtirea celor mai importante conferinţe şi consfatuiri privind problemele carantinei şi protecţiei plantelor, precum şi cursuri privind ridicarea calificãrii specialiştilor pentru carantina şi protecţia plantelor, astfel ca specialiştii Pãrţilor Contractante sa aibã posibilitatea sa participe la ele.
3. Trimiterea reciprocã de membri ai corpului didactic al institutelor, de lucrãtori în domeniul ştiinţei şi de specialişti în domeniul carantinei şi protecţiei plantelor, în scopul studierii realizarilor ştiinţei şi pentru schimb de experienta în munca privind carantina şi protecţia plantelor.
4. Colaborarea institutelor ştiinţifice în domeniul studierii bolilor şi dãunãtorilor, perfecţionãrii metodelor de diagnosticare şi a mijloacelor de combatere a dãunãtorilor şi bolilor plantelor.
5. Trimiterea, la cererea oricãrei Pãrţi Contractante, a unor expeditii compuse din specialişti ai uneia sau mai multor Pãrţi Contractante în domeniul carantinei şi protecţiei plantelor, în vederea studierii dãunãtorilor şi bolilor periculoase ale plantelor, gasirii mijloacelor de combatere a acestora şi organizãrii mãsurilor de carantina şi protecţie a plantelor impotriva dãunãtorilor şi bolilor.
ART. 5
Pãrţile Contractante se obliga sa respecte regulile unice cu privire la condiţiile fitosanitare de import, export şi tranzit al incarcaturilor vegetale trimise dintr-o ţara în alta. Aceste reguli vor fi stabilite de Conferinţa internationala, prevãzutã în articolul VIII al prezentei Convenţii.
ART. 6
Pãrţile Contractante se obliga sa ia mãsuri pentru a nu admite pãtrunderea odatã cu mãrfurile exportate sau pe alte cai dintr-o ţara în alta a dãunãtorilor şi bolilor de carantina ale plantelor, precum şi a buruienilor, ale cãror liste se stabilesc pe baza de înţelegere între pãrţile interesate.
În acest scop Pãrţile Contractante se obliga: sa aplice în raioanele de frontiera ale Pãrţilor Contractante mãsurile necesare pentru lichidarea dãunãtorilor şi bolilor de carantina ale plantelor, precum şi a buruienilor, prin metodele chimice, biologice, agrotehnice şi prin toate celelalte metode; sa stabileascã pe teritoriile lor anumite puncte de frontiera prin care trebuie sa se facã importul şi exportul mãrfurilor de origina vegetala, utiland aceste puncte cu camere de dezinfectare pentru dezinfectarea mãrfurilor şi cu mijloace pentru efectuarea analizelor mostrelor de mãrfuri, pentru a stabili dacã acestea sunt contaminate de daunatori şi boli de carantina ale plantelor, precum şi de buruieni; sa realizeze o minuţioasã verificare de carantina a mãrfurilor de origina vegetala, ce se exporta dintr-o ţara în alta, şi a mijloacelor de transport, iar mãrfurile sa fie însoţite de certificate de carantina, eliberate de organele de stat pentru carantina şi protecţia plantelor ale tarii exportatoare, care certifica faptul ca mãrfurile nu sunt contaminate de daunatori şi boli de carantina ale plantelor, precum şi de buruieni; sa evite folosirea ca material de ambalaj, de paie, frunze şi alte deşeuri de plante agricole şi sa foloseascã în locul lor rumegus, talas de lemn, muschi şi alte materiale de ambalaj, în funcţie de condiţiile tarii exportatoare; în cazuri extreme sa admitã folosirea ca material de ambalaj a paielor şi frunzelor dupã dezinfectarea acestora.
ART. 7
În vedera coordonãrii acţiunilor privind aplicarea mãsurilor de carantina şi pentru supravegherea efectuãrii mãsurilor necesare de combatere a dãunãtorilor şi bolilor de carantina ale plantelor în raioanele de frontiera, Pãrţile Contractante convin sa creeze, în caz de necesitate, comisii speciale din reprezentanţi ai ţãrilor interesate, acordându-se membrilor acestor comisii dreptul de a trece de mai multe ori frontiera şi a se afla pe teritoriul celuilalt stat în limitele timpului necesar pentru îndeplinirea funcţiilor ce le revin.
ART. 8
Pãrţile Contractante au convenit sa convoace, pe mãsura necesitãţii, însã cel puţin odatã în trei ani, conferinţe internaţionale privind carantina şi protecţia plantelor pentru rezolvarea problemelor practice legate de îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din prezenta Convenţie şi în scopul informãrii reciproce şi schimbului de experienta în aplicarea mãsurilor prevãzute prin prezenta Convenţie.
Data şi locul convocãrii conferintei internaţionale, precum şi lista problemelor care urmeazã sa fie discutate la conferinţa, se stabilesc de Pãrţile Contractante. Legatura între organele competente ale Pãrţilor Contractante în problemele ce decurg din prezenta Convenţie se realizeazã atât direct cat şi prin aparatul de lucru al Comisiei permanente a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc de colaborare economicã şi tehnico-ştiinţificã în domeniul agriculturii.
Pentru pregãtirea propunerilor privind problemele cele mai actuale de carantina şi protetia plantelor în perioada între conferinţe, pe baza înţelegerii între ţãrile interesate, pot fi create grupe speciale de lucru din reprezentanţi ai acestor tari.
ART. 9
Cheltuielile legate de realizarea prevederilor prezentei Convenţii se repartizeazã în felul urmãtor:
1. Cheltuielile pentru asigurarea mãsurilor prevãzute la articolul II şi punctul 1 al articolului IV sunt suportate de Partea Contractantã, care trimite datele şi materialele arãtate în articole.
2. Cheltuielile pentru deplasarea şi întreţinerea persoanelor menţionate la punctele 2 şi 3 ale articolului IV şi la articolul VIII sunt suportatea de Partea Contractantã trimitatoare.
3. Cheltuielile pentru aplicarea mãsurilor prevãzute la punctele 4 şi 5 ale articolului IV şi la articolul VII se repartizeazã pe baza înţelegerii între pãrţile interesate.
4. Cheltuielile legate de organizarea şi ţinerea conferinţelor internaţionale, prevãzute la articolul VIII, sunt suportate de statul pe teritoriul cãruia se tine conferinţa.
ART. 10
Prezenta Convenţie rãmâne deschisã pentru semnare pana la 1 iulie 1960 la Moscova.
Convenţia este supusã ratificãrii.
Instrumentele de ratificare vor fi predate spre pãstrarea Secretariatului Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, care va îndeplini funcţiile de depozitar al Convenţiei.
Convenţia va intra în vigoare în ziua predãrii spre pãstrare a celui de al cincilea instrument de ratificare, despre ceea ce depozitarul va incunostinta statele care au semnat prezenta Convenţie.
ART. 11
Dupã intrarea în vigoare a Convenţiei, orice stat poate adera la ea.
Pentru fiecare stat care va adera la prezenta Convenţie, precum şi pentru statele care vor preda spre pastare instrumentele lor de ratificare dupã intrarea în vigoare a Convenţiei, Convenţia va intra în vigoare în ziua predãrii spre pãstrare de cãtre statul respectiv a instrumentului sau de ratificare sau a documentului de aderare.
ART. 12
Dupã expirarea termenului de cinci ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei Convenţii, fiecare Parte Contractantã poate s-o denunţe, instiintand despre aceasta în scris pe depozitar. Convenţia îşi pierde valabilitatea fata de un astfel de participant peste şase luni dupã primirea de cãtre depozitar a înştiinţãrii despre denunţare.
ART. 13
Prezenta Convenţie este întocmitã în limba rusa, într-un singur exemplar, care va fi predat spre pãstrare Secretariatului Consiliului de Ajutor Economic Reciproc.
Secretariatul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc va trimite Pãrţilor Contractante copii ale Convenţiei legalizate în mod corespunzãtor, şi va informa, de asemenea, statele care au semnat prezenta Convenţie sau au aderat la ea, despre primirea spre pãstrare a instrumentelor de ratificare, a documentelor de aderare şi de denunţare.
Întocmitã la Sofia, la 14 decembrie anul 1959.
ANEXA 1
LISTA
principalelor obiecte de carantina - daunatori, boli şi buruieni vãtãmãtoare
Acalla schalleriana L.
Agrilus mali Mats.
Agrobacterium tumefaciens (E.F.Sm. et Towns) Conn.
Anthonomus grandis Boh.
Aphelenchoides oryzae Yokoo.
Aphelenchoides fragariae (Ritz. Bos) Christie.
Xanthomonas citri (Hasse) Dowson.
Botrytis tulipae (Lib.) Hopk.
Carposina sasakii Mats.
Ceratitis capitata Wied.
Ceroplastes floridensis Comst.
Ceroplastes japonicus Green.
Ceroplastes rubens Mask.
Ceroplastes rusci L.
Ceroplastes sinersis Guer.
Chalara quercina Henry.
Colletotrichum gossypii Southw.
Corynebacterium sepedonicum (Spieck. et Kotth.) Skapt. et. Burkh.
Cylas formicarius F.
Dacus dorsalis Hendel.
Dialeurodes citri Ashm.
Diarthronomyia chrysanthemi Ahlb.
Diatraca venosata Wlk.
Ditylenchus angustus (Butler) Filip. (Anguillulina).
Ditylenchus dipsaci (Kⁿ'62hn) Filip.
Deuterophoma tracheiphila Petri.
Endothia parasitica (Murr.) And et And.
Edipiaspis leperii Sign.
Eriosoma lanigerum Hausm.
Erwinia amylovora (Burr.) Winslow et al.
Eumerus strigatus Flln.
E. tuberculatus Rond.
E. narcissi Smith.
Exobasidium japonicum Shir.
Fusarium bulbigenum Cooke et Mass.
Fusarium oxysporum f. gladioli (Mass.) Snyider et Hansen.
Gracilaria azalcella Brants.
Hrapholitha inopinata Hei.
Heterodera rostochiensis Woll.
Hyphantria cnea Drury.
Icerya purchasi Mask.
Lampetia equestris Fab.
Laspeyresia molesta Busck.
Leptinotarsa decemlineata Say
Leucaspis janponica Ckll.
Melanconis juglandis (Ellis u. Everh) Graves.
Nectria coccinea (Pers.) Fr.
Numonia pyrivorella Mats.
Ovulinia azaleae Weiss.
Pantomorus leucoloma Boh.
Pectinophjora gossypiella Saund.
Neu: Platyedra g. Saund.
Phthorimaea ocellatella Boyd.
Phthorimaea operculella Zell.
Phyllocoptes oleivorus Ashm.
Phylloxera vastatrix Planch.
Neu: Viteus vitifolii (Fitch.) Shim.
Phymatotrichum omnivorum (Shear) Duggar.
Bacterium stewarti (Sm. E.) E. F. Smith.
Phytophaga destructor Say.
Neu: Mayetiola d. Say.
Piesma quadrata Fieb.
Plasmodiophora brassicae Woron.
Polyspora lini Peth et Laff.
Popillia japnica Newm.
Prays oleellus F.
Pseudaulacaspis pentagona Târg.
Pseudococcus gahani Green.
Pseudococcus comstocki Kuw.
Pseudomonas hyacinthi (Wakk) E.F. Smith.
Neu: Xanthomonas hyacinthi (Wakk) Dowson.
Pseudomonas marginata (Mc. Cull.) Stapp.
Pseudomonas syringae f sp. populea (v. Hall) Dowson.
Pyroderces rileyi Wals.
Diaspidiotus perniciosus Comst.
Rhagoletis cerasi L.
Rhagoletis pomonella Walsh.
Saperda candida F.
Sclerotinia bulborum (Walk.) Rehm.
Skerotinia gladioli (Mass) Dray.
Septoria azaleae Vogl.
Septoria linicola (Speg.) Gar.
s. Mycosphaerella linorum Woll.
Sphaeronema fimbriatum.
(Ceratostomella f.) (Ell. et Halsted).
Spongospora subterranea (Walllr.) Johnson.
Synchytrium endobioticum (Schilb) Perc.
Tarsonemus fragariae Zimmerm.
Taeniothrips simplex Moris.
Tetradacus citri Chen.
Tilletia brevifaciens Fisch.
Tilletia indica Mitra.
Tortrix pronubana Hbn.
Unaspis yanonesis Kuw.
Uromyces betae Lev.
Xanthomonas begoniae (Takim) Dowson.
Publicat în Buletinul Oficial cu numãrul 19 din data de 15 septembrie 1960
---------
|
CONVENŢIE*)
privind colaborarea în domeniul carantinei şi protecţiei plantelor impotriva dãunãtorilor şi bolilor
---------
* Traducere
Pãrţile Contractante
Luând în considerare pericolul pe care-l prezintã bolile şi daunatorii plantelor agricole, precum şi buruienile pentru economia nationala a tuturor ţãrilor,
Calauzindu-se de dorinta de a largi colaborarea în domeniul carantinei şi protecţiei plantelor impotriva dãunãtorilor, bolilor şi buruienilor şi a asigura coordonarea mãsurilor de carantina şi combatere a dãunãtorilor şi bolilor culturilor agricole, precum şi a buruienilor,
Pornind de la interesele protecţiei reciproce a teritoriului impotriva patrunderii dãunãtorilor, bolilor şi a buruineilor de carantina şi dezvoltãrii relaţiilor economice şi comerciale între ţãrile lor,
Au hotãrât, în acest scop, sa încheie prezenta Convenţie şi au cãzut de acord asupra celor ce urmeazã:
ART. 1
Pãrţile Contractante vor lua mãsurile necesare pentru combaterea dãunãtorilor şi bolilor plantelor, precum şi a buruienilor, enumerate în lista anexa la Convenţie. Aceasta lista poate fi modificatã prin hotãrârea Conferintei internaţionale pentru carantina şi protecţia plantelor, care se convoacã în conformitate cu articolul VIII al prezentei Convenţii.
ART. 2
Pãrţile Contractante vor asigura trimiterea reciprocã de informaţii despre rãspândirea dãunãtorilor şi bolilor periculoase la plante, precum şi despre mãsurile pe care le aplica pentru combaterea acestora. Modul şi termenele de prezentare a unor astfel de informãri se stabilesc de cãtre Conferinţa internationala pentru carantina şi protecţia plantelor, prevãzutã în articolul VIII al prezentei Convenţii.
În cazul apariţiei unor daunatori şi boli de carantina deosebit de periculoase ale cãror focare vor fi constatate pentru prima data, informaţiile se vor comunica imediat.
ART. 3
Pãrţile Contractante convin sa-şi acorde reciproc ajutorul tehnic necesar în combaterea dãunãtorilor, bolilor şi buruienilor prin vânzarea de maşini, aparataj, dispozitive, fungicide şi de alte materiale pentru combaterea dãunãtorilor şi bolilor plantelor, precum şi prin luarea de mãsuri comune pentru combaterea dãunãtorilor şi bolilor plantelor, în condiţiile ce se vor stabili în fiecare caz în parte prin convenţii speciale între pãrţile interesate.
ART. 4
Pãrţile Contractante vor realiza:
1. Schimbul de legislaţii în domeniul carantinei şi protecţiei plantelor, de instrucţiuni, îndrumãri, literatura de specialitate, de metodologie a institutelor de cercetãri ştiinţifice, de planuri şi programe de învãţãmânt, de materiale statistice şi alte materiale privind carantina şi protecţia plantelor.
2. Informarea reciprocã cu privire la pregãtirea celor mai importante conferinţe şi consfatuiri privind problemele carantinei şi protecţiei plantelor, precum şi cursuri privind ridicarea calificãrii specialiştilor pentru carantina şi protecţia plantelor, astfel ca specialiştii Pãrţilor Contractante sa aibã posibilitatea sa participe la ele.
3. Trimiterea reciprocã de membri ai corpului didactic al institutelor, de lucrãtori în domeniul ştiinţei şi de specialişti în domeniul carantinei şi protecţiei plantelor, în scopul studierii realizarilor ştiinţei şi pentru schimb de experienta în munca privind carantina şi protecţia plantelor.
4. Colaborarea institutelor ştiinţifice în domeniul studierii bolilor şi dãunãtorilor, perfecţionãrii metodelor de diagnosticare şi a mijloacelor de combatere a dãunãtorilor şi bolilor plantelor.
5. Trimiterea, la cererea oricãrei Pãrţi Contractante, a unor expeditii compuse din specialişti ai uneia sau mai multor Pãrţi Contractante în domeniul carantinei şi protecţiei plantelor, în vederea studierii dãunãtorilor şi bolilor periculoase ale plantelor, gasirii mijloacelor de combatere a acestora şi organizãrii mãsurilor de carantina şi protecţie a plantelor impotriva dãunãtorilor şi bolilor.
ART. 5
Pãrţile Contractante se obliga sa respecte regulile unice cu privire la condiţiile fitosanitare de import, export şi tranzit al incarcaturilor vegetale trimise dintr-o ţara în alta. Aceste reguli vor fi stabilite de Conferinţa internationala, prevãzutã în articolul VIII al prezentei Convenţii.
ART. 6
Pãrţile Contractante se obliga sa ia mãsuri pentru a nu admite pãtrunderea odatã cu mãrfurile exportate sau pe alte cai dintr-o ţara în alta a dãunãtorilor şi bolilor de carantina ale plantelor, precum şi a buruienilor, ale cãror liste se stabilesc pe baza de înţelegere între pãrţile interesate.
În acest scop Pãrţile Contractante se obliga: sa aplice în raioanele de frontiera ale Pãrţilor Contractante mãsurile necesare pentru lichidarea dãunãtorilor şi bolilor de carantina ale plantelor, precum şi a buruienilor, prin metodele chimice, biologice, agrotehnice şi prin toate celelalte metode; sa stabileascã pe teritoriile lor anumite puncte de frontiera prin care trebuie sa se facã importul şi exportul mãrfurilor de origina vegetala, utiland aceste puncte cu camere de dezinfectare pentru dezinfectarea mãrfurilor şi cu mijloace pentru efectuarea analizelor mostrelor de mãrfuri, pentru a stabili dacã acestea sunt contaminate de daunatori şi boli de carantina ale plantelor, precum şi de buruieni; sa realizeze o minuţioasã verificare de carantina a mãrfurilor de origina vegetala, ce se exporta dintr-o ţara în alta, şi a mijloacelor de transport, iar mãrfurile sa fie însoţite de certificate de carantina, eliberate de organele de stat pentru carantina şi protecţia plantelor ale tarii exportatoare, care certifica faptul ca mãrfurile nu sunt contaminate de daunatori şi boli de carantina ale plantelor, precum şi de buruieni; sa evite folosirea ca material de ambalaj, de paie, frunze şi alte deşeuri de plante agricole şi sa foloseascã în locul lor rumegus, talas de lemn, muschi şi alte materiale de ambalaj, în funcţie de condiţiile tarii exportatoare; în cazuri extreme sa admitã folosirea ca material de ambalaj a paielor şi frunzelor dupã dezinfectarea acestora.
ART. 7
În vedera coordonãrii acţiunilor privind aplicarea mãsurilor de carantina şi pentru supravegherea efectuãrii mãsurilor necesare de combatere a dãunãtorilor şi bolilor de carantina ale plantelor în raioanele de frontiera, Pãrţile Contractante convin sa creeze, în caz de necesitate, comisii speciale din reprezentanţi ai ţãrilor interesate, acordându-se membrilor acestor comisii dreptul de a trece de mai multe ori frontiera şi a se afla pe teritoriul celuilalt stat în limitele timpului necesar pentru îndeplinirea funcţiilor ce le revin.
ART. 8
Pãrţile Contractante au convenit sa convoace, pe mãsura necesitãţii, însã cel puţin odatã în trei ani, conferinţe internaţionale privind carantina şi protecţia plantelor pentru rezolvarea problemelor practice legate de îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din prezenta Convenţie şi în scopul informãrii reciproce şi schimbului de experienta în aplicarea mãsurilor prevãzute prin prezenta Convenţie.
Data şi locul convocãrii conferintei internaţionale, precum şi lista problemelor care urmeazã sa fie discutate la conferinţa, se stabilesc de Pãrţile Contractante. Legatura între organele competente ale Pãrţilor Contractante în problemele ce decurg din prezenta Convenţie se realizeazã atât direct cat şi prin aparatul de lucru al Comisiei permanente a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc de colaborare economicã şi tehnico-ştiinţificã în domeniul agriculturii.
Pentru pregãtirea propunerilor privind problemele cele mai actuale de carantina şi protetia plantelor în perioada între conferinţe, pe baza înţelegerii între ţãrile interesate, pot fi create grupe speciale de lucru din reprezentanţi ai acestor tari.
ART. 9
Cheltuielile legate de realizarea prevederilor prezentei Convenţii se repartizeazã în felul urmãtor:
1. Cheltuielile pentru asigurarea mãsurilor prevãzute la articolul II şi punctul 1 al articolului IV sunt suportate de Partea Contractantã, care trimite datele şi materialele arãtate în articole.
2. Cheltuielile pentru deplasarea şi întreţinerea persoanelor menţionate la punctele 2 şi 3 ale articolului IV şi la articolul VIII sunt suportatea de Partea Contractantã trimitatoare.
3. Cheltuielile pentru aplicarea mãsurilor prevãzute la punctele 4 şi 5 ale articolului IV şi la articolul VII se repartizeazã pe baza înţelegerii între pãrţile interesate.
4. Cheltuielile legate de organizarea şi ţinerea conferinţelor internaţionale, prevãzute la articolul VIII, sunt suportate de statul pe teritoriul cãruia se tine conferinţa.
ART. 10
Prezenta Convenţie rãmâne deschisã pentru semnare pana la 1 iulie 1960 la Moscova.
Convenţia este supusã ratificãrii.
Instrumentele de ratificare vor fi predate spre pãstrarea Secretariatului Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, care va îndeplini funcţiile de depozitar al Convenţiei.
Convenţia va intra în vigoare în ziua predãrii spre pãstrare a celui de al cincilea instrument de ratificare, despre ceea ce depozitarul va incunostinta statele care au semnat prezenta Convenţie.
ART. 11
Dupã intrarea în vigoare a Convenţiei, orice stat poate adera la ea.
Pentru fiecare stat care va adera la prezenta Convenţie, precum şi pentru statele care vor preda spre pastare instrumentele lor de ratificare dupã intrarea în vigoare a Convenţiei, Convenţia va intra în vigoare în ziua predãrii spre pãstrare de cãtre statul respectiv a instrumentului sau de ratificare sau a documentului de aderare.
ART. 12
Dupã expirarea termenului de cinci ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei Convenţii, fiecare Parte Contractantã poate s-o denunţe, instiintand despre aceasta în scris pe depozitar. Convenţia îşi pierde valabilitatea fata de un astfel de participant peste şase luni dupã primirea de cãtre depozitar a înştiinţãrii despre denunţare.
ART. 13
Prezenta Convenţie este întocmitã în limba rusa, într-un singur exemplar, care va fi predat spre pãstrare Secretariatului Consiliului de Ajutor Economic Reciproc.
Secretariatul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc va trimite Pãrţilor Contractante copii ale Convenţiei legalizate în mod corespunzãtor, şi va informa, de asemenea, statele care au semnat prezenta Convenţie sau au aderat la ea, despre primirea spre pãstrare a instrumentelor de ratificare, a documentelor de aderare şi de denunţare.
Întocmitã la Sofia, la 14 decembrie anul 1959.
ANEXA 1
LISTA
principalelor obiecte de carantina - daunatori, boli şi buruieni vãtãmãtoare
Acalla schalleriana L.
Agrilus mali Mats.
Agrobacterium tumefaciens (E.F.Sm. et Towns) Conn.
Anthonomus grandis Boh.
Aphelenchoides oryzae Yokoo.
Aphelenchoides fragariae (Ritz. Bos) Christie.
Xanthomonas citri (Hasse) Dowson.
Botrytis tulipae (Lib.) Hopk.
Carposina sasakii Mats.
Ceratitis capitata Wied.
Ceroplastes floridensis Comst.
Ceroplastes japonicus Green.
Ceroplastes rubens Mask.
Ceroplastes rusci L.
Ceroplastes sinersis Guer.
Chalara quercina Henry.
Colletotrichum gossypii Southw.
Corynebacterium sepedonicum (Spieck. et Kotth.) Skapt. et. Burkh.
Cylas formicarius F.
Dacus dorsalis Hendel.
Dialeurodes citri Ashm.
Diarthronomyia chrysanthemi Ahlb.
Diatraca venosata Wlk.
Ditylenchus angustus (Butler) Filip. (Anguillulina).
Ditylenchus dipsaci (Kⁿ'62hn) Filip.
Deuterophoma tracheiphila Petri.
Endothia parasitica (Murr.) And et And.
Edipiaspis leperii Sign.
Eriosoma lanigerum Hausm.
Erwinia amylovora (Burr.) Winslow et al.
Eumerus strigatus Flln.
E. tuberculatus Rond.
E. narcissi Smith.
Exobasidium japonicum Shir.
Fusarium bulbigenum Cooke et Mass.
Fusarium oxysporum f. gladioli (Mass.) Snyider et Hansen.
Gracilaria azalcella Brants.
Hrapholitha inopinata Hei.
Heterodera rostochiensis Woll.
Hyphantria cnea Drury.
Icerya purchasi Mask.
Lampetia equestris Fab.
Laspeyresia molesta Busck.
Leptinotarsa decemlineata Say
Leucaspis janponica Ckll.
Melanconis juglandis (Ellis u. Everh) Graves.
Nectria coccinea (Pers.) Fr.
Numonia pyrivorella Mats.
Ovulinia azaleae Weiss.
Pantomorus leucoloma Boh.
Pectinophjora gossypiella Saund.
Neu: Platyedra g. Saund.
Phthorimaea ocellatella Boyd.
Phthorimaea operculella Zell.
Phyllocoptes oleivorus Ashm.
Phylloxera vastatrix Planch.
Neu: Viteus vitifolii (Fitch.) Shim.
Phymatotrichum omnivorum (Shear) Duggar.
Bacterium stewarti (Sm. E.) E. F. Smith.
Phytophaga destructor Say.
Neu: Mayetiola d. Say.
Piesma quadrata Fieb.
Plasmodiophora brassicae Woron.
Polyspora lini Peth et Laff.
Popillia japnica Newm.
Prays oleellus F.
Pseudaulacaspis pentagona Târg.
Pseudococcus gahani Green.
Pseudococcus comstocki Kuw.
Pseudomonas hyacinthi (Wakk) E.F. Smith.
Neu: Xanthomonas hyacinthi (Wakk) Dowson.
Pseudomonas marginata (Mc. Cull.) Stapp.
Pseudomonas syringae f sp. populea (v. Hall) Dowson.
Pyroderces rileyi Wals.
Diaspidiotus perniciosus Comst.
Rhagoletis cerasi L.
Rhagoletis pomonella Walsh.
Saperda candida F.
Sclerotinia bulborum (Walk.) Rehm.
Skerotinia gladioli (Mass) Dray.
Septoria azaleae Vogl.
Septoria linicola (Speg.) Gar.
s. Mycosphaerella linorum Woll.
Sphaeronema fimbriatum.
(Ceratostomella f.) (Ell. et Halsted).
Spongospora subterranea (Walllr.) Johnson.
Synchytrium endobioticum (Schilb) Perc.
Tarsonemus fragariae Zimmerm.
Taeniothrips simplex Moris.
Tetradacus citri Chen.
Tilletia brevifaciens Fisch.
Tilletia indica Mitra.
Tortrix pronubana Hbn.
Unaspis yanonesis Kuw.
Uromyces betae Lev.
Xanthomonas begoniae (Takim) Dowson.
Publicat în Buletinul Oficial cu numãrul 19 din data de 15 septembrie 1960
---------
|
CAP. 1
Organizarea şi competenta Notariatului de stat
ART. 1
Notariatul de stat, prin actele a cãror îndeplinire îi este data în competenta, are drept scop sa înlesneascã persoanelor din Republica Populara Romana constatarea raporturilor lor juridice, asigurindu-le ocrotirea intereselor şi exerciţiul drepturilor civile în cadrul legalitãţii populare.
ART. 2
Actele notariale prevãzute în prezentul decret, se îndeplinesc de organele notariale prin notari de stat, iar în cazurile prevãzute de lege, de alte organe cãrora legea le da în competenta îndeplinirea acestor acte.
Organele notariale sînt: notariatele de stat regionale, de raion şi de oraş, iar în Capitala Republicii Populare Romane, Notariatul de Stat al Capitalei Republicii Populare Romane şi regiunii Bucureşti şi notariatele de stat de raion de oraş.
ART. 3
Conducerea activitãţii Notariatului de stat o exercita Ministrul Justiţiei.
ART. 4
Notariatele de stat îndeplinesc urmãtoarele acte notariale:
a) redactarea, la cererea pãrţilor, a oricãror înscrisuri, în vederea autentificãrii sau legalizarii de semnatura;
b) autentificarea înscrisurilor;
c) legalizarea semnaturilor;
d) darea de data certa înscrisurilor ce li se prezintã în acest scop;
e) certificarea, în cazurile prevãzute de lege, a unor fapte constatate personal de notarul de stat;
f) legalizarea de copii de pe înscrisuri;
g) efectuarea şi legalizarea traducerilor;
h) primirea în depozit de înscrisuri şi documente;
i) investirea cu formula executorie a înscrisurilor autentificate, precum şi a cambiilor şi biletelor la ordin;
j) întocmirea actelor de protest a cambiilor, cecurilor şi a altor titluri la ordin;
k) eliberarea de titluri executorii în cazurile prevãzute de lege;
l) procedura succesoralã notarialã;
m) efectuarea lucrãrilor legate de publicitatea imobiliarã, de publicitatea mobiliarã în cazurile prevãzute de lege, precum şi a celor legate de cãrţile funciare;
n) eliberarea de duplicate de pe înscrisurile notariale.
Actele notariale pot fi îndeplinite de orice notariat de stat din Republica Populara Romana, afarã numai dacã legea prevede ca actul trebuie îndeplinit de un anumit notariat de stat.
ART. 5
Dacã legea prevede ca un act notarial trebuie îndeplinit de un anumit notariat de stat, competenta se determina astfel:
a) notariatele de stat regionale sînt competente pentru oraşul resedinta al regiunii şi pentru raionul care îşi are resedinta în acest oraş, sau, dupã caz, pentru raionul pentru care, potrivit ordinului Ministrului Justiţiei, notariatul regional îndeplineşte activitatea notarialã;
b) notariatele de stat de raion sînt competente pentru raionul pentru care funcţioneazã;
c) notariatele de stat de oraş sau de raion de oraş sînt competente pentru oraşul sau raionul de oraş pentru care funcţioneazã.
ART. 6
Actele notariale se pot anula prin hotãrîre judecãtoreascã.
Acţiunea în anulare se rezolva la tribunalul popular competent potrivit regulilor de competenta teritorialã privind introducerea acţiunilor prevãzute de Codul de procedura civilã.
Pînã la anularea prin hotãrîre judecãtoreascã a actului atacat, acesta se socoteşte valabil îndeplinit.
În temeiul acţiunii de anulare introdusã de debitor, instanta va putea suspenda executarea silitã a actului notarial.
Acţiunea în anulare privind încheierea prin care s-a investit cu formula executorie o cambie sau un bilet la ordin este supusã prevederilor legale privitoare la cambie şi biletul la ordin, care reglementeazã opoziţia la executare.
ART. 7
În toate cazurile în care notarul de stat refuza îndeplinirea unui act notarial, iar partea stãruie în cererea ei, va da o încheiere de respingere în care va motiva refuzul sau.
În cazul în care notarul de stat da o încheiere de respingere, partea nemultumita se poate plînge impotriva acestei încheieri la tribunalul popular în circumscripţia cãruia îşi are sediul notariatul de stat care a refuzat îndeplinirea actului, în termen de 10 zile de la data cînd a luat cunostinta de aceasta încheiere.
ART. 8
Refacerea înscrisurilor notariale care au dispãrut în orice chip, fãrã a mai fi rãmas vreun exemplar original, se face de tribunalul popular în circumscripţia cãruia îşi are sediul organul care a întocmit acele înscrisuri, dispoziţiile din Codul de procedura civilã care reglementeazã refacerea înscrisurilor şi hotãrîrilor dispãrute fiind aplicabile în mod corespunzãtor.
CAP. 2
Alte organe îndreptãţite sa îndeplineascã acte notariale
ART. 9
În afarã de notariatele de stat, comitetele executive ale sfaturilor populare comunale sau orãşeneşti din localitãţile unde nu funcţioneazã notariate de stat pot îndeplini urmãtoarele acte notariale:
a) autentificarea oricãror declaraţii cu caracter de atestare sau cu conţinut de notorietate;
b) autentificarea înscrisurilor prin care se încheie contracte privitoare la cultivarea şi predarea produselor vegetale, precum şi cele privitoare la creşterea, ingrasarea şi predarea de animale sau la predarea de produse animale;
c) autentificarea înscrisurilor cuprinzînd convenţii pînã la 3.000 lei, cu excepţia acelora care au ca obiect donaţiile de orice fel, constituirile de ipoteci şi transmisiunile de terenuri sau clãdiri;
d) autentificarea procurilor sau legalizarea semnaturilor de pe procuri, cu excepţia procurilor care se dau în vederea încheierii unor acte de transmisiune privind terenuri sau clãdiri, sau în vederea efectuãrii unor acte juridice pentru a cãror încheiere legea cere forma autenticã sau care se referã la operaţiuni cu strainatatea;
e) legalizarea semnaturilor de pe înscrisurile constatind convenţiile prevãzute la lit. b şi c, precum şi de pe înscrisuri care nu cuprind o convenţie;
f) darea de data certa înscrisurilor menţionate la lit. c;
g) certificarea, în cazurile prevãzute de lege, a unor fapte constatate personal de organul delegat în acest scop;
h) legalizarea de copii de pe certificate de stare civilã şi de pe înscrisuri eliberate de organizaţiile socialiste;
i) eliberarea de duplicate de pe înscrisurile întocmite de comitetele executive ale sfaturilor populare prevãzute în prezentul articol.
ART. 10
Activitatea notarialã a reprezentantelor diplomatice şi a oficiilor consulare ale Republicii Populare Romane se desfãşoarã potrivit convenţiilor internaţionale la care Republica Populara Romana este parte şi a Regulamentului consular stabilit de Ministerul Afacerilor Externe potrivit uzantelor internaţionale.
În cazul în care o reprezentanta diplomaticã sau un oficiu consular al Republicii Populare Romane, da, în cadrul activitãţii sale notariale, o încheiere de respingere, plîngerea impotriva încheierii de respingere se va introduce la tribunalul popular competent din Republica Populara Romana.
Cererea pentru refacerea înscrisurilor, întocmite de o reprezentanta diplomaticã sau un oficiu consular al Republicii Populare Romane, care au dispãrut în orice chip, fãrã a mai fi rãmas vreun exemplar original, se introduce la tribunalul popular competent din Republica Populara Romana.
ART. 11
În afarã de organele competente potrivit acestui decret, organizaţiile socialiste pot îndeplini urmãtoarele operaţiuni:
a) sa legalizeze copii de pe înscrisurile ce emana de la acea organizaţie socialistã;
b) sa certifice conformitatea cu originalul a copiilor întocmite de parte şi depuse la acea organizaţie socialistã;
c) sa legalizeze semnatura declarantilor de pe angajamentele pentru şcoala şi de pe declaraţiile de orice fel depuse la organizaţiile socialiste respective şi necesare pentru completarea dosarului şcolar, militar, de pensie sau de ajutor familial, precum şi pentru stabilirea vechimii în munca.
ART. 12
Dispoziţiile prezentului decret se aplica prin asemãnare şi actelor notariale îndeplinite de organele prevãzute în art. 9 şi 10.
CAP. 3
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 13
Pornirea procesului penal impotriva notarilor de stat şi sesizarea instanţei se face, dupã caz, de cãtre procurorul regiunii sau de cãtre procurorul Capitalei Republicii Populare Romane, cu aprobarea Procurorului General al Republicii Populare Romane.
ART. 14
Cãile de atac, introduse înainte de punerea în aplicare a prezentului decret, impotriva hotãrîrilor judecãtoreşti date în legatura cu cererile de transcriere, înscriere, intabulare sau alte cereri privind operaţiunile referitoare la registrele de publicitate imobiliarã sau cãrţile funciare, vor continua sa fie rezolvate de instanţele judecãtoreşti potrivit procedurii în vigoare la acea data.
ART. 15
În unitãţile administrativ-teritoriale pentru care nu funcţioneazã notariate de stat, dar funcţioneazã tribunale populare, Ministrul Justiţiei va putea decide ca actele notariale sa fie aduse la îndeplinire de unul dintre judecãtorii care funcţioneazã la aceste tribunale.
ART. 16
Consiliul de Miniştri va aproba prin Hotãrîre normele privind organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat, urmãrirea disciplinarã a notarilor de stat şi efectuarea actelor notariale, precum şi orice alte norme privind aplicarea prezentului decret.
ART. 17
Pe data punerii în aplicare a prezentului decret se abroga:
- Decretul-lege nr. 358 din 3 iulie 1944 , pentru autentificarea şi legalizarea înscrisurilor, pentru investirea cu data certa şi legalizarea copiilor de pe înscrisuri;
- <>Decretul nr. 79 din 31 martie 1950 pentru organizarea Notariatului de stat, cu toate modificãrile ulterioare şi orice alte dispoziţii contrarii prezentului decret.
ART. 18
Dispoziţiile prezentului decret se vor pune în aplicare în termen de 60 zile de la publicarea lui.
------------
|
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã:
ART. 1
Articolul 8(1) din Decretul nr. 293/1959 privind reglementarea drepturilor de pensie ce se acorda ofiţerilor şi subofiţerilor, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunãri Naţionale nr. 20 din 10 august 1959, se modifica şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 8
(1) Timpul de serviciu pentru stabilirea pensiei cuprinde:
- serviciul militar în termen;
- timpul servit ca elev în şcolile militare de ofiţeri şi subofiteri sau în instituţiile militare de învãţãmînt superior;
- timpul servit în cadrele permanente ale Forţelor Armate;
- timpul de concentrare şi mobilizare efectuat atît înainte de intrarea în cadrele permanente ale Forţelor Armate, cît şi în perioadele de întrerupere a serviciului în cadrele permanente ale Forţelor Armate;
- timpul petrecut în prizonierat;
- timpul servit ca salariat înainte de intrarea în armata precum şi timpul servit ca salariat în perioadele de întrerupere a serviciului în cadrele permanente ale Forţelor Armate;
- timpul cît a fost deţinut pentru activitatea democratica înainte de trecerea în rezerva sau retragere".
ART. 2
Articolul 8(1) astfel cum este modificat, are aplicatiune de la 1 august 1959.
Preşedintele Secretarul
Prezidiului Prezidiului
Marii Adunãri Naţionale Marii Adunãri Nationae,
ION GHEORGHE MAURER GHEORGHE STOICA
-------------
|
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romine decreteazã:
ARTICOL UNIC
Dupã <>art. 10 din Decretul nr. 260 din 15 iunie 1957 , privind reglementarea intrãrii, şederii şi iesirii strãinilor din Republica Populara Romina, se introduce un articol nou 10^1, cu urmãtorul cuprins:
ART. 10^1
Strãinii veniti la odihna în staţiunile balneo - climatice sau turistice din Republica Populara Romina se pot deplasa în alte localitãţi, fãrã a mai anunta organele de milite.
Lista staţiunilor precum şi localitãţile sau zonele în care se pot face deplasarile în condiţiile alineatului precedent se vor stabili de cãtre Consiliul de Miniştri.
Preşedintele
Prezidiului Marii Adunãri
Naţionale,
ION GHEORGHE MAURER
Secretarul
Prezidiului Marii Adunãri
Naţionale
GHEORGHE STOICA
------------
|
Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Indonezia, tinzând spre întãrirea şi lãrgirea legãturilor de prietenie şi colaborare între popoarele roman şi indonezian, convinse fiind ca dezvoltarea relaţiilor de colaborare în domeniile ştiinţei şi învãţãmântului şi culturii servesc acest scop, au cãzut de acord asupra urmãtoarelor:
ART. 1
Cele doua Pãrţi Contractante vor facilita colaborarea între instituţiile de cercetare ştiinţifice, de învãţãmânt, instituţiile culturale şi artistice din cele doua tari prin schimb de persoane şi de materiale documentare din domeniile respective.
ART. 2
Pãrţile vor stimula vizitele reciproce de oameni de ştiinţa şi profesori din institutele de învãţãmânt superior pentru schimb de experienta.
ART. 3
Cele doua Guverne vor oferi reciproc, potrivit posibilitãţilor şi necesitãţilor lor, burse pentru studii în institutele de învãţãmânt superior, precum şi pentru specializarea unor absolvenţi de facultãţi din cealaltã ţara.
ART. 4
În scopul cunoaşterii reciproce a valorilor culturale, ambele Pãrţi vor sprijini organizarea în propriile lor tari de turnee artistice, de expoziţii de arta şi documentare din cealaltã ţara.
ART. 5
Pãrţile vor promova schimbul de cãrţi, de reviste literare şi ştiinţifice, precum şi publicarea de traduceri de lucrãri beletristice, tehnice sau ştiinţifice de autori romani, respectiv indonezieni.
De asemenea, Pãrţile vor înlesni colaborarea dintre instituţiile de resort din cele doua tari în domeniul presei, radioului şi cinematografiei.
ART. 6
Realizarea schimburilor culturale şi ştiinţifice care decurg din prezentul Acord va fi adusã la îndeplinire la nivelul organizaţiilor guvernamentale sau neguvernamentale ale celor doua tari.
ART. 7
Prezentul Acord va intra în vigoare dupã schimbarea instrumentelor de ratificare şi va rãmâne în vigoare pana la expirarea unui termen de 6 luni dupã ce una din Pãrţile Contractante va notifica dorinta sa de a-l modifica sau denunta.
Încheiat la Bucureşti la 14 aprilie 1960, în doua exemplare, ambele în limbile romana, indoneziana şi engleza. În eventualitatea interpretãrii diferite a textelor de limba romana şi indoneziana, textul în limba engleza va fi considerat valabil.
Ministrul
Afacerilor Externe
al Republicii Populare Romane
AVRAM BUNACIU
Ministrul
Afacerilor Externe
al Republicii Indonezia
Dr. SUBANDRIO
---------
|
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se ratifica Acordul de colaborare culturalã între Republica Populara Romana şi Republica Indonezia, semnat la Bucureşti, la 14 aprilie 1960.
Vicepreşedinte al
Prezidiului Marii
Adunãri Naţionale
MIHAIL RALEA
p. Secretarul
Prezidiului Marii
Adunãri Naţionale
GHELTZ FILIP
ACORD
de colaborare culturalã între Republica Populara Romana şi Republica Indonezia
Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Indonezia, tinzând spre întãrirea şi lãrgirea legãturilor de prietenie şi colaborare între popoarele roman şi indonezian, convinse fiind ca dezvoltarea relaţiilor de colaborare în domeniile ştiinţei şi învãţãmântului şi culturii servesc acest scop, au cãzut de acord asupra urmãtoarelor:
ART. 1
Cele doua Pãrţi Contractante vor facilita colaborarea între instituţiile de cercetare ştiinţifice, de învãţãmânt, instituţiile culturale şi artistice din cele doua tari prin schimb de persoane şi de materiale documentare din domeniile respective.
ART. 2
Pãrţile vor stimula vizitele reciproce de oameni de ştiinţa şi profesori din institutele de învãţãmânt superior pentru schimb de experienta.
ART. 3
Cele doua Guverne vor oferi reciproc, potrivit posibilitãţilor şi necesitãţilor lor, burse pentru studii în institutele de învãţãmânt superior, precum şi pentru specializarea unor absolvenţi de facultãţi din cealaltã ţara.
ART. 4
În scopul cunoaşterii reciproce a valorilor culturale, ambele Pãrţi vor sprijini organizarea în propriile lor tari de turnee artistice, de expoziţii de arta şi documentare din cealaltã ţara.
ART. 5
Pãrţile vor promova schimbul de cãrţi, de reviste literare şi ştiinţifice, precum şi publicarea de traduceri de lucrãri beletristice, tehnice sau ştiinţifice de autori romani, respectiv indonezieni.
De asemenea, Pãrţile vor înlesni colaborarea dintre instituţiile de resort din cele doua tari în domeniul presei, radioului şi cinematografiei.
ART. 6
Realizarea schimburilor culturale şi ştiinţifice care decurg din prezentul Acord va fi adusã la îndeplinire la nivelul organizaţiilor guvernamentale sau neguvernamentale ale celor doua tari.
ART. 7
Prezentul Acord va intra în vigoare dupã schimbarea instrumentelor de ratificare şi va rãmâne în vigoare pana la expirarea unui termen de 6 luni dupã ce una din Pãrţile Contractante va notifica dorinta sa de a-l modifica sau denunta.
Încheiat la Bucureşti la 14 aprilie 1960, în doua exemplare, ambele în limbile romana, indoneziana şi engleza. În eventualitatea interpretãrii diferite a textelor de limba romana şi indoneziana, textul în limba engleza va fi considerat valabil.
Ministrul
Afacerilor Externe
al Republicii Populare Romane
AVRAM BUNACIU
Ministrul
Afacerilor Externe
al Republicii Indonezia
Dr. SUBANDRIO
---------
|
Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Regal al Greciei, denumite mai jos în prezentul Acord Pãrţile Contractante,
în dorinta de a reglementa relaţiile lor reciproce în domeniul aviaţiei civile şi de a incuraja dezvoltarea transporturilor aeriene comerciale regulate între cele doua tari ale lor,
au convenit asupra celor ce urmeazã:
ART. 1
1. Pentru aplicarea prezentului Acord şi a Anexei sale:
a) termenul "Autoritãţi Aeronautice" înseamnã:
- în ceea ce priveşte Republica Populara Romana, "Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor" sau orice organ autorizat sa exercite funcţiunile care sunt în prezent de resortul acestui Minister;
- în ceea ce priveşte Regatul Greciei, "Ministerul Comunicaţiilor şi lucrãrilor Publice" sau orice organ autorizat sa exercite funcţiunile care sunt în prezent de resortul acestui Minister;
b) termenul "întreprindere desemnatã" înseamnã orice companie de transporturi aeriene desemnatã în conformitate cu dispoziţiile prezentului Acord de cãtre Autoritãţile Aeronautice ale uneia din Pãrţile Contractante pentru exploatarea serviciilor convenite.
2. Anexa prezentului Acord va fi consideratã ca parte integrantã din Acord şi, sub rezerva dispoziţiilor contrarii, orice referire la Acord va fi consideratã ca referindu-se şi la Anexa.
ART. 2
1. Pãrţile Contractante îşi acorda reciproc drepturile specificate în anexa prezentului Acord pentru înfiinţarea serviciilor aeriene internaţionale regulate definite în aceasta Anexa şi care traverseaza sau deservesc teritoriile lor respective.
2. Întreprinderile desemnate vor tine seama, pe parcursurile comune, de interesele lor mutuale, în scopul de a nu afecta în mod nedrept serviciile lor respective.
3. Serviciile convenite vor avea ca obiect principal oferirea unei capacitãţi corespunzãtoare cererii de trafic dintre ţara cãreia îi aparţine întreprinderea desemnatã şi ţãrile de destinaţie.
4. Întreprinderile desemnate se vor bucura de posibilitãţi egale şi echitabile, pentru exploatarea serviciilor convenite între teritoriile Pãrţilor Contractante.
5. Dreptul de a imbarca şi dreptul de a debarca, pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, trafic internaţional cu destinaţia sau cu provenienta din tari terţe, vor fi exercitate conform principiilor generale de dezvoltare ordonatã a comunicaţiilor aeriene internaţionale, şi în astfel de condiţii încât capacitatea sa fie adaptatã:
a) cererii de trafic aerian dintre ţara de provenienta şi ţãrile de destinaţie;
b) cererii de trafic din regiunile traversate, ţinându-se seama de serviciile locale şi regionale;
c) cerinţele unei exploatãri economice a serviciilor convenite.
ART. 3
1. Fiecare din Pãrţile Contractante va avea dreptul sa desemneze, în scris, celeilalte Pãrţi Contractante, o întreprindere de transporturi aeriene pentru exploatarea serviciilor convenite pe rutele indicate.
2. Îndatã dupã primirea desemnãrii, cealaltã Parte Contractantã va trebui, sub rezerva dispoziţiilor alineatelor 3 şi 4 din prezentul articol, sa acorde fãrã întârziere, întreprinderii de transporturi aeriene desemnate, autorizaţia de exploatare corespunzãtoare.
3. Autoritãţile Aeronautice ale unei Pãrţi Contractante înainte de a acorda autorizaţia prevãzutã la alineatul 2 de mai sus, vor putea sa ceara ca întreprinderea de transporturi aeriene desemnatã de cealalata Parte Contractantã sa facã dovada ca este în mãsura sa satisfacã condiţiile prescrise de legile şi regulamentele aplicate în mod normal şi rezonabil de aceste autoritãţi, în exploatarea serviciilor aeriene internaţionale.
4. Fiecare din Pãrţile Contractante va avea dreptul sa refuze acordarea autorizaţiei de exploatare prevãzute în alineatul 2 al prezentului articol, sau sa impunã condiţiile care îi vor pãrea necesare pentru exercitarea, de cãtre o întreprindere de transporturi aeriene, a drepturilor specificate în Anexa prezentului Acord, ori de câte ori acea Parte Contractantã nu are dovada ca proprietatea esenţialã şi controlul efectiv al acestei întreprinderi sunt în miinile Partii Contractante care a desemnat întreprinderea/sau ale unor persoane fizice sau juridice ale acestei Pãrţi Contractante.
Atunci când o întreprindere de transporturi aeriene a fost desemnatã şi autorizata potrivit prevederilor de mai sus, ea va putea începe în orice moment exploatarea serviciilor convenite, în conformitate cu dispoziţiile prezentului Acord.
ART. 4
1. Fiecare din Pãrţile Contractante îşi rezerva dreptul de a revoca autorizaţia de exploatare sau de a suspenda exerciţiul drepturilor specificate în Anexa prezentului Acord, de cãtre o întreprindere desemnatã de cealaltã Parte Contractantã, sau de a impune condiţiile pe care le socoteşte necesare pentru exerciţiul acestor drepturi;
a) în orice moment în care nu va mai avea dovada ca proprietatea esenţialã şi controlul efectiv al acestei întreprinderi aeriene sunt în miinile Partii Contractante care a desemnat întreprinderea sau ale unor persoane fizice sau juridice ale acestei Pãrţi Contractante;
b) atunci când zisa întreprindere de transporturi aeriene nu se conformeazã legilor şi regulamentelor Partii Contractante care a acordat aceste privilegii;
c) atunci când, în orice mod, aceasta întreprindere nu opereazã în condiţiile prescrise în baza prezentului Acord şi a Anexei sale.
2. În afarã de cazul când revocarea, suspendarea sau impunerea imediata a unor condiţii sunt necesare pentru a evita noi infracţiuni la legi sau regulamente, acest drept nu se va exercita decât dupã o consultare cu cealaltã Parte Contractantã.
ART. 5
1. Fiecare Parte Contractantã va veghea ca întreprinderea sa desemnatã sa prezinte Autoritãţilor Aeronautice ale celeilalte Pãrţi, pentru aprobare, cu o luna mai înainte, orariile complete ale serviciilor, specificand frecventele, tipurile de aeronave care urmeazã a fi utilizate şi orice alta informaţie de acest gen în legatura cu exploatarea serviciilor aeriene convenite.
Zisele întreprinderi vor trebui sa comunice orice modificare a datelor de mai sus, în principiu cu acelaşi preaviz.
2. Întreprinderea desemnatã de fiecare Parte Contractantã va furniza Autoritãţilor Aeronautice ale celeilalte Pãrţi Contractante, la cererea acestora, toate elementele necesare pentru determinarea traficului în legatura cu serviciile convenite.
ART. 6
1. Tarifele care urmeazã a fi aplicate de întreprinderea de transporturi aeriene a uneia din Pãrţile Contractante pentru transportul cu destinaţia sau cu provenienta din teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, vor fi stabilite la cuantumuri rezonabile, ţinând seama de toate elementele de apreciere, inclusiv costul exploatãrii, un beneficiu normal, precum şi tarifele altor întreprinderi de transporturi aeriene.
2. Tarifele menţionate în paragraful 1 al prezentului articol vor fi fixate de comun acord de catsre întreprinderile de transporturi aeriene desemnate de Pãrţile Contractante, iar determinarea lor va avea loc, pe cat posibil, dupã procedura de determinare a tarifelor stabilitã de Asociaţia Transportului Aerian Internaţional (IATA).
Dacã întreprinderile de transporturi aeriene desemnate nu pot sa se punã de acord asupra vreuneia din aceste tarife Autoritãţile Aeronautice ale Pãrţilor Contractante se vor strãdui sa determine tariful prin acord mutual.
3. Tarifele convenite între întreprinderile desemnate vor fi supuse de cãtre acestea Autoritãţilor lor Aeronautice naţionale, pentru aprobare, cu cel puţin treizeci zile înainte de data prevãzutã pentru intrarea lor în vigoare; în cazuri speciale, aceasta data limita va putea fi redusã, sub rezerva acordului ziselor Autoritãţi.
4. Autoritãţile Aeronautice îşi vor comunica direct aprobarea lor sau eventuala respingere a tarifelor propuse, în cel mai scurt timp şi, dacã este posibil, cu cel puţin cincisprezece (15) zile înainte de data prevãzutã pentru punerea în vigoare a tarifelor. În caz de dezacord, acesta va fi soluţionat conform articolului 13, paragraf 2.
ART. 7
Taxele şi celelalte drepturi pentru utilizarea aeroporturilor, a instalaţiilor lor şi a echipamentului lor tehnic, pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, vor fi percepute în conformitate cu cuantumurile şi tarifele stabilite în mod uniform de legile şi regulamentele acestei Pãrţi Contractante.
ART. 8
1. Aeronavele care efectueazã zborurile prevãzute în Anexa prezentului Acord, precum şi carburanţii, lubrifianţii, piesele de schimb, echipamentul normal şi proviziile care se gãsesc la bordul acestor aeronave vor fi scutite, la sosirea lor pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, precum şi la plecarea lor de pe acest teritoriu, de plata drepturilor de intrare şi de ieşire şi a altor drepturi şi taxe, chiar dacã materialul menţionat mai sus este întrebuinţat sau consumat în timpul zborului deasupra zisului teritoriu, cu excepţia, totuşi, a cazurilor în care acest material ar fi transferat unor terţi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante:
2. Carburanţii şi lubrifianţii necesari pentru alimentarea aeronavelor întreprinderilor de transporturi aeriene desemnate de una din Pãrţile Contractante vor fi livrati, pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, cu scutire de plata drepturilor vamale şi a altor drepturi şi taxe naţionale şi locale.
3. Carburanţii, lubrifianţii, piesele de schimb introduse în sau depozitate pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante pentru a fi consumate şi utilizate de cãtre aeronavele întreprinderii de transporturi aeriene ale celeilalte Pãrţi Contractante în scopul de a asigura executarea zborurilor prevãzute în Anexa prezentului Acord vor fi scutite, la importarea lor pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, precum şi la exportarea lor de pe acest teritoriu, de plata drepturilor de intrare şi de ieşire şi a altor drepturi şi taxe, - fãrã ca ele sa poatã fi totuşi transferate unor terţi pe acest teritoriu.
Piesele de schimb, uneltele, echipamentul normal şi proviziile de bord mai sus menţionate vor fi întrebuinţate în regiunea limitatã a aeroportului în cauza, pentru a deservi aeronavele, pasagerii şi mãrfurile. Totuşi, în caz de aterizare forţatã sau de aterizare pe un aerodrom de rezerva, materialul mai sus menţionat va putea fi transportat la locul unde se gãseşte aeronava.
4. Materialele şi obiectele menţionate în prezentul articol, care se gãsesc pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, vor fi supuse controlului vamal.
ART. 9
În cursul zborurilor deasupra teritoriului celeilalte Pãrţi Contractante, aeronavele întreprinderilor de transporturi aeriene desemnate vor trebui sa poarte însemnele de naţionalitate şi de înmatriculare ale ţãrilor lor, stabilite pentru navigaţia aerianã internationala şi sa fie prevãzute cu certificatele de înmatriculare, cu certificatele de navigabilitate şi cu o licenta a statiei radio a aeronavei. În plus, organele competente ale fiecãrei Pãrţi Contractante vor stabili documentele de bord suplimentare cu care vor trebui sa fie prevãzute aeronavele celeilalte Pãrţi Contractante afectate traficului internaţional, şi vor incunostiinta despre aceasta organele şi ceilalţi membri ai echipajului vor trebui sa aibã asupra lor brevetele de aptitudine şi licentele prescrise.
ART. 10
În scopul exploatãrii serviciilor aeriene specificate în Anexa prezentului Acord, fiecare Parte Contractantã va recunoaşte ca valabile brevetele de aptitudine şi licentele, precum şi certificatele de navigabilitate, eliberate sau validate de cealaltã Parte.
Totuşi, fiecare Parte Contractantã îşi rezerva dreptul de a nu recunoaşte ca valabile, pentru survolarea propriului sau teritoriu, brevetele de aptitudine şi licentele eliberate unuia din cetãţenii sãi de cãtre un alt stat.
ART. 11
1. Legile şi regulamentele fiecãrei Pãrţi Contractante privitoare la intrarea, şederea şi ieşirea de pe teritoriul sau a aeronavelor folosite în navigaţia aerianã internationala sau relative la exploatarea, navigaţia şi conducerea ziselor aeronave când se gãsesc pe teritoriul sau, se vor aplica şi aeronavelor întreprinderii de transporturi aeriene desemnate de cealaltã Parte Contractantã.
Reglementãrile şi procedurile privitoare la securitatea şi la conducerea zborurilor, care vor fi aplicate de una dintre Pãrţile Contractante aeronavelor celeilalte Pãrţi, vor fi conforme acelora pe care ea le aplica în mod uniform aeronavelor sale proprii şi în general transporturilor aeriene internaţionale şi nu se vor îndepãrta substanţial de la principiile Convenţiilor internaţionale în vigoare.
2. Pasagerii, echipajele şi expeditorii de mãrfuri, precum şi terţii care lucreazã în numele şi în contul expeditorilor, vor fi ţinuţi sa se conformeze legilor şi regulamentelor care guverneazã pe teritoriul fiecãrei Pãrţi Contractante intrarea, şederea şi ieşirea pasagerilor, echipajelor şi mãrfurilor. Cele ce preced se vor aplica în special prescripţiilor care se referã la import, export, imigrare, formalitãţi de vama şi de schimb şi la mãsuri sanitare.
ART. 12
În caz de aterizare forţatã, avarie sau catastrofa, survenite unei aeronave a unei Pãrţi Contractante pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, Partea pe teritoriul cãreia s-a produs accidentul mai sus menţionat va înştiinţa imediat cealaltã Parte Contractantã, va lua mãsurile necesare în vederea unei anchete asupra cauzelor accidentului şi, la cererea celeilalte Pãrţi Contractante, va acorda reprezentanţilor acestei Pãrţi intrarea libera pe teritoriul sau pentru a asista în calitate de observatori la ancheta asupra accidentului. Ea va lua de asemeni mãsurile imediate pentru a da asistenta echipajului şi pasagerilor victime ale acestui accident şi pentru a asigura protecţia poştei, bagajelor şi mãrfurilor care se gãsesc la bordul acestei aeronave. Partea care conduce ancheta va comunica rezultatele şi celeilalte Pãrţi Contractante şi, dacã aceasta o doreşte, îi va remite copie de pe întregul dosar al anchetei.
ART. 13
1. Într-un spirit de strânsã colaborare, Autoritãţile aeronautice ale Pãrţilor Contractante se vor consulta din când în când, în scopul de a se asigura de aplicarea principiilor definite în prezentul Acord şi în Anexa sa şi de executarea lor satisfãcãtoare.
2. Orice diferend relativ la interpretarea sau la aplicarea prezentului Acord sau a Anexei sale va fi soluţionat pe cale de negocieri directe între Autoritãţile Aeronautice ale celor doua Pãrţi Contractante. Dacã zisele Autoritãţi nu ajung la un acord, diferendul va fi soluţionat pe cale diplomaticã.
ART. 14
1. Dacã vreuna din Pãrţile Contractante socoteşte de dorit a modifica o dispoziţie oarecare din prezentul Acord, ea va putea cere o consultare cu cealaltã Parte Contractantã; aceasta consultare, care va avea loc fie verbal fie prin corespondenta, va trebui sa înceapã într-un termen de şaizeci (60) zile socotite de la data cererii.
2. Dispoziţiile Anexei prezentului Acord vor putea fi modificate prin acord direct între Autoritãţile aeronautice competente ale Pãrţilor Contractante.
3. Orice modificãri convenite vor intra în vigoare dupã conformarea lor printr-un schimb de note diplomatice.
ART. 15
Prezentul Acord va avea efect provizoriu începând din ziua semnãrii sale.
El va fi ratificat potrivit regulilor constituţionale ale fiecãrei Pãrţi Contractante, iar instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Bucureşti.
Prezentul Acord va putea fi denunţat de fiecare Parte Contractantã şi va lua sfârşit la şase luni dupã data primirii de cãtre cealaltã Parte Contractantã a notificãrii acestei denuntari.
ART. 16
Prezentul Acord va fi înregistrat la Secretariatul Naţiunilor Unite în conformitate cu articolul 102 din Charta.
Drept care subsemnaţii plenipotentiari, autorizaţi în modul cuvenit în acest scop, au semnat prezentul Acord.
Fãcut la Atena, la 2 mai 1960, în dublu exemplar, în limba franceza.
Pentru
Guvernul Republicii
Populare Romane
Ion Drinceanu
Pentru
Guvernul Regal al Greciei
Georges Ducas
ANEXA 1
ART. 1
1. Întreprinderea desemnatã de fiecare din Pãrţile Contractante se va bucura.
i. de dreptul de a debarca pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante pasageri, mãrfuri şi posta cu provenienta de pe teritoriul Partii Contractante a carei naţionalitate o poseda.
îi. de dreptul de a imbarca pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante pasageri, mãrfuri şi posta cu destinaţia pe teritoriul Partii Contractante a carei nationalidate o poseda, şi
iii. de dreptul de a debarca şi de dreptul de a imbarca pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante pasageri, mãrfuri şi posta cu provenienta sau cu destinaţia în puncte de pe itinerariul serviciilor convenite, situate între teritoriile Pãrţilor Contractante.
2. În orice caz, întreprinderea desemnatã de fiecare din Pãrţile Contractante nu va avea dreptul sa execute zboruri contra plata între puncte situate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante (CABOTAJ).
3. Transportul poştei de cãtre întreprinderile desemnate, pe serviciile convenite, se va efectua potrivit dispoziţiilor Convenţiei Poştale Universale în vigoare la data respectiva.
ART. 2
1. Întreprinderii desemnate de Republica Populara Romana i se acorda dreptul de a exploata serviciile aeriene de mai jos, potrivit dispoziţiilor prezentului Acord şi ale Anexei sale:
Bucureşti - puncte intermediare - Atena, în ambele sensuri.
2. Întreprinderii desemnate de Guvernul Regatului Greciei, i se acorda dreptul de a exploata serviciile aeriene de mai jos, potrivit dispoziţiilor prezentului Acord şi ale Anexei sale:
Atena - puncte intermediare - Bucureşti, în ambele sensuri,
3. Întreprinderile desemnate pot sa omita aterizarea în unul sau mai multe puncte intermediare de pe itinerariul serviciilor convenite, cu condiţia ca în orice caz punctul de plecare al serviciului sa fie situat pe teritoriul Partii Contractante care a desemnat întreprinderea.
ART. 3
Zborurile neregulate executate de întreprinderile desemnate vor fi supuse unei autorizaţii speciale.
ART. 4
1. Deservirea la sol (HANDLING-SERVICING) a aeronavelor şi a pasagerilor întreprinderii desemnate a uneia din Pãrţile Contractante, pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, va fi încredinţatã întreprinderii desemnate a celei de a doua pãrţi conractante şi va fi exercitatã de aceasta întreprindere.
2. Reprezentanta generalã şi agenţia fiecãreia din întreprinderile desemnate vor fi încredinţate, pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, unor întreprinderi specializate având naţionalitatea celei de a doua Pãrţi.
-----------
|
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se ratifica Acordul între Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Regal al Greciei privind transporturile aeriene comerciale regulate, semnat la Atena, la 2 mai 1960.
Preşedintele
Prezidiului Marii
Adunãri Naţionale
ION GHEORGHE MAURER
Secretarul
Prezidiului Marii
GHEORGHE STOICA
ACORD
între Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Regal al Greciei, privitor la transporturile aeriene comerciale regulat
Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Regal al Greciei, denumite mai jos în prezentul Acord Pãrţile Contractante,
în dorinta de a reglementa relaţiile lor reciproce în domeniul aviaţiei civile şi de a incuraja dezvoltarea transporturilor aeriene comerciale regulate între cele doua tari ale lor,
au convenit asupra celor ce urmeazã:
ART. 1
1. Pentru aplicarea prezentului Acord şi a Anexei sale:
a) termenul "Autoritãţi Aeronautice" înseamnã:
- în ceea ce priveşte Republica Populara Romana, "Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor" sau orice organ autorizat sa exercite funcţiunile care sunt în prezent de resortul acestui Minister;
- în ceea ce priveşte Regatul Greciei, "Ministerul Comunicaţiilor şi lucrãrilor Publice" sau orice organ autorizat sa exercite funcţiunile care sunt în prezent de resortul acestui Minister;
b) termenul "întreprindere desemnatã" înseamnã orice companie de transporturi aeriene desemnatã în conformitate cu dispoziţiile prezentului Acord de cãtre Autoritãţile Aeronautice ale uneia din Pãrţile Contractante pentru exploatarea serviciilor convenite.
2. Anexa prezentului Acord va fi consideratã ca parte integrantã din Acord şi, sub rezerva dispoziţiilor contrarii, orice referire la Acord va fi consideratã ca referindu-se şi la Anexa.
ART. 2
1. Pãrţile Contractante îşi acorda reciproc drepturile specificate în anexa prezentului Acord pentru înfiinţarea serviciilor aeriene internaţionale regulate definite în aceasta Anexa şi care traverseaza sau deservesc teritoriile lor respective.
2. Întreprinderile desemnate vor tine seama, pe parcursurile comune, de interesele lor mutuale, în scopul de a nu afecta în mod nedrept serviciile lor respective.
3. Serviciile convenite vor avea ca obiect principal oferirea unei capacitãţi corespunzãtoare cererii de trafic dintre ţara cãreia îi aparţine întreprinderea desemnatã şi ţãrile de destinaţie.
4. Întreprinderile desemnate se vor bucura de posibilitãţi egale şi echitabile, pentru exploatarea serviciilor convenite între teritoriile Pãrţilor Contractante.
5. Dreptul de a imbarca şi dreptul de a debarca, pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, trafic internaţional cu destinaţia sau cu provenienta din tari terţe, vor fi exercitate conform principiilor generale de dezvoltare ordonatã a comunicaţiilor aeriene internaţionale, şi în astfel de condiţii încât capacitatea sa fie adaptatã:
a) cererii de trafic aerian dintre ţara de provenienta şi ţãrile de destinaţie;
b) cererii de trafic din regiunile traversate, ţinându-se seama de serviciile locale şi regionale;
c) cerinţele unei exploatãri economice a serviciilor convenite.
ART. 3
1. Fiecare din Pãrţile Contractante va avea dreptul sa desemneze, în scris, celeilalte Pãrţi Contractante, o întreprindere de transporturi aeriene pentru exploatarea serviciilor convenite pe rutele indicate.
2. Îndatã dupã primirea desemnãrii, cealaltã Parte Contractantã va trebui, sub rezerva dispoziţiilor alineatelor 3 şi 4 din prezentul articol, sa acorde fãrã întârziere, întreprinderii de transporturi aeriene desemnate, autorizaţia de exploatare corespunzãtoare.
3. Autoritãţile Aeronautice ale unei Pãrţi Contractante înainte de a acorda autorizaţia prevãzutã la alineatul 2 de mai sus, vor putea sa ceara ca întreprinderea de transporturi aeriene desemnatã de cealalata Parte Contractantã sa facã dovada ca este în mãsura sa satisfacã condiţiile prescrise de legile şi regulamentele aplicate în mod normal şi rezonabil de aceste autoritãţi, în exploatarea serviciilor aeriene internaţionale.
4. Fiecare din Pãrţile Contractante va avea dreptul sa refuze acordarea autorizaţiei de exploatare prevãzute în alineatul 2 al prezentului articol, sau sa impunã condiţiile care îi vor pãrea necesare pentru exercitarea, de cãtre o întreprindere de transporturi aeriene, a drepturilor specificate în Anexa prezentului Acord, ori de câte ori acea Parte Contractantã nu are dovada ca proprietatea esenţialã şi controlul efectiv al acestei întreprinderi sunt în miinile Partii Contractante care a desemnat întreprinderea/sau ale unor persoane fizice sau juridice ale acestei Pãrţi Contractante.
Atunci când o întreprindere de transporturi aeriene a fost desemnatã şi autorizata potrivit prevederilor de mai sus, ea va putea începe în orice moment exploatarea serviciilor convenite, în conformitate cu dispoziţiile prezentului Acord.
ART. 4
1. Fiecare din Pãrţile Contractante îşi rezerva dreptul de a revoca autorizaţia de exploatare sau de a suspenda exerciţiul drepturilor specificate în Anexa prezentului Acord, de cãtre o întreprindere desemnatã de cealaltã Parte Contractantã, sau de a impune condiţiile pe care le socoteşte necesare pentru exerciţiul acestor drepturi;
a) în orice moment în care nu va mai avea dovada ca proprietatea esenţialã şi controlul efectiv al acestei întreprinderi aeriene sunt în miinile Partii Contractante care a desemnat întreprinderea sau ale unor persoane fizice sau juridice ale acestei Pãrţi Contractante;
b) atunci când zisa întreprindere de transporturi aeriene nu se conformeazã legilor şi regulamentelor Partii Contractante care a acordat aceste privilegii;
c) atunci când, în orice mod, aceasta întreprindere nu opereazã în condiţiile prescrise în baza prezentului Acord şi a Anexei sale.
2. În afarã de cazul când revocarea, suspendarea sau impunerea imediata a unor condiţii sunt necesare pentru a evita noi infracţiuni la legi sau regulamente, acest drept nu se va exercita decât dupã o consultare cu cealaltã Parte Contractantã.
ART. 5
1. Fiecare Parte Contractantã va veghea ca întreprinderea sa desemnatã sa prezinte Autoritãţilor Aeronautice ale celeilalte Pãrţi, pentru aprobare, cu o luna mai înainte, orariile complete ale serviciilor, specificand frecventele, tipurile de aeronave care urmeazã a fi utilizate şi orice alta informaţie de acest gen în legatura cu exploatarea serviciilor aeriene convenite.
Zisele întreprinderi vor trebui sa comunice orice modificare a datelor de mai sus, în principiu cu acelaşi preaviz.
2. Întreprinderea desemnatã de fiecare Parte Contractantã va furniza Autoritãţilor Aeronautice ale celeilalte Pãrţi Contractante, la cererea acestora, toate elementele necesare pentru determinarea traficului în legatura cu serviciile convenite.
ART. 6
1. Tarifele care urmeazã a fi aplicate de întreprinderea de transporturi aeriene a uneia din Pãrţile Contractante pentru transportul cu destinaţia sau cu provenienta din teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, vor fi stabilite la cuantumuri rezonabile, ţinând seama de toate elementele de apreciere, inclusiv costul exploatãrii, un beneficiu normal, precum şi tarifele altor întreprinderi de transporturi aeriene.
2. Tarifele menţionate în paragraful 1 al prezentului articol vor fi fixate de comun acord de catsre întreprinderile de transporturi aeriene desemnate de Pãrţile Contractante, iar determinarea lor va avea loc, pe cat posibil, dupã procedura de determinare a tarifelor stabilitã de Asociaţia Transportului Aerian Internaţional (IATA).
Dacã întreprinderile de transporturi aeriene desemnate nu pot sa se punã de acord asupra vreuneia din aceste tarife Autoritãţile Aeronautice ale Pãrţilor Contractante se vor strãdui sa determine tariful prin acord mutual.
3. Tarifele convenite între întreprinderile desemnate vor fi supuse de cãtre acestea Autoritãţilor lor Aeronautice naţionale, pentru aprobare, cu cel puţin treizeci zile înainte de data prevãzutã pentru intrarea lor în vigoare; în cazuri speciale, aceasta data limita va putea fi redusã, sub rezerva acordului ziselor Autoritãţi.
4. Autoritãţile Aeronautice îşi vor comunica direct aprobarea lor sau eventuala respingere a tarifelor propuse, în cel mai scurt timp şi, dacã este posibil, cu cel puţin cincisprezece (15) zile înainte de data prevãzutã pentru punerea în vigoare a tarifelor. În caz de dezacord, acesta va fi soluţionat conform articolului 13, paragraf 2.
ART. 7
Taxele şi celelalte drepturi pentru utilizarea aeroporturilor, a instalaţiilor lor şi a echipamentului lor tehnic, pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, vor fi percepute în conformitate cu cuantumurile şi tarifele stabilite în mod uniform de legile şi regulamentele acestei Pãrţi Contractante.
ART. 8
1. Aeronavele care efectueazã zborurile prevãzute în Anexa prezentului Acord, precum şi carburanţii, lubrifianţii, piesele de schimb, echipamentul normal şi proviziile care se gãsesc la bordul acestor aeronave vor fi scutite, la sosirea lor pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, precum şi la plecarea lor de pe acest teritoriu, de plata drepturilor de intrare şi de ieşire şi a altor drepturi şi taxe, chiar dacã materialul menţionat mai sus este întrebuinţat sau consumat în timpul zborului deasupra zisului teritoriu, cu excepţia, totuşi, a cazurilor în care acest material ar fi transferat unor terţi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante:
2. Carburanţii şi lubrifianţii necesari pentru alimentarea aeronavelor întreprinderilor de transporturi aeriene desemnate de una din Pãrţile Contractante vor fi livrati, pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, cu scutire de plata drepturilor vamale şi a altor drepturi şi taxe naţionale şi locale.
3. Carburanţii, lubrifianţii, piesele de schimb introduse în sau depozitate pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante pentru a fi consumate şi utilizate de cãtre aeronavele întreprinderii de transporturi aeriene ale celeilalte Pãrţi Contractante în scopul de a asigura executarea zborurilor prevãzute în Anexa prezentului Acord vor fi scutite, la importarea lor pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, precum şi la exportarea lor de pe acest teritoriu, de plata drepturilor de intrare şi de ieşire şi a altor drepturi şi taxe, - fãrã ca ele sa poatã fi totuşi transferate unor terţi pe acest teritoriu.
Piesele de schimb, uneltele, echipamentul normal şi proviziile de bord mai sus menţionate vor fi întrebuinţate în regiunea limitatã a aeroportului în cauza, pentru a deservi aeronavele, pasagerii şi mãrfurile. Totuşi, în caz de aterizare forţatã sau de aterizare pe un aerodrom de rezerva, materialul mai sus menţionat va putea fi transportat la locul unde se gãseşte aeronava.
4. Materialele şi obiectele menţionate în prezentul articol, care se gãsesc pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, vor fi supuse controlului vamal.
ART. 9
În cursul zborurilor deasupra teritoriului celeilalte Pãrţi Contractante, aeronavele întreprinderilor de transporturi aeriene desemnate vor trebui sa poarte însemnele de naţionalitate şi de înmatriculare ale ţãrilor lor, stabilite pentru navigaţia aerianã internationala şi sa fie prevãzute cu certificatele de înmatriculare, cu certificatele de navigabilitate şi cu o licenta a statiei radio a aeronavei. În plus, organele competente ale fiecãrei Pãrţi Contractante vor stabili documentele de bord suplimentare cu care vor trebui sa fie prevãzute aeronavele celeilalte Pãrţi Contractante afectate traficului internaţional, şi vor incunostiinta despre aceasta organele şi ceilalţi membri ai echipajului vor trebui sa aibã asupra lor brevetele de aptitudine şi licentele prescrise.
ART. 10
În scopul exploatãrii serviciilor aeriene specificate în Anexa prezentului Acord, fiecare Parte Contractantã va recunoaşte ca valabile brevetele de aptitudine şi licentele, precum şi certificatele de navigabilitate, eliberate sau validate de cealaltã Parte.
Totuşi, fiecare Parte Contractantã îşi rezerva dreptul de a nu recunoaşte ca valabile, pentru survolarea propriului sau teritoriu, brevetele de aptitudine şi licentele eliberate unuia din cetãţenii sãi de cãtre un alt stat.
ART. 11
1. Legile şi regulamentele fiecãrei Pãrţi Contractante privitoare la intrarea, şederea şi ieşirea de pe teritoriul sau a aeronavelor folosite în navigaţia aerianã internationala sau relative la exploatarea, navigaţia şi conducerea ziselor aeronave când se gãsesc pe teritoriul sau, se vor aplica şi aeronavelor întreprinderii de transporturi aeriene desemnate de cealaltã Parte Contractantã.
Reglementãrile şi procedurile privitoare la securitatea şi la conducerea zborurilor, care vor fi aplicate de una dintre Pãrţile Contractante aeronavelor celeilalte Pãrţi, vor fi conforme acelora pe care ea le aplica în mod uniform aeronavelor sale proprii şi în general transporturilor aeriene internaţionale şi nu se vor îndepãrta substanţial de la principiile Convenţiilor internaţionale în vigoare.
2. Pasagerii, echipajele şi expeditorii de mãrfuri, precum şi terţii care lucreazã în numele şi în contul expeditorilor, vor fi ţinuţi sa se conformeze legilor şi regulamentelor care guverneazã pe teritoriul fiecãrei Pãrţi Contractante intrarea, şederea şi ieşirea pasagerilor, echipajelor şi mãrfurilor. Cele ce preced se vor aplica în special prescripţiilor care se referã la import, export, imigrare, formalitãţi de vama şi de schimb şi la mãsuri sanitare.
ART. 12
În caz de aterizare forţatã, avarie sau catastrofa, survenite unei aeronave a unei Pãrţi Contractante pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, Partea pe teritoriul cãreia s-a produs accidentul mai sus menţionat va înştiinţa imediat cealaltã Parte Contractantã, va lua mãsurile necesare în vederea unei anchete asupra cauzelor accidentului şi, la cererea celeilalte Pãrţi Contractante, va acorda reprezentanţilor acestei Pãrţi intrarea libera pe teritoriul sau pentru a asista în calitate de observatori la ancheta asupra accidentului. Ea va lua de asemeni mãsurile imediate pentru a da asistenta echipajului şi pasagerilor victime ale acestui accident şi pentru a asigura protecţia poştei, bagajelor şi mãrfurilor care se gãsesc la bordul acestei aeronave. Partea care conduce ancheta va comunica rezultatele şi celeilalte Pãrţi Contractante şi, dacã aceasta o doreşte, îi va remite copie de pe întregul dosar al anchetei.
ART. 13
1. Într-un spirit de strânsã colaborare, Autoritãţile aeronautice ale Pãrţilor Contractante se vor consulta din când în când, în scopul de a se asigura de aplicarea principiilor definite în prezentul Acord şi în Anexa sa şi de executarea lor satisfãcãtoare.
2. Orice diferend relativ la interpretarea sau la aplicarea prezentului Acord sau a Anexei sale va fi soluţionat pe cale de negocieri directe între Autoritãţile Aeronautice ale celor doua Pãrţi Contractante. Dacã zisele Autoritãţi nu ajung la un acord, diferendul va fi soluţionat pe cale diplomaticã.
ART. 14
1. Dacã vreuna din Pãrţile Contractante socoteşte de dorit a modifica o dispoziţie oarecare din prezentul Acord, ea va putea cere o consultare cu cealaltã Parte Contractantã; aceasta consultare, care va avea loc fie verbal fie prin corespondenta, va trebui sa înceapã într-un termen de şaizeci (60) zile socotite de la data cererii.
2. Dispoziţiile Anexei prezentului Acord vor putea fi modificate prin acord direct între Autoritãţile aeronautice competente ale Pãrţilor Contractante.
3. Orice modificãri convenite vor intra în vigoare dupã conformarea lor printr-un schimb de note diplomatice.
ART. 15
Prezentul Acord va avea efect provizoriu începând din ziua semnãrii sale.
El va fi ratificat potrivit regulilor constituţionale ale fiecãrei Pãrţi Contractante, iar instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Bucureşti.
Prezentul Acord va putea fi denunţat de fiecare Parte Contractantã şi va lua sfârşit la şase luni dupã data primirii de cãtre cealaltã Parte Contractantã a notificãrii acestei denuntari.
ART. 16
Prezentul Acord va fi înregistrat la Secretariatul Naţiunilor Unite în conformitate cu articolul 102 din Charta.
Drept care subsemnaţii plenipotentiari, autorizaţi în modul cuvenit în acest scop, au semnat prezentul Acord.
Fãcut la Atena, la 2 mai 1960, în dublu exemplar, în limba franceza.
Pentru
Guvernul Republicii
Populare Romane
Ion Drinceanu
Pentru
Guvernul Regal al Greciei
Georges Ducas
ANEXA 1
ART. 1
1. Întreprinderea desemnatã de fiecare din Pãrţile Contractante se va bucura.
i. de dreptul de a debarca pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante pasageri, mãrfuri şi posta cu provenienta de pe teritoriul Partii Contractante a carei naţionalitate o poseda.
îi. de dreptul de a imbarca pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante pasageri, mãrfuri şi posta cu destinaţia pe teritoriul Partii Contractante a carei nationalidate o poseda, şi
iii. de dreptul de a debarca şi de dreptul de a imbarca pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante pasageri, mãrfuri şi posta cu provenienta sau cu destinaţia în puncte de pe itinerariul serviciilor convenite, situate între teritoriile Pãrţilor Contractante.
2. În orice caz, întreprinderea desemnatã de fiecare din Pãrţile Contractante nu va avea dreptul sa execute zboruri contra plata între puncte situate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante (CABOTAJ).
3. Transportul poştei de cãtre întreprinderile desemnate, pe serviciile convenite, se va efectua potrivit dispoziţiilor Convenţiei Poştale Universale în vigoare la data respectiva.
ART. 2
1. Întreprinderii desemnate de Republica Populara Romana i se acorda dreptul de a exploata serviciile aeriene de mai jos, potrivit dispoziţiilor prezentului Acord şi ale Anexei sale:
Bucureşti - puncte intermediare - Atena, în ambele sensuri.
2. Întreprinderii desemnate de Guvernul Regatului Greciei, i se acorda dreptul de a exploata serviciile aeriene de mai jos, potrivit dispoziţiilor prezentului Acord şi ale Anexei sale:
Atena - puncte intermediare - Bucureşti, în ambele sensuri,
3. Întreprinderile desemnate pot sa omita aterizarea în unul sau mai multe puncte intermediare de pe itinerariul serviciilor convenite, cu condiţia ca în orice caz punctul de plecare al serviciului sa fie situat pe teritoriul Partii Contractante care a desemnat întreprinderea.
ART. 3
Zborurile neregulate executate de întreprinderile desemnate vor fi supuse unei autorizaţii speciale.
ART. 4
1. Deservirea la sol (HANDLING-SERVICING) a aeronavelor şi a pasagerilor întreprinderii desemnate a uneia din Pãrţile Contractante, pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, va fi încredinţatã întreprinderii desemnate a celei de a doua pãrţi conractante şi va fi exercitatã de aceasta întreprindere.
2. Reprezentanta generalã şi agenţia fiecãreia din întreprinderile desemnate vor fi încredinţate, pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, unor întreprinderi specializate având naţionalitatea celei de a doua Pãrţi.
-----------
|
*) Prezentul text republicat al <>Decretului nr. 167 din 21 aprilie 1958 , cuprinde textul iniţial al decretului cu modificãrile aduse prin Decretul nr. 218 din 1 iulie 1960, având şi o noua numerotare a articolelor.
Aceasta republicare cu o noua renumerotare a articolelor, s-a fãcut în temeiul art. IV din Decretul nr. 218/1960.
ART. 1
Dreptul la acţiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacã nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.
Odatã cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii.
Orice clauza care se abate de la reglementarea legalã a prescripţiei este nulã.
ART. 2
Nulitatea unui act juridic poate fi invocatã oricind, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie.
ART. 3
Termenul prescripţiei este de 3 ani, iar în raporturile dintre organizaţiile socialiste, de 18 luni.
Prin derogare de la dispoziţiile alineatului precedent, în raporturile ce izvorãsc din asigurare, termenul de prescripţie este de 2 ani, în afarã acelor raporturi ce izvorãsc din asigurãrile de persoane în care obligaţiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare; cu privire la primele de asigurare datorate în temeiul asigurãrilor prin efectul legii, sunt aplicabile dispoziţiile art. 22.
ART. 4
În raporturile dintre organizaţiile socialiste, termenul prescripţiei este de 6 luni în ce priveşte dreptul la:
a) orice acţiune izvorita din transmiterea unor produse calitativ necorespunzãtoare sau pentru netransmiterea în tot sau în parte a unor produse datorate;
b) orice acţiune prin care se pretinde plata unor penalitãţi ori, amenzi civile;
c) orice acţiune pentru restituirea de diferenţe de preţ rezultate din recalcularea preţurilor în temeiul dispoziţiilor legale sau din aplicarea gresita a preţurilor sau tarifelor legale;
d) orice acţiune a organizaţiilor socialiste privitoare la serviciile de telecomunicaţii ce acestea folosesc;
e) orice acţiune izvorita dintr-un contract de transport terestru, aerian sau pe apa, îndreptatã impotriva unei organizaţii socialiste de transport.
Termenul de prescripţie este de un an, dacã contractul de transport a fost încheiat spre a fi executat succesiv cu mijloace de transport felurite.
Termenul de prescripţie prevãzut de prezentul articol nu este aplicabil în raporturile dintre întreprinderile de stat pentru comerţul exterior şi organizaţiile socialiste furnizoare de mãrfuri pentru export sau beneficiare ale produselor importate.
ART. 5
Dreptul la acţiunea privitoare la viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrãri executate, se prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni, în cazul în care viciile nu au fost ascunse cu viclenie.
ART. 6
Dreptul de a cere executarea silitã în temeiul oricãrui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani, iar în raporturile dintre organizaţiile socialiste, de un an.
ART. 7
Prescripţia începe sa curgã de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silitã.
În obligaţiile care urmeazã sa se execute la cererea creditorului precum şi în acelea al cãror termen de executare nu este stabilit, prescripţia începe sa curgã de la data naşterii raportului de drept.
Dacã dreptul este sub condiţie suspensivã sau cu termen suspensiv, prescripţia începe sa curgã de la data cînd s-a împlinit condiţia sau a expirat termenul.
ART. 8
Prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicitã, începe sa curgã de la data cînd pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoascã, atît paguba cît şi pe cel care rãspunde de ea.
Dispoziţiile alineatului precedent se aplica prin asemãnare şi în cazul imbogatirii fãrã just temei.
ART. 9
Prescripţia dreptului la acţiune în anularea unui act juridic pentru violenta, începe sa curgã de la data cînd aceasta a încetat.
În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescripţia începe sa curgã de la data cînd cel îndreptãţit, reprezentantul sau legal sau persoana chematã de lege sa-i încuviinţeze actele, a cunoscut cauza anulãrii, însã cel mai tirziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.
ART. 10
În raporturile dintre organizaţiile socialiste, prescripţia dreptului la acţiune izvorit din transmiterea unor produse calitativ sau cantitativ necorespunzãtoare începe sa curgã de la data cînd produsele au fost efectiv preluate de organizaţia beneficiara, indiferent dacã a fost sau nu întocmit proces-verbal la constatare a lipsurilor.
ART. 11
Prescripţia dreptului la acţiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrãri executate, începe sa curgã de la data descoperirii viciilor, însã cel mai tirziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrãrii.
Prescripţia acţiunii privind viciile unei construcţii, începe sa curgã de la data descoperirii viciilor, însã cel mai tirziu de la împlinirea a trei ani de la predare.
Prin dispoziţiile prezentului articol nu se aduce nici o atingere termenelor de garanţie, legale sau convenţionale.
ART. 12
În cazul cînd un debitor este obligat la prestaţiuni succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare din aceste prestaţiuni se stinge printr-o prescripţie deosebita.
ART. 13
Cursul prescripţiei se suspenda:
a) cît timp cel impotriva cãruia ea curge este împiedicat de un caz de forta majorã sa facã acte de întrerupere;
b) pe timpul cît creditorul sau debitorul face parte din Forţele Armate ale Republicii Populare Romane, iar acestea sînt puse pe picior de rãzboi;
c) pînã la rezolvarea reclamaţiei administrative facuta de cel îndreptãţit, cu privire la despãgubiri sau restituiri, în temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta şi telecomunicaţii, însã cel mai tirziu pînã la expirarea unui termen de 3 luni socotit de la înregistrarea reclamaţiei.
ART. 14
Între pãrinţi sau tutor şi cei ce se afla sub ocrotirea lor, între curator şi acei pe care îi reprezintã precum şi între orice alta persoana care, în temeiul legii sau al hotãrîrii judecãtoreşti, administreazã bunurile altora şi cei ale cãror bunuri sînt astfel administrate, prescripţia nu curge cît timp socotelile nu au fost date şi aprobate.
Prescripţia nu curge impotriva celui lipsit de capacitate de exerciţiu, cît timp nu are reprezentant legal şi nici impotriva celui cu capacitate restrînsa, cît timp nu are cine sa-i încuviinţeze actele.
Prescripţia nu curge între soţi în timpul cãsãtoriei.
ART. 15
Dupã încetarea suspendãrii, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul curs înainte de suspendare.
Prescripţia nu se va împlini totuşi înainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la încetarea cauzei de suspendare, cu excepţia prescripţiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor împlini decît dupã expirarea unui termen de o luna de la suspendare.
ART. 16
Prescripţia se întrerupe:
a) prin recunoaşterea dreptului a cãrui acţiune se prescrie, facuta de cel în folosul cãruia curge prescripţia.
În raporturile dintre organizaţiile socialiste, recunoaşterea nu întrerupe curgerea prescripţiei;
b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacã cererea a fost introdusã la o instanta judecãtoreascã, ori la un organ de arbitraj, necompetent;
c) printr-un act începãtor de executare.
Prescripţia nu este întreruptã, dacã s-a pronunţat încetarea procesului, dacã cererea de chemare în judecata sau executare a fost respinsã, anulatã sau dacã s-a perimat, ori dacã cel care a fãcut-o a renunţat la ea.
ART. 17
Întreruperea şterge prescripţia începutã înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o.
Dupã întrerupere începe sa curgã o noua prescripţie.
În cazul cînd prescripţia a fost întreruptã printr-o cerere de chemare în judecata ori de arbitrare sau printr-un act începãtor de executare, noua prescripţie nu începe sa curgã cît timp hotãrîrea de admitere a cererii nu a rãmas definitiva sau, în cazul executãrii, pînã la îndeplinirea ultimului act de executare.
ART. 18
Instanta judecãtoreascã şi organul arbitral sînt obligate ca, din oficiu, sa cerceteze, dacã dreptul la acţiune sau la executarea silitã este prescris.
ART. 19
Instanta judecãtoreascã sau organul arbitral poate, în cazul în care constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depãşit, sa dispunã chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acţiunii, ori sa încuviinţeze executarea silitã.
Cererea de repunere în termen va putea fi facuta numai în termen de o luna de la încetarea cauzelor care justifica depãşirea termenului de prescripţie.
ART. 20
Debitorul care a executat obligaţia dupã ce dreptul la acţiune al creditorului s-a prescris, nu are dreptul sa ceara înapoierea prestaţiei, chiar dacã la data executãrii nu stia ca termenul prescripţiei era împlinit.
Dispoziţiile alineatului precedent nu sînt aplicabile în cazul cînd debitorul este o organizaţie socialistã, dacã la împlinirea prescripţiei aceasta organizaţie este obligatã, potrivit legii, sa verse la bugetul de stat ceea ce datora fostului creditor.
ART. 21
Dispoziţiile Decretului de fata nu se aplica dreptului la acţiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitatiune, servitute şi superficie.
ART. 22
Impozitele şi taxele datorate statului, contribuţia pentru asigurãri sociale, precum şi primele de asigurare datorate în temeiul asigurãrilor prin efectul legii, rãmîn supuse dispoziţiilor privitoare la prescripţie din legile speciale.
ART. 23
Dreptul la acţiunea privitoare la sume de bani consemnate sau depuse la instituţiile de banca, credit şi economie sau la orice alte organizaţii socialiste, pe seama statului ori a organizaţiilor de stat, se prescrie în termen de 3 ani de la data consemnarii sau depunerii.
Cu toate acestea cînd eliberarea sumelor consemnate sau depuse este condiţionatã de un act al organului judecãtoresc sau al altui organ de stat, aceste sume vor fi restituite celor în drept la prezentarea actului respectiv; dreptul la acţiune în acest din urma caz se prescrie în termen de un an de la data cînd se poate cere restituirea pe baza actului organului de stat.
Dispoziţiile alineatelor precedente nu sînt aplicabile sumelor constituite drept garanţie pe baza normelor legale sau a clauzelor contractuale.
ART. 24
Dreptul la acţiunea privitoare la sumele de bani încasate din vînzarea biletelor pentru spectacole care nu au mai avut loc, se prescrie în termen de 60 zile de data cînd urma sa aibã loc spectacolul.
ART. 25
Dispoziţiile prezentului Decret sînt aplicabile şi prescripţiilor neimplinite la data intrãrii sale în vigoare, în care caz termenele de prescripţie prevãzute în Decretul de fata vor fi socotite ca încep sa curgã de la intrarea în vigoare a acestui Decret.
Cu toate acestea, dispoziţiile legii anterioare, privitoare la termenele de prescripţie, rãmân mai departe aplicabile, dacã termenele ce ele prevãd se împlinesc înaintea celor fixate prin prezentul Decret.
ART. 26.
Pe data intrãrii în vigoare a Decretului de fata, se abroga orice dispoziţii legale contrare prezentului Decret, în afarã de cele care stabilesc un termen de prescripţie mai scurt decît termenul corespunzãtor prevãzut prin Decretul de fata.
-------------
|
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã:
ART. 1
<>Decretul nr. 40 din 22 ianuarie 1953 privitor la procedura succesoralã notarialã se modifica dupã cum urmeazã:
1. Dupã articolul 2 se introduce articolul 2^1, care va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 2^1
Notariatele de stat deschid procedura succesoralã şi procedeazã la întocmirea inventarului şi la luarea celorlalte mãsuri de conservare a bunurilor rãmase de pe urma defunctului, la cererea oricãrei persoane interesate, a procuratorului sau a comitetului executiv al sfatului popular. Tot astfel, în interesul statului, al moştenitorilor sau pentru apãrarea altor interese legitime, ele pot proceda şi din oficiu.
Comitetul executiv al sfatului popular al ultimului domiciliu al defunctului este obligat sa ceara deschiderea procedurii succesorale, atunci când are cunostinta ca moştenirea cuprinde bunuri imobile."
2. Articolul 3 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 3
Notarul de stat poate face singur inventarierea sau sa delege pe secretarul notariatului de stat.
În cazul când în localitatea unde a avut loc decesul nu exista notariat de stat, precum şi în cazuri urgente, inventarierea poate fi efectuatã, din oficiu sau la cererea notariatului de stat, şi de un delegat al comitetului executiv al sfatului popular local.
Secretariatul notariatului de stat sau delegatul comitetului executiv al sfatului popular local se vor conformã, în cazurile arãtate mai sus, dispoziţiile art. 4, 5 şi 9.
Celelalte mãsuri de conservare se iau numai de notarul de stat."
3. Articolul 4 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 4
În cazurile prevãzute de art. 2^1 notarul de stat se transporta la ultimul domiciliu al celui decedat şi ia informaţii despre numele şi domiciliul moştenitorilor, despre bunurile succesorale şi locul unde se gãsesc, precum şi despre existenta vreunui testament."
4. Articolul 12 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 12
Notarul de stat, dupã ce a constatat ca de pe urma unei persoane decedate au rãmas bunuri, cheamã înaintea sa pe toţi moştenitorii presupusi şi pe legatari."
5. Articolul 13 alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:
"La termenul fixat, notarul de sfat stabileşte numãrul şi calitatea moştenitorilor, compunerea masei succesorale, precum şi întinderea drepturilor acestora".
6. Articolul 15 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 15
Dacã moştenitorii contesta calitatea ori întinderea dreptului vreunuia dintre ei sau compunerea masei succesorale, notarul de stat constata printr-o încheiere neînţelegerile ivite, indruma pãrţile sa ceara soluţionarea lor pe cale judecãtoreascã şi suspenda procedura succesoralã începutã.
În cazul în care, în termen de doua luni de la suspendarea procedurii succesorale, moştenitorii nu fac dovada ca s-au adresat instanţei judecãtoreşti, sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. II. Dupã soluţionarea de cãtre instanta judecãtoreascã a neintelegerilor dintre moştenitori, ei pot cere redeschiderea procedurii succesorale şi eliberarea certificatului de moştenitor.
Procedura succesoralã poate fi de asemenea redeschisã, dacã, moştenitorii, în urma înţelegerii intervenite între ei, renunţa la acţiune şi sunt de acord sa ceara eliberarea certificatului de moştenitor."
7. Articolul 18 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 18
Dacã moştenitorii sunt cunoscuţi, au acceptat moştenirea şi este neîndoielnic ca nu exista alţi moştenitori, notarul de stat poate elibera certificatul de moştenitor şi mai înainte de împlinirea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii.
De asemenea notarul de stat poate elibera deindata certificatul de moştenitor, în temeiul unui testament, dacã acesta îndeplineşte condiţiile legale de forma, nu conţine dispoziţii contrare legii şi este cert ca nu aduce atingere drepturilor moştenitorilor rezervatari."
8. Articolul 19 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 19
În cazul art. 15 alin. 1 şi 2, precum şi în cazul în care moştenitorii, care nu se înţeleg, s-au adresat direct instanţei judecãtoreşti în vederea împãrţirii moştenirii, eliberarea, certificarea, certificatului de moştenitor se face la cerere de notariatul de stat pe baza hotãrârii notariatului de stat competent."
9. Articolul 20 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 20
În cazul când la trei termene succesive sorocite de notarul de stat, dintre care ultimul a fost fixat dupã trecerea a 6 luni de la deschiderea moştenirii, nu se prezintã nici unul dintre moştenitori, deşi aceştia au fost regulat citaţi, dar se constata ca cel puţin unul dintre ei a acceptat moştenirea expres sau tacit, notarul de stat stabileşte printr-o încheiere cine sunt moştenitorii acceptanţi, care este averea rãmasã şi suspenda procedura succesoralã.
Pe baza încheierii, notarului de stat procedeazã la stabilirea taxei de îndeplinire a procedurii succesorale şi la comunicarea debitului cãtre organele financiare pentru încasarea taxei stabilite.
Moştenitorii pot cere oricând notariatului de stat redeschiderea procedurii succesorale şi eliberarea certificatului de moştenitor."
10. Dupã articolul 22 se introduce articolul 22^1, care va avea urmtorul cuprins:
"Art. 22^1
În cazul în care notarul de stat constata ca nu au fost cuprinse toate bunurile succesorale în certificatul de moştenitor, el poate, cu consimţãmântul tuturor moştenitorilor, sa facã un supliment de certificat pentru aceste bunuri, fãcându-se menţiune despre aceasta în certificatul de moştenitor şi în exemplarele eliberate moştenitorilor.
Dacã moştenitorii vor sa refacã imparteala, în acest caz vor cere instanţei judecãtoreşti anularea certificatului de moştenitor şi refacerea împãrţelii."
11. Articolul 23 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 23
Dupã eliberarea certificatului de moştenitor nu se va mai putea elibera alt certificat. Acei care au pretenţii la moştenire ori au fost prejudiciati în alt fel prin eliberarea ori cuprinsul certificatului, pot cere în justiţie anularea lui şi stabilirea drepturilor lor.
Pana la anularea prin hotãrâre judecãtoreascã, certificatul de moştenitor face dovada deplina în ce priveşte calitatea de moştenitor şi cota sau bunurile ce revin fiecãrui moştenitor.
În cazul anulãrii certificatului de moştenitor, notariatul de stat va elibera un nou certificat, potrivit hotãrârii definitive a instanţei."
ART. 2
Decretul nr. 2142 din 12 iunie 1930 pentru funcţionarea cãrţilor funduare centrale pentru cãile ferate şi canaluri, se modifica dupã cum urmeazã:
1. Articolul 1 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 1
Biroul registrelor centrale pentru cãile ferate şi canaluri, prevãzut de legile I din anul 1868 şi LXI din anul 1881 şi regulamentul din 8 aprilie 1869, va funcţiona pe lângã notariatului de stat din centrul regional Cluj."
ART. 3
<>Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 , pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cãrţile funciare, se modifica dupã cum urmeazã:
1. Articolul 71 alin. 2 va avea urmãtorul cuprins:
"Titularul înscris în cartea funciarã va putea cere notariatului de stat reducerea sumei maxime".
2. Articolul 81 pct. 25 va avea urmãtorul cuprins:
"25. Încheierea de respingere a cererii de înscriere în cartea financiarã şi, dupã caz, plângerea impotriva unei atari încheieri sau acţiunea în anularea închiderii prin care s-a dispus înscrierea în cartea financiarã.".
3. În cuprinsul art. 86 şi 87 expresia "instanta de moştenire" se socoteşte înlocuitã prin aceea de "organul competent a dezbate moştenirea".
4. În cuprinsul art. 96-98, art. 101-102 şi art. 136 alin. 2 expresiile "instanta cãrţii funciare principala" se socotesc înlocuite prin aceea de "notariat de stat la care se afla cartea principala", iar expresiile de "instanta cãrţii secundare" şi "instanta secundarã" din cuprinsul art. 96, 98 şi 101-102 se socotesc înlocuite prin aceea de "notariat de stat la care se afla cartea secundarã".
5. Articolul 100 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 100
Dacã înscrierea facuta în cartea secundarã se radiaza în urma unei hotãrâri judecãtoreşti prin care s-a rezolvat acţiunea în anulare îndreptatã impotriva încheierii data de cãtre un notariat de stat în temeiul cãreia s-a fãcut înscrierea, încheierea de radiere se va comunica şi notariatului de stat la care se afla cartea principala, pentru ca radierea sa se noteze la dreptul de ipoteca intabulata în cartea principala."
6. Articolul 103 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 103
Cererile nerezolvate, privitoare la ipoteca colectivã, depuse la notariatului de stat la care se afla cartea principala, ce a încetat sa fiinteze ca atare, se vor trimite de acest notariat de stat, la care urmeazã sa se afle cartea principala.
Aceste cereri vor avea rangul dobândit prin înregistrarea lor la notariatul de stat la care s-a aflat cartea principala."
7. Articolul 108 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 108
Acţiunea ce urmeazã sa fie notatã se va depune, în copie legalizatã de organul de urmãrire sau de instanta judecãtoreascã sesizatã, la notariatul de stat la care se afla cartea funciarã, în care urmeazã a se face notarea."
8. Articolul 109 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 109
Creditorul va putea cere notificarea acţiunii pauliene, depunând în acest scop o copie legalizatã de pe acţiune, dacã dovedeşte printr-un înscris cu data certa ca dreptul sau de creanta s-a nãscut înainte de actul atacat ca viclean."
9. În cuprinsul art. 118, termenul de "grefa" se socoteşte înlocuit prin acel de "secretariat al notariatului de stat".
10. Articolul 120 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 120
Cererile şi înscrisurile netimbrate sau neîndestulãtor timbrate se vor primi şi nota în mod provizoriu în cartea funciarã, notandu-se şi neachitarea taxei de timbru în partea cãrţii funciare în care urmeazã sa se facã înscrierea.
Dacã nu se aduce în termen de 15 zile de la înregistrarea cererii dovada plãţii taxei de timbru, se va radia notarea."
11. Articolul 127 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 127
Acţiunea în anulare sau plângere impotriva unei încheieri data de notariatul de stat cu privire la o carte funciarã se vor nota din oficiu în cartea funciarã."
12. Articolul 128 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 128
Tribunalul popular care a soluţionat acţiunea în anulare sau plângere va înştiinţa din oficiu notariatul de stat a cãrui încheiere a fost atacatã despre introducerea sau neintroducerea în termen a recursului.
Recursul se va nota din oficiu în cartea funciarã.
În cazul respingerii recursului, notarea acestuia se va radia din oficiu."
13. Articolul 129 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 129
Hotãrârea data de tribunalul popular sau de instanta de recurs va fi trimisa din oficiu notariatului de stat a cãrui încheiere a fost atacatã. Notariatul de stat va inmana pãrţilor hotãrârea.
Înscrierea facuta în temeiul hotãrârii data de tribunalul popular sau de instanta de recurs îşi va produce efectele de la înregistrarea cererii la notariatul de stat."
14. În cuprinsul art. 136 alin. 3, termenul "apel" se socoteşte înlocuit cu acela de "plângere."
15. În cuprinsul art. 149 pct. 1 şi 3, precum şi în titlul sectiei a II-a din Capitolul VII, expresia "lucrãri judecãtoreşti" se socoteşte înlocuitã cu aceea "lucrãri ale notariatului de stat".
16. Articolul 150 se abroga.
17. Articolul 172 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 172
Notariatul de stat primind actele, va întocmi o încunoştiinţare prin care toţi cei interesaţi sunt invitaţi sa arate motivat obiectiunile pe care le-ar avea cu privire la înscrierile fãcute în cãrţile funciare provizorii.
Încunoştiinţarea se va afişa timp de 15 zile la notariatul de stat şi la sfatul popular la localitãţile în care se afla imobilul. Intamplator cuprinzând obiectiunile cu privire la înscrieri se pot inainta în termen de trei luni de la ultima zi de afişare."
18. Articolul 174 alin. 1 va avea urmãtorul cuprins:
"Proiectele cãrţilor funciare, dimpreuna cu toate înscrisurile referitoare, vor fi înaintate comisiunei de control de pe lângã notariatul de stat al regiunii, compusa dintr-un notar de stat al regiunii, dintr-un notar de stat delegat de notarul şef al regiunii, asistat de doi delegaţi ai Ministerului Justiţiei, dintre care unul va fi conducãtor de carte funciarã".
19. În cuprinsul art. 175 alin. 1, expresia "circumscripţii ale notariatelor de stat".
20. Articolul 178 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 178
Dacã pãrţile nu ajung la un acord, notariatul de stat va indruma la proces partea care, potrivit dreptului comun, are sarcina dovezii, statornicind în acest scop un termen, care nu va putea fi mai mare de o luna şi se va socoti din ziua când s-a dat încheierea de îndrumare la proces."
21. Articolul 181 se abroga.
22. Articolul 185 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 185
Dacã s-a constatat ca o carte funciarã în întregime sau o parte însemnatã a ei este cu totul obscura din cauza numeroaselor schimbãri ivite, fie în cuprinsul imobilelor, fie în persoana proprietarilor sau pentru orice alta cauza, Ministerul Justiţiei, în urma raportului notariatului de stat competent, va putea sa ordone o noua întocmire a cãrţii funciare, aplicându-se în acest caz dispoziţiile legii de fata."
23. Articolele 187, 188 şi 190 se abroga.
24. Pe data punerii în aplicare a prezentului decret, denumirile de "instanta", "instanta funciarã", "instanta de carte funciarã", "tribunal popular", "tribunal popular de carte funciarã", precum şi acelea de "judecãtor", "judecãtor delegat", "judecãtor de carte funciarã", "judecãtor însãrcinat cu conducerea instanţei de carte funciarã", folosite în art. 3, 9, 16, 31, 37, 40, 41, 45, 52-56, 60, 63, 71 alin. 1, 72, 83 alin. 3, 86, 88, 92, 96, 97, 99, 102, 106, 110, 113, 115, 116, 121, 124, 126, 130 alin. ultim, 133, 135-138, 162, 164-168, 171, 173, 174 alin. 3, 175 alin. 3 şi 4, 177, 182 şi 183, se socotesc înlocuite în mod corespunzãtor prin denumirile de "notariat de stat" şi "notariat de stat" şi "notar de stat".
ART. 4
Pe data punerii în aplicare a prezentului decret, denumirile de "instanta" şi "instanta de carte funciarã", folosite în <>art. 12, 15, 21 şi 39 din Decretul-lege nr. 511 din 15 octombrie 1938 pentru punerea în aplicare în Bucovina a legii pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cãrţile funciare se socotesc înlocuite în mod corespunzãtor prin denumirea de "notariat de stat".
ART. 5
<>Legea nr. 163 din 14 martie 1946 pentru înlocuirea provizorie cu cãrţi de evidenta funciarã a cãrţilor funciare distruse, sustrase sau pierdute se modifica dupã cum urmeazã:
1. Articolul 13 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 13
În cazul când, dupã ce s-a înregistrat o cerere pentru întocmirea unei cãrţi de evidenta funciarã, se introduce o alta cerere privitor la acelaşi imobil, cea de a doua se va rezolva numai dupã ce se va fi rezolvat cea dintâi
Când cererile se exclud din pricina ca ele emana de la autori diferiţi şi posesiunea fiecãruia dintre aceştia este doveditã cu certificate, potrivit art. 7 pct. 1, notarul de stat va cita pãrţile şi, dupã ascultarea lor şi eventual administrarea probelor la fata locului, va constata care dintre ei are posesiunea mai calificatã şi va dispune, prin încheiere, întocmirea cãrţii de evidenta funciarã în favoarea dobânditorului respectiv."
2. Pe data punerii în aplicare a prezentului decret, denumirile de "instanta", "secţie de carte funciarã", şi "circumscripţie judecãtoreascã" ori acelea de "judecãtor", "judecãtor delegat" şi "judecãtor de carte funciarã", folosite în <>art. 1, 6, 12-14, 20 şi 31 din Legea nr. 163 din 14 martie 1946 se socotesc înlocuite în mod corespunzãtor prin denumirile de "notariat", "circumscripţie a notariatului de stat" şi "notar de stat".
ART. 6
<>Legea nr. 241 din 12 iulie 1947 pentru punerea în aplicare în Transilvania a legii pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cãrţile funciare din 27 aprilie 1938, se modifica dupã cum urmeazã:
1. În cuprinsul art. 6 alin. 3, temeiul de "acţiune", se socoteşte înlocuit cu acela de "cerere".
2. Articolul 32 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 32
Notariatul de stat va întocmi o încunoştiinţare, care se va afişa cu cel puţin 15 zile înainte de începerea lucrãrilor de verificare la notariatul de stat şi la sfatul popular al localitãţii în care urmeazã sa se facã lucrãrile, invitandu-se prin aceasta toţi acei care contesta vreo înscriere în protocol, pretinzand înscrierea în favoarea lor a unui drept, sa-şi formuleze obiectiunile."
3. Articolul 34 alin. ultim va avea urmãtorul cuprins:
"Dacã pãrţile nu se înţeleg, notarul de stat le va indruma la instanta judecãtoreascã, efectuand rectificãrile necesare în temeiul hotãrârii judecãtoreşti definitive".
4. Articolul 39 alin. 3 va avea urmãtorul cuprins:
"Contestaţiile vor fi notate în cartea funciarã şi trimise spre rezolvare instanţei judecãtoreşti".
5. Articolul 39 alin. 4 şi 5 se abroga.
6. Pe data punerii în aplicare a prezentului decret, denumirile de "instanta", "de carte funciarã a tribunalului popular", "tribunal popular", precum şi acelea de "judecãtor", "judecãtor delegat", folosite în <>art. 6, 9, 11, 25, 26, 28, 30, 31, 33-39 şi 41 din Legea nr. 241 din 12 iulie 1947 se socotesc înlocuite în mod corespunzãtor prin denumirile de "notariat de stat" şi "notar de stat".
ART. 7
<>Legea nr. 242 din 12 iulie 1947 pentru transformarea cãrţilor funciare provizorii din vechiul regat în cãrţi de publicitate funciarã se modifica dupã cum urmeazã:
1. La articolul 38 se adauga un alineat final cu urmãtorul cuprins:
"Cãrţile de publicitate funciarã vor fi ţinute de notariatele de stat".
2. Pe data punerii în aplicare a prezentului decret denumirile de "instanta", "instanta de carte funciarã", "secţie de carte funciarã" folosite în <>art. 19, 23, 34 şi 35 din Legea nr. 242 din 12 iulie 1947 se socotesc înlocuite în mod corespunzãtor prin denumirile de "notariat de stat" şi "notar de stat".
ART. 8
Codul de procedura civilã se modifica dupã cum urmeazã:
1. Art. 477 alin. 2 va avea urmãtorul cuprins:
"Tribunalul popular va aduce la cunostinta notariatului de stat în circumscripţia cãruia se afla imobilul ale cãruia se urmãresc, încheierea de încuviinţare a acestei urmãri spre a fi transcrisã în registrele de mutaţiuni imobiliare ţinute de notariatul de stat".
2. Alin. 1 şi 2 ale articolului 501 vor avea urmãtorul cuprins:
"Dupã fixarea termenului de vânzare, preşedintele tribunalului popular va cere notariatului de stat în raza cãruia se afla bunul nemişcãtor care se urmãreşte, sa caute în registrul ipotecilor şi sa facã o lista specialã de toate inscripţiile, transcripţiile de privilegii sau ipoteci, ce exista asupra nemişcãtorului urmãrit.
Notariatul de stat este obligat sa înainteze lista cerutã în termen de 5 zile".
3. Art. 551 alin. 4 va avea urmãtorul cuprins:
"Aceasta ordonanta se va transcrie în registrele de mutaţii ţinute de notariatul de stat care funcţioneazã în circumscripţia tribunalului popular care a sãvârşit urmãrirea".
4. Pe data punerii în aplicare a prezentului decret, denumirile de "tribunal popular", "judecãtor" şi "grefier", folosite în art. 552, 710, 711 şi 714-716 se socotesc înlocuite în mod corespunzãtor prin denumirile de "notariat de stat", "notar de stat" sau "secretar".
ART. 9
Pe data punerii în aplicare a prezentului decret, denumirile de "tribunal popular", "tribunal popular de carte funciarã", "instanta", "instanta funciarã", "instanta de carte funciarã", "secţie de carte funciarã" sau "grefa", precum şi acela de "preşedinte", "judecãtor", "judecãtor delegat", "magistrat", "judecãtor de carte funciarã" sau "grefier", folosite în Codul civil, precum şi în orice alte legi, în legatura cu transcrirea sau înscrierea actelor de strãmutare şi urmãrire a proprietãţii, inscripţia privilegiilor, ipotecilor şi amanetelor şi operaţiunile de carte funciarã, se socotesc înlocuite în mod corespunzãtor prin denumirile de "notariat de stat", "notariat de stat" sau "secretar".
ART. 10
<>Decretul nr. 40 din 22 ianuarie 1953 privitor la procedura succesoralã notarialã se va republica cu modificãrile lui ulterioare, procedându-se la o noua numerotare a articolelor.
Preşedintele Prezidiului
Marii Adunãri Naţionale,
ION GHEORGHE MAURER
Secretarul Prezidiului
Marii Adunãri Naţionale,
GHEORGHE STOICA
--------
|
*) A se vedea şi H.C.M. nr. 1505/1960.
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã:
ART. 1
Valoarea pagubelor provocate avutului obştesc prin infracţiuni, prin alte fapte ilicite sau prin fapte pentru care rãspunderea materialã se stabileşte potrivit legislaţiei muncii, se calculeazã conform prezentului decret.
ART. 2
Pentru bunurile care au preţuri de vînzare cu amãnuntul legal stabilite, valoarea pagubei se calculeazã luindu-se ca baza aceste preţuri.
Cînd pentru unul şi acelaşi bun se aplica preţuri cu amãnuntul diferenţiate, se va lua ca baza de calcul a valorii pagubei, dupã caz, preţul cu amãnuntul valabil pentru organizaţia pagubita sau preţul cel mai mare, dacã preţurile diferenţiate sînt practicate în anumite condiţii preferenţiale.
ART. 3
Pentru celelalte bunuri, care nu au preţuri cu amãnuntul legal stabilite, dar au stabilite preţuri cu ridicatã, ale industriei sau ale întreprinderii, ori preţuri de contractare sau achiziţie, valoarea pagubei se calculeazã prin aplicare asupra acestor preţuri, a unor coeficienţi stabiliţi prin Hotãrîre a Consiliului de Miniştri.
Pentru bunurile semifabricate sau care constituie producţie neterminatã, valoarea pagubei se va calcula, de asemenea, potrivit criteriilor stabilite prin Hotãrîre a Consiliului de Miniştri.
ART. 4
Pentru alte bunuri care nu au nici un fel de preţuri stabilite, valoarea pagubei se va calcula, de la caz la caz, astfel încît sa se ajungã la o evaluare integrala a pagubei cauzate.
În cazul cînd, în asemenea situaţii, pentru stabilirea valorii pagubei este necesarã o expertiza, aceasta se va efectua numai prin persoanele de specialitate care au fost recomandate, dupã caz, de cãtre comitetele executive ale sfaturilor populare sau de organele centrale de resort.
Dispoziţiile cu privire la efectuarea expertizelor prevãzute în <>Decretul nr. 434 din 14 septembrie 1957 , cu modificãrile din 21 iulie 1958, se aplica în mod corespunzãtor.
ART. 5
În cazul în care paguba s-a produs prin degradarea sau deteriorarea unui bun, valoarea pagubei va fi egala cu valoarea materialelor necesare repunerii în stare iniţialã a bunului respectiv, calculatã, dupã caz, potrivit dispoziţiilor art. 2 şi 3, la care se adauga şi celelalte cheltuieli de reparatie.
ART. 6
La calcularea valorii pagubelor se va tine seama şi de gradul real de uzura a bunului respectiv; atunci cînd nu se poate cunoaşte gradul real de uzura, se va lua în considerare valoarea sa integrala.
ART. 7
Organizaţiile socialiste pagubite sînt obligate sa calculeze valoarea pagubei suferite, în conformitate cu prevederile decretului de fata, prezentind şi documentaţia pe care se întemeiazã.
ART. 8
Dispoziţiile prezentului decret, în mãsura în care sînt mai favorabile celui tras la rãspundere decît cele anterioare, se aplica ori de cîte ori nu s-a pronunţat încã, la data publicãrii acestui decret, o hotãrîre rãmasã definitiva sau nu s-a emis vreun alt act definitiv privind repararea pagubelor pricinuite.
ART. 9
Art. II din Decretul nr. 318 din 21 iulie 1958 , pentru modificarea Codului penal şi a Codului de procedura penalã, <>art. 2 alineatul ultim al Decretului nr. 320 din 21 iulie 1958 , privitor la Consiliile de judecata din întreprinderi şi instituţii, precum şi <>art. 47 din Decretul nr. 359 din 3 august 1957 , privind rãspunderea materialã a militarilor şi stabilirea, urmãrirea şi lichidarea pagubelor cauzate patrimoniului Forţelor Armate, se abroga.
-----------
|
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se ratifica amendamentele aduse articolelor 17 şi 18 din Convenţia privind crearea Organizaţiei Maritime Consultative Interguvernamentale, încheiatã la Geneva, la 6 aprilie 1948, adoptate prin Rezoluţia A 69 (ES II), din 15 septembrie 1964 a Adunãrii Organizaţiei Meritime Consultative Interguvernamentale şi cuprinse în Anexa Rezoluţiei.
ANEXA*
la Rezoluţia A 68 (ES II), din 15 septembrie 1964 a Adunãrii Organizaţiei Maritime Consultative Interguvernamentale
1. Textul actual al articolului 17 al Convenţiei se înlocuieşte prin textul urmãtor:
"Consiliul se compune din 18 membri aleşi de Adunare".
2. Textul actual al articolului 18 al Convenţiei se înlocuieşte prin textul urmãtor:
"În alegerea membrilor Consiliului, Adunarea va tine seama de principiile urmãtoare:
a) şase vor fi guverne ale unor state dintre cele mai interesate în a furniza servicii internaţionale de navigaţie maritima;
b) şase vor fi guverne ale unor sate dintre cele mai interesate în comerţul maritim internaţional;
c) şase vor fi guverne ale unor state care nu au fost alese pe baza alineatelor a) sau b) de mai sus, care au interese deosebite în transportul maritim sau în navigaţie şi a cãror alegere asigura reprezentarea în Consiliu a tuturor marilor regiuni geografice ale lumii".
|